scrierile lui, le mărturisea că traiul cu soţia infirmă era calvarul unui sfânt, arunca în dreapta şi-n stângavorbe despre cât de mult îşi detesta rolul de temnicer şi despre umilinţa pe care o presupunea faptul că unom de vastă cultură, rafinament şi fineţe ca el era exilat în acel post demn de dispreţ, când destinul săunatural era să facă parte din elitele naţionale.Veteranii locului îi sfătuiau pe toţi să nu pomenească de domnul director şi, dacă era posibil, nici sănu se gândească la el. Majoritatea deţinuţilor preferau să vorbească despre familiile rămase departe,despre soţii şi despre ce-şi mai aminteau din viaţa lor. Unii aveau pozele logodnicelor sau soţiilor, pecare le păstrau şi le apărau cu preţul vieţii, dacă vreunul încerca să li le fure. Numeroşi deţinuţi îiexplicaseră lui Fermin că mai rele ca orice erau primele trei luni. Apoi, odată pierdută orice speranţă,timpul începea să se scurgă în graba mare, iar zilele fără nici un sens le anesteziau sufletele.
5Duminica, după ce se încheiau liturghia şi discursul domnului director, câţiva deţinuţi se adunau într-uncolţ însorit din patio să fumeze o ţigară şi să asculte poveştile pe care, când era cu mintea limpede, lespunea David Martin. Fermin, care le ştia pe aproape toate, fiindcă citise întreaga serie Oraşulblestemaţilor, li se alătura şi lăsa imaginaţia să-i zboare. Dar adesea Martin nu părea în stare nici măcarsă numere până la cinci, iar ceilalţi îl lăsau în pace, să vorbească de unul singur prin colţuri. Fermin îlstudia pe îndelete şi uneori îl urma îndeaproape, căci nenorocitul avea ceva care îi strângea sufletul. Cutalentele şi şmecheriile lui, Fermin încerca să obţină pentru Martin ţigări sau chiar zahăr cubic, care îifăceau mare plăcere.- Fermin, ești un om bun. Încearcă să nu lași să se vadă.Martin avea întotdeauna la el o poză veche, pe care îi plăcea s-o privească îndelung. Apărea în ea undomn îmbrăcat în alb, ţinând de mână o fetiţă de vreo zece ani. Amândoi priveau apusul soarelui de pe undebarcader micuţ, din lemn, care avansa pe o plajă, ca o pasarelă întinsă peste ape străvezii. CândFermin îl întreba despre poză, Martin tăcea şi se mărginea să surâdă, apoi o punea într-un buzunar.- Cine-i fetiţa din poză, domnule Martin?- Nu-s sigur, Fermin. Uneori mă lasă memoria. Nu ţi se întâmplă?- Fireşte. Tuturor ni se întâmplă.Se şoptea că Martin nu prea era în toate minţile, dar la puţină vreme după ce se apucase să-lfrecventeze, Fermin începuse să suspecteze că bietul de el era şi mai dus cu pluta decât bănuiau deţinuţii.Din când în când, era mai lucid ca toţi ceilalţi, dar adesea nu părea să ştie unde se afla şi vorbea delocuri şi oameni care era vădit că nu existau decât în mintea sau amintirea sa.Fermin se deştepta adesea în zori şi-l auzea pe Martin vorbind de unul singur în celulă. Se apropiatiptil de gratii, îşi ascuţea auzul şi îl auzea limpede cum se certa cu cineva căruia îi spunea "domnuleCorelli" şi care, conform vorbelor pe care le schimba cu el, părea mai mult decât sinistru.Într-o noapte, Fermin a aprins mucul ultimei lumânări; ridicând-o şi îndreptând-o spre celula din faţă,l-a văzut pe Martin singur; ambele glasuri, al lui şi al lui Corelli, veneau de pe aceleaşi buze. Martin seînvârtea prin celulă şi, când şi-a încrucişat privirile cu ale sale, lui Fermin i-a fost evident că tovarăşulde coridor nu-l vedea şi se purta ca şi cum zidurile închisorii nu existau, iar discuţia cu ciudatul domnavea loc foarte departe de acolo.- Nu-i da atenţie, a murmurat numărul 15 din umbră.Face în fiecare noapte la fel. E ca un clopoţel. Fericitul.A doua zi de dimineaţă, când Fermin l-a întrebat despre Corelli şi conversaţiile de la miezul nopţii,Martin l-a privit uimit şi s-a mulţumit să surâdă nelămurit. Altă dată, când nu putea dormi din cauzafrigului, Fermin s-a apropiat iar de gratii şi l-a auzit pe Martin vorbind cu alt prieten nevăzut. În noapteaaceea, Fermin a îndrăznit să-l întrerupă.- Martin? Sunt Fermin, vecinul din faţă. Te simţi bine? Martin s-a apropiat de zăbrele, şi el i-a zăritchipul scăldat în lacrimi.- Domnule Martin? Cine-i Isabella? Tocmai vorbeai de ea. Martin l-a privit lung.- Isabella e singurul om bun din lumea asta de căcat, a răspuns cu o asprime neobişnuită la el. Dacă n-ar fi ea, ar merita să dau foc lumii şi s-o las să ardă până n-ar mai rămâne nici cenuşa din ea.
