carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului
11Când am revenit în odaie, Cascos gâfâia, prăbuşit pe scaun. Am umplut un pahar cu apă si i l-am întins.Văzând că mă apropiam iar de el, s-a tras deoparte, aşteptând o nouă lovitură.- Ţine, am zis.A deschis ochii şi, văzând paharul, a şovăit câteva clipe.- Ţine, am repetat. E doar apă.A acceptat paharul cu o mână tremurândă şi l-a dus la buze. Atunci am văzut că-i spărsesem câţivadinţi. Când apa rece i-a atins pulpa dintelui de sub smalţ, Cascos a gemut şi ochii i s-au umplut de lacrimide durere. Am tăcut mai mult de un minut.- Chem un doctor? am întrebat în cele din urmă. A ridicat ochii şi a clătinat din cap.- Pleacă de-aici, până nu chem poliţia.- Spune-mi ce legătură ai cu Mauricio Valls şi plec.L-am privit cu răceală.- Este... este unul dintre asociaţii editurii pentru care lucrez.- El ţi-a cerut să scrii răvaşul?Cascos a şovăit. M-am ridicat şi am făcut un pas spre el. L-am luat de păr şi am tras cu putere.- Nu mă mai bate, m-a implorat.- Valls ţi-a cerut să scrii răvaşul?Cascos mi-a evitat privirile.- Nu, nu el, a spus până la urmă.- Dar cine?- Unul dintre secretari. Armero.- Cine?- Paco Armero. Un angajat al editurii. Mi-a spus să reintru în contact cu Beatriz. Şi că, dacă o fac, vaexista ceva pentru mine, o recompensă.- De ce trebuie să reintri în contact cu Bea?- Habar n-am.M-am prefăcut că voiam să-l lovesc din nou.- Nu ştiu, a gemut Cascos. Ăsta-i adevărul.- De asta i-ai dat întâlnire aici?- Eu încă o mai iubesc pe Beatriz.- Frumos mod de-a i-o arăta. Unde-i Valls?- Habar n-am.- Cum se poate să nu ştii unde ţi-e şeful?- Păi, nu-l cunosc. E bine? Nu l-am văzut niciodată.N-am vorbit niciodată cu el.- Explică-te.- M-am angajat la biroul din Madrid al editurii Ariadna acum un an şi jumătate. De atunci, nu l-amvăzut niciodată. Nimeni nu l-a văzut.S-a ridicat încet şi s-a îndreptat spre telefonul din odaie.
A luat receptorul, aruncându-mi o privire plină de ură.- O să chem poliţia...- Nu-i nevoie, s-a auzit un glas de pe hol.M-am întors şi l-am zărit pe Fermin îmbrăcat cu ceea ce mi-am închipuit că era un costum de-al tatei,ţinând sus ceva ce părea a fi o legitimaţie oficială.- Sunt inspectorul Fermin Romero de Torres. De la poliţie. S-a raportat un incident. Cine îmi poateface un rezumat al celor întâmplate aici?Nu ştiu care din noi doi era mai deconcertat, Cascos sau eu. Fermin a profitat de ocazie şi i-a luatdelicat receptorul din mână.- Daţi-mi voie, a zis, dându-l deoparte. Anunţ la comisariat.Zâmbindu-ne, s-a prefăcut că formează un număr.- Comisariatul, vă rog. Da, mulţumesc.A aşteptat câteva secunde.- Mari Pili, sunt Romero de Torres. Dă-mi-l pe Palacios.Da, aştept.Prefăcându-se că aştepta şi ţinând receptorul acoperit cu mâna, Fermin a făcut un semn către Cascos.- V-aţi lovit cu uşa de la closet sau aveţi ceva de declarat?- Sălbaticul ăsta m-a agresat şi a vrut să mă omoare. Vreau să fac un denunţ chiar acum. O să-l ianaiba.Fermin m-a privit cu un aer oficial şi a încuviinţat.- Într-adevăr. Bucăţică cu bucăţică.Prefăcându-se că ascultă ceva în telefon, i-a făcut semn lui Cascos să tacă.- Da, Palacios. La Ritz. Da. 424. Un rănit. Mai ales la faţă. Depinde. Aş zice că aidoma unei hărţi. Deacord. Trec la arestarea preliminară a prezumptivului vinovat.A închis telefonul.