Acord european Volumul I

în considerare atunci când aceasta conduce la o alocare mai severă.
2.2.41.1.5 Atunci când substanţele nemenţionate sunt atribuite la una din rubricile listate la 2.2.41.3 pe
baza procedurilor de încercare conform sub-secţiunii 33.2.1 a Părţii a treia a Manualului de
încercări și criterii, trebuie aplicate următoarele criterii:
(a) Cu excepţia pulberilor metalice și a pulberilor de aliaje metalice, substanţele pulverulente,
granulare sau păstoase trebuie să fie clasificate ca substanţe ușor inflamabile din clasa
4.1, atunci când acestea se pot aprinde cu ușurinţă la un contact scurt cu o sursă de
inflamare (cum ar fi un chibrit aprins), sau când, în cazul inflamării, flacăra se propagă
rapid, durata de combustie fiind mai mică de 45 de secunde pentru o distanţă măsurată de
100 mm, sau viteza de combustie fiind mai mare de 2,2 mm/s;
(b) Pulberile metalice sau pulberile din aliaje metalice trebuie să fie atribuite clasei 4.1 atunci
când ele se pot aprinde la contactul cu o flacără, iar reacţia se propagă în 10 minute sau
mai puţin pe toată lungimea eșantionului.
Substanţele solide care se pot aprinde prin frecare trebuie clasificate în clasa 4.1, prin analogie
cu rubricile existente (de exemplu: chibrituri) sau conform unei dispoziţii speciale
corespunzătoare.
2.2.41.1.6 Pe baza procedurii de încercare conform secţiunii 33.2.1 a Părţii a treia a Manualului de
încercări și criterii și a criteriilor stabilite la 2.2.41.1.4 și 2.2.41.1.5, se poate determina de
asemenea dacă o natura substanţei menţionate nominal este astfel încât substanţa nu face
obiectul prescripţiilor referitoare la prezenta clasă.
2.2.41.1.7 Atunci când substanţele din clasa 4.1, ca urmare a adăugărilor, trec în alte categorii de pericol
decât cele de care aparţin substanţele menţionate nominal în tabelul A al capitolului 3.2, aceste
amestecuri trebuie atribuite rubricilor de care aparţin pe baza pericolului lor real.
NOTĂ: Pentru clasificarea soluţiilor și a amestecurilor (cum ar fi preparatele și
deșeurile), a se vedea de asemenea 2.1.3.
Alocare în grupe de ambalare
2.2.41.1.8 Substanţele solide inflamabile clasificate la diverse rubrici în tabelul A al capitolului 3.2 sunt
atribuite grupelor de ambalare II sau III pe baza procedurilor de încercare din sub-secţiunea
33.2.1 a Părţii III a Manualului de încercări și criterii, conform următoarelor criterii:
(a) Substanţele solide ușor inflamabile care, în timpul încercării, prezintă o durată de
combustie mai mică de 45 secunde pentru o distanţă măsurată de 100 mm, trebuie
clasificate după cum urmează:
Grupa de ambalare II: dacă flacăra se propagă dincolo de zona umezită;
Grupa de ambalare III: dacă zona umezită oprește propagarea flăcării timp de cel puţin 4
minute;
(b) Pulberile metalice și pulberile de aliaje metalice trebuie să fie clasificate după cum
urmează:
Grupa de ambalare II: dacă, atunci când sunt încercate, reacţia se propagă pe toată
lungimea eșantionului în 5 minute sau mai puţin.
Grupa de ambalare III: dacă, atunci când sunt încercate, reacţia se propagă pe toată
lungimea eșantionului în mai mult de 5 minute.
În ceea care privește substanţele solide care se pot aprinde prin frecare, alocarea lor la o grupă
de ambalare trebuie efectuată prin analogie cu rubricile existente sau conform cu o dispoziţie
specială corespunzătoare.
Substanţe autoreactive
Definiţii
2.2.41.1.9 În sensul ADR, substanţele autoreactive sunt substanţe instabile din punct de vedere termic,
susceptibile de a suferi o descompunere puternic exotermă, chiar în absenţa oxigenului (aerului).
Substanţele nu sunt considerate ca substanţe autoreactive din clasa 4.1 dacă:
(a) sunt explozive conform criteriilor referitoare la clasa 1;
(b) sunt substanţe comburante (oxidante) în conformitate cu procedura de clasificare pentru
- 128 -