Acord european Volumul I

Nr. ONU 3151 TERFENILI POLIHALOGENAŢI LICHIZI;
Nr. ONU 3152 DIFENILI POLIHALOGENAŢI SOLIZI;
Nr. ONU 3152 TERFENILI POLIHALOGENAŢI SOLIZI, sau
Nr. ONU 3432 DIFENILI POLICLORINAŢI SOLIZI
trebuie să fie clasificate întotdeauna la aceeași rubrică a Clasei 9, cu condiţia ca:
- aceste soluţii și amestecuri să nu conţină și alte componente periculoase, altele decât
componentele din grupa de ambalare III, clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 6.1 sau 8; și
- să nu prezinte caracteristicile de pericol indicate la 2.1.3.5.3.
2.1.3.5 Substanţele nemenţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, care prezintă mai mult decât o
caracteristică de pericol, precum și soluţiile sau amestecurile conţinând mai multe substanţe
periculoase, trebuie clasificate într-o rubrică colectivă (a se vedea 2.1.2.5) și în grupa de
ambalare a clasei corespunzătoare, conform caracteristicilor lor de pericol. Această clasificare
conform caracteristicilor de pericol trebuie efectuată în următorul mod:
2.1.3.5.1 Caracteristicile fizice și chimice și proprietăţile fiziologice trebuie să fie determinate prin
măsurători sau calcul, iar substanţa, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificate conform
criteriilor menţionate în sub-secţiunile 2.2.x.1 ale diverselor clase.
2.1.3.5.2 Dacă această determinare nu este posibilă fără costuri sau prestări disproporţionate (cum ar fi
cazul pentru unele deșeuri), substanţa, soluţia sau amestecul trebuie să fie clasificate în clasa
componentului care prezintă pericolul preponderent.
2.1.3.5.3 În cazul în care caracteristicile de pericol ale substanţei, amestecului sau soluţiei, corespund mai
multor clase sau grupe de substanţe enumerate mai jos, atunci substanţa, soluţia sau amestecul
trebuie clasificate în clasa sau grupa de substanţe corespunzătoare pericolului mai mare în
următoarea ordine a importanţei:
(a) Substanţe din clasa 7 (cu excepţia materialelor radioactive în colete exceptate pentru care
se aplică dispoziţia specială 290 din Capitolul 3.3 sau alte proprietăţi periculoase trebuie
considerate drept preponderente)
(b) Substanţe din clasa 1;
(c) Substanţe din clasa 2;
(d) Substanţe lichide explozive desensibilizate din clasa 3;
(e) Substanţe autoreactive și substanţe solide explozive desensibilizate din clasa 4.1;
(f) Substanţe piroforice din clasa 4.2;
(g) Substanţe din clasa 5.2;
(h) Substanţe din clasele 6.1 sau 3 care, în funcţie de toxicitatea lor la inhalare, trebuie
clasificate în grupa I de ambalare (substanţe care îndeplinesc criteriile de clasificare ale
clasei 8 și care prezintă o toxicitate la inhalare a pulberilor și vaporilor (CL50) din
domeniul grupei de ambalare I și a căror toxicitate la ingestie sau absorbţie cutanată
corespunde numai grupei de ambalare III sau care prezintă un grad mai scăzut de
toxicitate, trebuie atribuite clasei 8);
(i) Substanţe infecţioase din clasa 6.2.
2.1.3.5.4 În cazul în care caracteristicile de pericol ale substanţei corespund mai multor clase sau grupe
de substanţe care nu apar la 2.1.3.5.3 de mai sus, ele trebuie clasificate conform aceleiași
proceduri, dar clasa corespunzătoare trebuie aleasă în funcţie de tabelul priorităţii riscurilor de la
2.1.3.10.
2.1.3.5.5 Dacă substanţa care trebuie transportată este un deșeu, având o compoziţie care nu este
cunoscută cu precizie, alocarea sa la un număr ONU și grupă de ambalare în concordanţă cu
2.1.3.5.2 se poate baza pe cunoștinţelor expeditorului despre respectivul deșeu, inclusiv pe toate
datele tehnice și de siguranţă disponibile, așa cum sunt cerute de legislaţia în vigoare privind
securitatea 1 mediul înconjurător.
1
O astfel de reglementare este, de exemplu, Decizia Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de
stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile (înlocuită de
- 89 -