Acord european Volumul I

2.2.52 Clasa 5.2 Peroxizi organici
2.2.52.1 Criterii
2.2.52.1.1 Denumirea clasei 5.2 acoperă peroxizii organici și preparatele de peroxizi organici.
22.52.1.2 Substanţele din clasa 5.2 se subîmpart după cum urmează:
P1 Peroxizi organici, care nu necesită reglarea temperaturii;
P2 Peroxizi organici care necesită reglarea de temperatură.
Definiţie
2.2.52.1.3 Peroxizii organici sunt substanţe organice care conţin structura bivalentă −O−O− și pot fi
consideraţi derivaţi ai peroxidului de hidrogen, în care unul sau doi atomi de hidrogen au fost
înlocuiţi prin radicali organici.
Proprietăţi
22.52.1.4 Peroxizii organici sunt predispuși la descompunere exotermică la o temperatură normală sau
ridicată. Descompunerea se poate amorsa sub efectul căldurii, al frecării, al șocului, sau al
contactului cu impurităţi (acizi, compuși ai metalelor grele, amine etc.). Viteza de
descompunere crește odată cu temperatura și variază în funcţie de compoziţia peroxidului.
Descompunerea poate antrena după sine o degajare de vapori sau de gaze inflamabile sau
nocive. În cazul anumitor peroxizi organici, este obligatorie o reglare a temperaturii în timpul
transportului. Anumiţi peroxizi se pot descompune producând o explozie, mai ales în spaţii
închise. Această caracteristică poate fi modificată prin adăugarea de diluanţi sau prin utilizarea
de ambalaje adecvate. Numeroși peroxizi organici ard rapid. Trebuie evitat orice contact al
peroxizilor organici au ochii. Anumiţi peroxizi pot provoca leziuni grave ale corneei, chiar după
un contact scurt, sau pot avea efecte corosive asupra pielii.
NOTĂ: Metodele de încercare pentru determinarea inflamabilităţii peroxizilor organici
sunt descrise în sub-secţiunea 32.4 a celei de-a treia părţi a Manualului de încercări și criterii.
Este recomandabilă, pentru peroxizii organici care pot reacţiona violent atunci când sunt
încălziţi, determinarea punctului lor de aprindere, folosind eșantioane de mici dimensiuni,
conform descrierii din standardul internaţional ISO 3679:1983.
Clasificare
2.2.52.1.5 Orice peroxid organic se presupune a fi încadrat în clasa 5.2, în afara cazului în care preparatul
de peroxid organic:
(a) nu conţine peste 1% oxigen activ pentru maximum 1% peroxid de hidrogen;
(b) nu conţine peste 0,5% oxigen activ pentru mai mult de 1% dar cel mult 7% peroxid de
hidrogen.
NOTĂ: Conţinutul de oxigen activ (în %) al unui preparat de peroxid organic este dat de
formula:
unde:
- 147 -
x ∑ (ni
x ci/m
)
16 i
ni = numărul de grupări peroxi pe moleculă al peroxidului organic ”i”;
ci = concentraţia (% masă) de peroxid organic ”i”; și
mi = masa moleculară a peroxidului organic ”i”.
2.2.52.1.6 Peroxizii organici sunt clasificaţi în șapte tipuri, conform gradului de pericol pe care îl prezintă.
Tipurile variază de la tipul A, care nu este admis la transport în ambalajul în care a fost supus la
încercare, până la tipul G, care nu face obiectul prescripţiilor care se aplică peroxizilor organici
din clasa 5.2. Clasificarea tipurilor de la B la F este legată direct de cantitatea maximă de
substanţă autorizată pe colet. Principiile care trebuie aplicate pentru clasificarea substanţelor
care nu figurează la 2.2.52.4 sunt expuse în Partea II a Manualului de încercări și criterii.
2.2.52.1.7 Peroxizii organici care au fost deja clasificaţi al căror transport în ambalaje este deja autorizat,
sunt listaţi la 2.2.52.4, cei care sunt admiși pentru transport în RMV-uri sunt listaţi la 4.1.4.2,
instrucţiunea de ambalare IBC520 și cei care sunt admiși pentru transport în cisterne conform