- S-a rezolvat totul.Fermin s-a apropiat de mine şi, luându-mă autoritar de braţ, mi-a făcut semn să tac.- Vă rog să nu vorbiţi. Orice veţi spune va putea fi folosit pentru a vă reţine cel puţin până laSărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Haideţi, să mergem.Schimonosindu-se de durere şi încă năucit de apariţia lui Fermin, Cascos privea scena, nevenindu-isă-şi creadă ochilor.- Nu-i puneţi cătuşe?- Acesta este un hotel rafinat. Îi vom pune cătuşe în maşina patrulei.Continuând să sângereze şi văzând probabil dublu, Cascos ni s-a pus în cale, prea puţin convins.- Sunteţi cu adevărat poliţist?- De la Brigada Secretă. Vă comand imediat un file de viţel crud ca să vi-l puneţi pe faţă. E mâna luiDumnezeu pentru contuzii pe termen scurt. Colegii mei vor trece pe-aici mai târziu, ca să vă ia odeclaraţie şi să pregătească acuzaţiile ce decurg din ea, a recitat, dând la o parte braţul lui Cascos şiîmpingându-mă cu toată viteza spre ieşire.
- Page 89 and 90: ascuţite. Când observa că pacien
- Page 91 and 92: - Şi acum ce fac? Unde mă duc? Nu
- Page 93 and 94: 5Barcelona, 1941Se însera când Fe
- Page 95 and 96: 6Padre Valera locuia la mansarda un
- Page 97 and 98: sfârşit, când Fermin a simţit c
- Page 99 and 100: cale dialectică, aşa că, drept o
- Page 101 and 102: 8Avocatul Brians era un tânăr cu
- Page 103 and 104: 9Furtuna se năpustise din răspute
- Page 105 and 106: 10Când ploaia s-a potolit, era apr
- Page 107 and 108: 11Chiar în noaptea aceea, Fermin s
- Page 109 and 110: 12Barcelona, 1957Abătut, Fermin vo
- Page 111 and 112: - Nu-mi poţi cere aşa ceva, Fermi
- Page 113 and 114: cred, că mama ta era îndrăgostit
- Page 115 and 116: 1Barcelona, 1957Lumina zorilor m-a
- Page 117 and 118: 2Chiar în după-amiaza acelei zile
- Page 119 and 120: 3După ce-a trecut proverbialul min
- Page 121 and 122: Bunul meu prieten a ridicat din ume
- Page 123 and 124: 5Chiar în acea după-amiază, reve
- Page 125 and 126: spaniol, la cererea prefecturii şi
- Page 127 and 128: 6Vechiul meu cunoscut, Oswaldo Dari
- Page 129 and 130: 7Barcelona, 1958Ianuarie a sosit î
- Page 131 and 132: În 1948, aceeaşi presă obişnuia
- Page 133 and 134: 8Într-o seară, sătul să tot ale
- Page 135 and 136: - Am două treburi de rezolvat.- Te
- Page 137 and 138: 9Nu era nici urmă de Bea în mulţ
- Page 139: 10Am auzit paşi apropiindu-se de u
- Page 143 and 144: - Mă gândeam la omul ăla.- La Ca
- Page 145 and 146: S-a încăpăţânat s-o lucrăm ai
- Page 147 and 148: Partea a cinceaNumele eroului
- Page 149 and 150: carte de identitate.Emoţionat, Fer
- Page 151 and 152: înainte să dea colţul şi m-a ru
- Page 153 and 154: nicicând în viaţa lui.- Vă rog,
- Page 155 and 156: diferenţele dintre siluetele şi t
- Page 157 and 158: - Un lot de sugus.- Rece, rece...Fe
- Page 159 and 160: descrie.Silueta-i măruntă s-a cuf
- Page 161 and 162: - Fermin, nu cred că... , am inter
- Page 163 and 164: 8Pachetul scos dintr-un dulap stăt
- Page 165 and 166: 9Mireasa era îmbrăcată în alb
- Page 167 and 168: Un bărbat tânăr, cu câteva fire
- Page 169 and 170: în Petit Moulin Rouge, însă regi
- Page 171 and 172: [33] Jose Buenaventura Durruti Duma
- Page 173 and 174: Also by Carlos Ruiz ZafónThe Shado
- Page 175: CopyrightA Weidenfeld & Nicolson eb
A luat receptorul, aruncându-mi o privire plină de ură.
