Acord european Volumul I

2.2.41.1.12 Substanţele autoreactive care au fost deja clasificate și sunt admise pentru transport în ambalaje
sunt listate la 2.2.41.4, cele care sunt admise pentru transport în RMV-uri sunt listate la 4.1.4.2,
instrucţiunea de ambalare IBC520 și cele care sunt admise pentru transport în cisterne conform
capitolului 4.2 sunt listate la 4.2.5.2, instrucţiunea pentru cisterne mobile T23. Fiecare substanţă
autorizată listată este alocată unei rubrici generice din tabelul A (Nr. ONU 3221 până la 3240),
cu indicarea riscurilor secundare și a observaţiilor utile pentru transportul acestor substanţe.
Rubricile colective precizează:
- tipurile de substanţe autoreactive de la B la F, a se vedea 2.2.41.1.11 de mai sus;
- starea fizică (lichidă/solidă); și
- reglarea temperaturii, dacă este cazul, a se vedea 2.2.41.1.17 de mai jos.
Clasificarea substanţelor autoreactive listate la 2.2.41.4 se stabilește pe baza substanţei tehnic
pure (în afara cazului în care este specificată o concentraţie mai mică de 100%).
2.2.41.1.13 Clasificarea substanţelor autoreactive care nu sunt listate la 2.2.41.4, 4.1.4.2, instrucţiunea de
ambalare IBC520 sau 4.2.5.2, instrucţiunea pentru cisterne mobile T23 și alocarea lor unei
rubrici colective, trebuie efectuate de către autoritatea competentă a ţării de origine, pe baza
unui raport de încercare. Declaraţia de aprobare trebuie să indice clasificarea și condiţiile de
transport aplicabile. Dacă ţara de origine nu este Parte contractantă la ADR, clasificarea și
condiţiile de transport trebuie recunoscute de autoritatea competentă a primei ţări Parte
contractantă la ADR implicată în transport.
2.2.41.1.14 Pentru modificarea reactivităţii anumitor substanţe autoreactive, se adaugă uneori activatori cum
ar fi compușii de zinc. În funcţie de tipul și de concentraţia activatorului, rezultatul poate consta
într-o diminuarea a stabilităţii termice și o modificare a proprietăţilor explozive. Dacă oricare
dintre aceste proprietăţi se modifică, noul preparat trebuie evaluat conform metodei de
clasificare.
2.2.41.1.15 Eșantioanele de substanţe autoreactive sau de preparate din substanţe autoreactive nelistate la
2.2.41.4, pentru care nu se dispune de informaţii complete de încercare și care trebuie
transportate pentru a fi supuse unor încercări sau evaluări suplimentare, trebuie să fie atribuite
uneia dintre rubricile referitoare la substanţele autoreactive tip C, cu condiţia îndeplinirii
următoarelor condiţii:
- conform datelor disponibile, eșantionul să nu fie mai periculos decât o substanţă
autoreactivă de tip B;
- eșantionul să fie ambalat conform metodei de ambalare OP2 și cantitatea pe unitate de
transport să fie limitată la 10 kg;
- conform datelor disponibile, temperatura de reglare, dacă este cazul, să fie suficient de
scăzută pentru a împiedica orice fel de descompunere periculoasă și suficient de ridicată
pentru a împiedica orice fel de separaţie periculoasă a fazelor.
Desensibilizare
2.2.41.1.16 Pentru asigurarea siguranţei în timpul transportului substanţelor autoreactive, acestea se
desensibilizează adeseori prin adăugarea unui diluant. Atunci când se prevede un procentaj de
substanţă, este vorba de un procentaj în masă, rotunjit la cea mai apropiată unitate. Dacă se
utilizează un diluant, substanţa autoreactivă trebuie să fie încercată în prezenţa diluantului, în
concentrarea și sub forma utilizate pentru transport. Diluanţii care pot permite concentrarea unei
substanţe autoreactive la un grad periculos în caz de scurgere accidentală din ambalaj nu trebuie
utilizaţi. Orice diluant folosit trebuie să fie compatibil cu substanţa autoreactivă. În acest sens,
sunt compatibili diluanţii solizi sau lichizi care nu au efect negativ asupra stabilităţii termice și a
tipului de pericol prezentat de substanţa autoreactivă. Diluanţii lichizi, în preparatele care
necesită o reglare a temperaturii (a se vedea 2.2.41.1.14) trebuie să aibă un punct de fierbere de
cel puţin 60 0 C și un punct de aprindere de cel puţin 5 0 C. Punctul de fierbere al lichidului
trebuie să fie mai mare cu cel puţin 50 0 C temperaturii de reglare a substanţei autoreactive.
Prescripţii privind reglarea temperaturii
2.2.41.1.17 Anumite substanţe nu pot fi transportate decât la o temperatură controlată. Temperatura de
reglare este temperatura maximă la care o substanţă autoreactivă poate fi transportată în
siguranţă. Se pornește de la ipoteza că temperatura din imediata apropiere a coletului în timpul
- 130 -