carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

- Ce fel de nume e ăsta? Mă crezi idiot? Haide: numele, cel adevărat.
Deţinutul, un omuleţ sfrijit, i-a întins hârtiile sale domnului director. Santinela i le-a smuls din mână
şi le-a dus la masă. Domnul director a aruncat o simplă privire şi a plescăit din buze, zâmbind.
- Altul de-ai lui Heredia, a șoptit înainte de-a arunca actele la coş. Hârtiile astea nu-s valabile, Îmi
spui cum te , cheamă ori trebuie să devenim serioşi?
Chiriaşul numărul 13 a încercat să spună câteva vorbe, dar îi tremurau buzele şi abia a fost în stare să
bâiguie ceva inteligibil.
- Nu te teme, băiete, că nu mâncăm oameni. Ce ţi-au zis? Sunt mulţi roşii de tot căcatul care nu fac
decât să împrăştie calomnii pe-aici, dar la noi, dacă vor să colaboreze, oamenii sunt bine trataţi, ca
spanioli. Hai, dezbracă-te.
Chiriaşul a părut să şovăie o clipă. Domnul director a lăsat ochii în pământ, ca şi cum toată situaţia îl
deranja şi doar îndărătnicia deţinutului îl reţinea acolo. O clipă mai târziu, santinela i-a tras a doua
lovitură de chiulasă, de astă dată în rinichi, care l-a trântit din nou la pământ.
- L-ai auzit pe domnul director. Scoate totul de pe tine.
N-avem toată noaptea la dispoziţie.
Chiriaşul numărul 13 a izbutit să se pună în genunchi şi, stând aşa, a ieşit din hainele-i însângerate şi
murdare. Când a rămas gol puşcă, santinela i-a înfipt ţeava puştii sub un umăr şi l-a forţat să se ridice.
Domnul director a ridicat privirea peste masă şi a schiţat un gest de dezgust văzând arsurile care îi
acopereau torsul, bucile şi mare parte din coapse.
- Campionul nostru pare să fie un vechi cunoscut al lui Fumero, a comentat santinela.
- Tu să taci, a ordonat domnul director, nu prea convins. S-a uitat nerăbdător la deţinut şi a observat
că acesta plângea.
- Haide, nu mai plânge şi spune-mi cum te cheamă. Deţinutul şi-a murmurat iar numele.
- Fermin Romero de Torres...
Domnul director a oftat, sătul.
- Uite ce-i, încep să-mi pierd răbdarea. Vreau să te ajut şi n-am chef să-l sun pe Fumero şi să-i spun
că eşti aici...
Deţinutul a început să geamă ca un câine rănit şi să tremure atât de violent, încât domnul director,
căruia scena îi displăcea în mod evident şi care dorea să încheie totul cât mai repede, a schimbat o
privire cu santinela şi, fără o vorbă, s-a mărginit să noteze în registru numele pe care i-l dăduse deţinutul
şi să blesteme în şoaptă, - La naiba cu războiul, a murmurat pentru sine când l-au dus pe deţinut în celulă,
târându-l gol puşcă prin tunelurile pline cu bălţi.