- Page 3 and 4: CuprinsCoperta, Pagina de titlu, Ci
- Page 5 and 6: Am ştiut mereu că într-o bună z
- Page 7 and 8: 1Barcelona, decembrie 1957În acel
- Page 9 and 10: 2Dacă tot eram singur, am deschis
- Page 11 and 12: 3Pe fondul luminii ce venea din str
- Page 13 and 14: pe gratis. Pot întreba dacă e pen
- Page 15 and 16: pasărea începuse să repete, cu o
- Page 17 and 18: 5La ceasul acela, echipajele mai mu
- Page 19 and 20: 6Am făcut cale întoarsă până l
- Page 21 and 22: uşă în uşă.- Pune mâna, pune
- Page 23 and 24: - Păi, mie mi se pare că, alătur
- Page 25 and 26: Se ţinea cu o mână de stomac, ca
- Page 27 and 28: „Tremură, Daniel", mi-am zis. Be
- Page 29 and 30: ce-am căutat fără noroc prin toa
- Page 31 and 32: 11Când m-am întors în anticariat
- Page 33 and 34: - Păi, acum c-o spui, nu ştiu dac
- Page 35 and 36: lor, patronul hotărâse să le reb
- Page 37 and 38: - Să mă protejezi? Pe mine? De ce
- Page 39 and 40: 1Barcelona, 1939Deţinuţii noi era
- Page 41 and 42: 2Celula era un dreptunghi întuneco
- Page 43 and 44: 3Rutina era utilă. O oră pe zi, d
- Page 45: 4Cel puţin, aşa spunea legenda. C
- Page 49 and 50: Domnul director l-a privit cu răce
- Page 51 and 52: cărora mă îndoiesc că li se dă
- Page 53 and 54: 7Istoria relatată de bunul medic
- Page 55 and 56: 8Tocmai se împlineau şase luni de
- Page 57 and 58: 9L-au dus printr-un ghem de tunelur
- Page 59 and 60: Domnul director i-a făcut cu ochiu
- Page 61 and 62: 11Barcelona, 1940La o săptămână
- Page 63 and 64: 12In acea duminică, după ce şi-a
- Page 65 and 66: 13Macabrele pariuri organizate de n
- Page 67 and 68: 14Fermin a trebuit să aştepte tra
- Page 69 and 70: 15In acea după-amiază, înainte d
- Page 71 and 72: 16Din porunca domnului director, un
- Page 73 and 74: deşurubat capacul şi a aruncat o
- Page 75 and 76: un biet nefericit ca Martin, un om
- Page 77 and 78: - Nu-ţi face griji, şefu', sunt o
- Page 79 and 80: - Familia e foarte importantă, Jai
- Page 81 and 82: 22Ajuns la castelul Montjuic, domnu
- Page 83 and 84: 24Se crăpa de ziuă când a ajuns
- Page 85 and 86: 1Barcelona, 1940Incidentul de la ve
- Page 87 and 88: 2Fermin a delirat şapte zile înch
- Page 89 and 90: ascuţite. Când observa că pacien
- Page 91 and 92: - Şi acum ce fac? Unde mă duc? Nu
- Page 93 and 94: 5Barcelona, 1941Se însera când Fe
- Page 95 and 96: 6Padre Valera locuia la mansarda un
- Page 97 and 98:
sfârşit, când Fermin a simţit c
- Page 99 and 100:
cale dialectică, aşa că, drept o
- Page 101 and 102:
8Avocatul Brians era un tânăr cu
- Page 103 and 104:
9Furtuna se năpustise din răspute
- Page 105 and 106:
10Când ploaia s-a potolit, era apr
- Page 107 and 108:
11Chiar în noaptea aceea, Fermin s
- Page 109 and 110:
12Barcelona, 1957Abătut, Fermin vo
- Page 111 and 112:
- Nu-mi poţi cere aşa ceva, Fermi
- Page 113 and 114:
cred, că mama ta era îndrăgostit
- Page 115 and 116:
1Barcelona, 1957Lumina zorilor m-a
- Page 117 and 118:
2Chiar în după-amiaza acelei zile
- Page 119 and 120:
3După ce-a trecut proverbialul min
- Page 121 and 122:
Bunul meu prieten a ridicat din ume
- Page 123 and 124:
5Chiar în acea după-amiază, reve
- Page 125 and 126:
spaniol, la cererea prefecturii şi
- Page 127 and 128:
6Vechiul meu cunoscut, Oswaldo Dari
- Page 129 and 130:
7Barcelona, 1958Ianuarie a sosit î
- Page 131 and 132:
În 1948, aceeaşi presă obişnuia
- Page 133 and 134:
8Într-o seară, sătul să tot ale
- Page 135 and 136:
- Am două treburi de rezolvat.- Te
- Page 137 and 138:
9Nu era nici urmă de Bea în mulţ
- Page 139 and 140:
10Am auzit paşi apropiindu-se de u
- Page 141 and 142:
A luat receptorul, aruncându-mi o
- Page 143 and 144:
- Mă gândeam la omul ăla.- La Ca
- Page 145 and 146:
S-a încăpăţânat s-o lucrăm ai
- Page 147 and 148:
Partea a cinceaNumele eroului
- Page 149 and 150:
carte de identitate.Emoţionat, Fer
- Page 151 and 152:
înainte să dea colţul şi m-a ru
- Page 153 and 154:
nicicând în viaţa lui.- Vă rog,
- Page 155 and 156:
diferenţele dintre siluetele şi t
- Page 157 and 158:
- Un lot de sugus.- Rece, rece...Fe
- Page 159 and 160:
descrie.Silueta-i măruntă s-a cuf
- Page 161 and 162:
- Fermin, nu cred că... , am inter
- Page 163 and 164:
8Pachetul scos dintr-un dulap stăt
- Page 165 and 166:
9Mireasa era îmbrăcată în alb
- Page 167 and 168:
Un bărbat tânăr, cu câteva fire
- Page 169 and 170:
în Petit Moulin Rouge, însă regi
- Page 171 and 172:
[33] Jose Buenaventura Durruti Duma
- Page 173 and 174:
Also by Carlos Ruiz ZafónThe Shado
- Page 175:
CopyrightA Weidenfeld & Nicolson eb