carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului
Valls a aprobat molcom.- Ai făcut bine. Continuă.- În sfârşit, în legătură cu a treia cerere a Excelenţei Voastre, profitând de horcăielile şi agonia finalăa abjectului de Salgado, am putut să-l conving ca, în delir, să mărturisească unde ascunsese prada bogatăa criminalei lui aventuri în serviciul masoneriei şi marxismului.- Deci, crezi că va muri?- Dintr-o clipă într-alta. Cred că şi-a încredinţat sufletul sfântului Lev Troţki şi aşteaptă să-şi deaduhul şi să urce în biroul politic al posterităţii.Valls a scuturat tăcut din cap.- Le-am zis animalelor ăstora că n-au să scoată nimic de la el cu forţa.- Tehnic, i-au scos o gonadă sau un membru, dar şi eu sunt de părerea domnului director că singuracale de acţiune cu jivine de teapa lui Salgado e psihologia aplicată.- Şi atunci? Unde a băgat banii?Fermin s-a aplecat înainte şi a adoptat un ton confidenţial.- E complicat de explicat.- Nu-mi umbla cu fofârlica, că te trimit într-o clipită în beci să-ţi refaci oratoria.Atunci, Fermin a început să-i vândă lui Valls ciudatele indicii obţinute de pe buzele lui Salgado.Domnul director îl asculta neîncrezător.- Te avertizez, Fermin, dacă mă minţi, te vei căi. Ce i-au făcut lui Salgado nu-i nici aperitivul din ceţivor face ţie.- O asigur pe Domnia Voastră că-i repet cuvânt cu cuvânt spusele lui Salgado. Dacă vreţi, vă jur peportretul sfânt al Conducătorului, pentru mila Domnului care se pogoară asupra biroului dumneavoastră.Valls l-a pironit cu privirea. Fermin l-a înfruntat fără să clipească, aşa cum îl învăţase Martin. În fine,domnul director şi-a retras zâmbetul de pe faţă şi, odată ajuns în posesia informaţiei râvnite, şi farfuria cufursecuri de pe masă. Fără nici o pretenţie de cordialitate, a pocnit din degete, şi cele două santinele auintrat şi l-au luat pe Fermin, ca să-l ducă din nou în celulă.De astă dată, Valls nu s-a deranjat nici măcar să-l ameninţe pe Fermin. În timp ce-l târau înapoi pecoridor, Fermin l-a văzut pe secretarul directorului trecând în sens invers şi oprindu-se în uşa de la biroullui Valls.- Domnule director, Sanahuja, medicul din celula lui Martin...- Da. Ce-i cu el?- ... zice că Martin a leşinat, iar el crede că e grav. Cere permisiunea să caute câteva lucruri în trusamedicală...Valls s-a ridicat furios.- Şi ce aştepţi? Hai. Adu-l încoace să-şi ia ce are nevoie.
16Din porunca domnului director, un temnicer a rămas de pază în faţa celulei lui Martin, iar doctorulSanahuja i-a dat acestuia câteva îngrijiri. Tânărul temnicer n-avea mai mult de douăzeci de ani şi era nouîn muncă. Se bănuia că Bebo lucra în tura de noapte, dar că în locul lui venise, fără nici o explicaţie, acelîncepător mocofan, care nu părea să se descurce nici măcar cu cheile şi era mai nervos decât oricaredeţinut. Pe la nouă seara, doctorul s-a apropiat, vizibil ostenit, de zăbrele şi i s-a adresat temnicerului.- Mai am nevoie de tifon curat şi de apă oxigenată.- Nu pot pleca din post.- Nici eu nu pot abandona pacientul. Te rog. Tifon şi apă oxigenată.Temnicerul s-a agitat nervos.- Domnului director nu-i place să nu i se urmeze instrucţiunile cuvânt cu cuvânt.- Are să-i placă şi mai puţin să i se întâmple ceva lui Martin, fiindcă nu m-ai ascultat.Tânărul temnicer a cântărit situaţia.- Şefu', doar n-o să trecem prin pereţi şi nici n-o să mâncăm gratiile, a argumentat doctorul.Temnicerul a blestemat şi a plecat în graba mare după trusa medicală, iar Sanahuja l-a aşteptat lângăgratii. Salgado dormea de două ceasuri, respirând cu greutate. Fermin s-a apropiat tiptil de coridor şi aschimbat o privire cu doctorul. Atunci, Sanahuja i-a aruncat pachetul, mai mic decât unul cu cărţi de joc,învelit într-o zdreanţă şi legat cu sfoară. Fermin l-a prins din zbor şi s-a retras iute în penumbra dinfundul celulei. Dar, când temnicerul s-a întors cu cele cerute de Sanahuja, s-a apropiat de gratii şi ascrutat silueta lui Salgado.- E pe ducă, a zis. Nu cred că mai prinde zorii.- Tu ţine-l în viaţă până la şase. Să nu mă bage pe mine în bucluc, să moară dracului pe tura altuia.- Se va face tot ce-i omeneşte cu putinţă, a răspuns Fermin.
