Acord european Volumul I

(b) SCO-II: Un obiect solid pe care fie contaminarea fixată, fie contaminarea nefixată pe
suprafaţă, depășește limitele specificate pentru SCO-I în (a) de mai sus și pentru care:
i) contaminarea radioactivă nefixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm 2 , (sau pe
întreaga suprafaţă accesibilă în cazul când aceasta este mai mică de 300 cm 2 ) nu
depăşeşte 400 Bq/cm 2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă,
sau 40 Bq/cm 2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa; și
ii) contaminarea radioactivă fixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm 2 , (sau
întreaga suprafaţă accesibilă în cazul când aceasta este mai mica de 300 cm 2 ) nu
depăşeşte 8 x 10 5 Bq/cm 2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate
redusă, sau 8 x 10 4 Bq/cm 2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa; și
iii) contaminarea radioactivă nefixată plus contaminarea radioactivă fixată pe suprafaţa
inaccesibilă mediată pe 300 cm 2 , (sau pe întreaga suprafaţă inaccesibilă în cazul în care
aceasta este mai mică de 300 cm 2 ) nu depăşeşte 8 x 10 5 Bq/cm 2 pentru emiţători beta,
gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 8 x 10 4 Bq/cm 2 pentru toţi ceilalţi
emiţători alfa.
2.2.7.2.3.3 Materiale radioactive sub formă specială
2.2.7.2.3.3.1Materialul radioactiv sub formă specială trebuie să aibă cel puţin una din dimensiuni mai mare de
5 mm. Când o capsulă etanşă constituie o parte componentă a materialului radioactiv sub formă
specială, capsula trebuie astfel realizată, încât deschiderea capsulei să se poată face numai prin
distrugerea ei. Modelul pentru materialele radioactive sub formă specială trebuie să aibă aprobare
unilaterală.
2.2.7.2.3.3.2 Materialele radioactive sub formă specială trebuie să aibă o astfel de natură sau să fie astfel
concepute încât dacă sunt supuse încercărilor specificate de la 2.2.7.2.3.3.4 la 2.2.7.2.3.3.8, să
îndeplinească următoarele prescripții:
(a) Trebuie să nu se rupă sau să se spargă, când este supus încercării la impact, la percuție și la
îndoire specificate în 2.2.7.2.3.3.5 (a), (b), (c) și 2.2.7.2.3.3.6 (a);
(b) Trebuie să nu se topească sau să nu se disperseze, când este supus încercărilor termice
specificate în 2.2.7.2.3.3.5 (d) sau 2.2.7.2.3.3.6 (b) după caz; și
(c) Activitatea apei, ca urmare a supunerii la încercările de lixiviere specificate în 2.2.7.2.3.3.7
și 2.2.7.2.3.3.8, trebuie să nu fie mai mare de 2 kBq, sau, pentru sursele închise, viteza
volumetrică de scurgere determinată prin încercarea de control a etanşeităţii specificată în
documentul ISO 9978:1992 "Radiation Protection Sealed Radioactive Source-Leakage Test
Methods" să nu depăşească limita permisă, acceptată de autoritatea competentă.
2.2.7.2.3.3.3 Dovedirea conformităţii cu standardele de performanţă din 2.2.7.2.3.3.2 trebuie să fie în
conformitate cu 6.4.12.1 si 6.4.12.2.
2.2.7.2.3.3.4 Specimenele care reprezintă sau simulează materiale radioactive sub formă specială trebuie să fie
supuse încercării la impact, încercării la percuție, încercării la încovoiere și încercării termice
specificate în 2.2.7.2.3.3.5 sau la alte încercări alternative autorizate în 2.2.7.2.3.3.6. Pentru
fiecare dintre aceste încercări se poate folosi câte un specimen diferit. După fiecare încercare
trebuie efectuată evaluarea lixivierii sau evaluarea volumetrică a scurgerii asupra prin metode nu
mai puţin sensibile decât metodele descrise în 2.2.7.2.3.3.7 pentru materiale solide nedispersabile
şi în 2.2.7.2.3.3.8 pentru materiale încapsulate.
2.2.7.2.3.3.5 Metodele corespunzătoare de încercare sunt:
(a) Încercarea la impact: Specimenul trebuie să cadă pe o ţintă de la înălţimea de 9 m. Ţinta
trebuie să fie așa cum a fost definită la 6.4.14;
(b) Încercarea la percuție: Specimenul trebuie să fie plasat pe o placă de plumb aşezată pe o
suprafaţă solidă netedă şi apoi se loveşte cu faţa plană a unei bare de oţel moale astfel încât
să producă un impact echivalent cu cel rezultat din căderea liberă a unei mase de 1.4 kg de
la înălţimea de 1 m. Faţa plană a barei trebuie să aibă diametrul de 25 mm şi marginile
rotunjite cu o raza de 3.0±0.3mm. Placa de plumb de duritate 3.5-4.5 pe scala Vickers şi
o grosime nu mai mult de 25 mm trebuie să acopere o suprafaţa mai mare decât suprafaţa
de sprijin a specimenului. Pentru fiecare încercare trebuie utilizată o noua placă de plumb.
Bara trebuie să lovească specimenul astfel încât să-i producă deteriorarea maximă;
- 192 -