- O să chem poliţia...
- Nu-i nevoie, s-a auzit un glas de pe hol.
M-am întors şi l-am zărit pe Fermin îmbrăcat cu ceea ce mi-am închipuit că era un costum de-al tatei,
ţinând sus ceva ce părea a fi o legitimaţie oficială.
- Sunt inspectorul Fermin Romero de Torres. De la poliţie. S-a raportat un incident. Cine îmi poate
face un rezumat al celor întâmplate aici?
Nu ştiu care din noi doi era mai deconcertat, Cascos sau eu. Fermin a profitat de ocazie şi i-a luat
delicat receptorul din mână.
- Daţi-mi voie, a zis, dându-l deoparte. Anunţ la comisariat.
Zâmbindu-ne, s-a prefăcut că formează un număr.
- Comisariatul, vă rog. Da, mulţumesc.
A aşteptat câteva secunde.
- Mari Pili, sunt Romero de Torres. Dă-mi-l pe Palacios.
Da, aştept.
Prefăcându-se că aştepta şi ţinând receptorul acoperit cu mâna, Fermin a făcut un semn către Cascos.
- V-aţi lovit cu uşa de la closet sau aveţi ceva de declarat?
- Sălbaticul ăsta m-a agresat şi a vrut să mă omoare. Vreau să fac un denunţ chiar acum. O să-l ia
naiba.
Fermin m-a privit cu un aer oficial şi a încuviinţat.
- Într-adevăr. Bucăţică cu bucăţică.
Prefăcându-se că ascultă ceva în telefon, i-a făcut semn lui Cascos să tacă.
- Da, Palacios. La Ritz. Da. 424. Un rănit. Mai ales la faţă. Depinde. Aş zice că aidoma unei hărţi. De
acord. Trec la arestarea preliminară a prezumptivului vinovat.
A închis telefonul.
- S-a rezolvat totul.
Fermin s-a apropiat de mine şi, luându-mă autoritar de braţ, mi-a făcut semn să tac.
- Vă rog să nu vorbiţi. Orice veţi spune va putea fi folosit pentru a vă reţine cel puţin până la
Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Haideţi, să mergem.
Schimonosindu-se de durere şi încă năucit de apariţia lui Fermin, Cascos privea scena, nevenindu-i
să-şi creadă ochilor.
- Nu-i puneţi cătuşe?
- Acesta este un hotel rafinat. Îi vom pune cătuşe în maşina patrulei.
Continuând să sângereze şi văzând probabil dublu, Cascos ni s-a pus în cale, prea puţin convins.
- Sunteţi cu adevărat poliţist?
- De la Brigada Secretă. Vă comand imediat un file de viţel crud ca să vi-l puneţi pe faţă. E mâna lui
Dumnezeu pentru contuzii pe termen scurt. Colegii mei vor trece pe-aici mai târziu, ca să vă ia o
declaraţie şi să pregătească acuzaţiile ce decurg din ea, a recitat, dând la o parte braţul lui Cascos şi
împingându-mă cu toată viteza spre ieşire.