- Page 19 and 20: 6Am făcut cale întoarsă până l
- Page 21 and 22: uşă în uşă.- Pune mâna, pune
- Page 23 and 24: - Păi, mie mi se pare că, alătur
- Page 25 and 26: Se ţinea cu o mână de stomac, ca
- Page 27 and 28: „Tremură, Daniel", mi-am zis. Be
- Page 29 and 30: ce-am căutat fără noroc prin toa
- Page 31 and 32: 11Când m-am întors în anticariat
- Page 33 and 34: - Păi, acum c-o spui, nu ştiu dac
- Page 35 and 36: lor, patronul hotărâse să le reb
- Page 37 and 38: - Să mă protejezi? Pe mine? De ce
- Page 39 and 40: 1Barcelona, 1939Deţinuţii noi era
- Page 41 and 42: 2Celula era un dreptunghi întuneco
- Page 43 and 44: 3Rutina era utilă. O oră pe zi, d
- Page 45 and 46: 4Cel puţin, aşa spunea legenda. C
- Page 47 and 48: 5Duminica, după ce se încheiau li
- Page 49 and 50: Domnul director l-a privit cu răce
- Page 51 and 52: cărora mă îndoiesc că li se dă
- Page 53 and 54: 7Istoria relatată de bunul medic
- Page 55 and 56: 8Tocmai se împlineau şase luni de
- Page 57 and 58: 9L-au dus printr-un ghem de tunelur
- Page 59 and 60: Domnul director i-a făcut cu ochiu
- Page 61 and 62: 11Barcelona, 1940La o săptămână
- Page 63 and 64: 12In acea duminică, după ce şi-a
- Page 65 and 66: 13Macabrele pariuri organizate de n
- Page 67 and 68: 14Fermin a trebuit să aştepte tra
- Page 69: 15In acea după-amiază, înainte d
- Page 73 and 74: deşurubat capacul şi a aruncat o
- Page 75 and 76: un biet nefericit ca Martin, un om
- Page 77 and 78: - Nu-ţi face griji, şefu', sunt o
- Page 79 and 80: - Familia e foarte importantă, Jai
- Page 81 and 82: 22Ajuns la castelul Montjuic, domnu
- Page 83 and 84: 24Se crăpa de ziuă când a ajuns
- Page 85 and 86: 1Barcelona, 1940Incidentul de la ve
- Page 87 and 88: 2Fermin a delirat şapte zile înch
- Page 89 and 90: ascuţite. Când observa că pacien
- Page 91 and 92: - Şi acum ce fac? Unde mă duc? Nu
- Page 93 and 94: 5Barcelona, 1941Se însera când Fe
- Page 95 and 96: 6Padre Valera locuia la mansarda un
- Page 97 and 98: sfârşit, când Fermin a simţit c
- Page 99 and 100: cale dialectică, aşa că, drept o
- Page 101 and 102: 8Avocatul Brians era un tânăr cu
- Page 103 and 104: 9Furtuna se năpustise din răspute
- Page 105 and 106: 10Când ploaia s-a potolit, era apr
- Page 107 and 108: 11Chiar în noaptea aceea, Fermin s
- Page 109 and 110: 12Barcelona, 1957Abătut, Fermin vo
- Page 111 and 112: - Nu-mi poţi cere aşa ceva, Fermi
- Page 113 and 114: cred, că mama ta era îndrăgostit
- Page 115 and 116: 1Barcelona, 1957Lumina zorilor m-a
- Page 117 and 118: 2Chiar în după-amiaza acelei zile
- Page 119 and 120: 3După ce-a trecut proverbialul min
16
Din porunca domnului director, un temnicer a rămas de pază în faţa celulei lui Martin, iar doctorul
Sanahuja i-a dat acestuia câteva îngrijiri. Tânărul temnicer n-avea mai mult de douăzeci de ani şi era nou
în muncă. Se bănuia că Bebo lucra în tura de noapte, dar că în locul lui venise, fără nici o explicaţie, acel
începător mocofan, care nu părea să se descurce nici măcar cu cheile şi era mai nervos decât oricare
deţinut. Pe la nouă seara, doctorul s-a apropiat, vizibil ostenit, de zăbrele şi i s-a adresat temnicerului.
- Mai am nevoie de tifon curat şi de apă oxigenată.
- Nu pot pleca din post.
- Nici eu nu pot abandona pacientul. Te rog. Tifon şi apă oxigenată.
Temnicerul s-a agitat nervos.
- Domnului director nu-i place să nu i se urmeze instrucţiunile cuvânt cu cuvânt.
- Are să-i placă şi mai puţin să i se întâmple ceva lui Martin, fiindcă nu m-ai ascultat.
Tânărul temnicer a cântărit situaţia.
- Şefu', doar n-o să trecem prin pereţi şi nici n-o să mâncăm gratiile, a argumentat doctorul.
Temnicerul a blestemat şi a plecat în graba mare după trusa medicală, iar Sanahuja l-a aşteptat lângă
gratii. Salgado dormea de două ceasuri, respirând cu greutate. Fermin s-a apropiat tiptil de coridor şi a
schimbat o privire cu doctorul. Atunci, Sanahuja i-a aruncat pachetul, mai mic decât unul cu cărţi de joc,
învelit într-o zdreanţă şi legat cu sfoară. Fermin l-a prins din zbor şi s-a retras iute în penumbra din
fundul celulei. Dar, când temnicerul s-a întors cu cele cerute de Sanahuja, s-a apropiat de gratii şi a
scrutat silueta lui Salgado.
- E pe ducă, a zis. Nu cred că mai prinde zorii.
- Tu ţine-l în viaţă până la şase. Să nu mă bage pe mine în bucluc, să moară dracului pe tura altuia.
- Se va face tot ce-i omeneşte cu putinţă, a răspuns Fermin.
Change language