carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

28.11.2019 Views

11Când am revenit în odaie, Cascos gâfâia, prăbuşit pe scaun. Am umplut un pahar cu apă si i l-am întins.Văzând că mă apropiam iar de el, s-a tras deoparte, aşteptând o nouă lovitură.- Ţine, am zis.A deschis ochii şi, văzând paharul, a şovăit câteva clipe.- Ţine, am repetat. E doar apă.A acceptat paharul cu o mână tremurândă şi l-a dus la buze. Atunci am văzut că-i spărsesem câţivadinţi. Când apa rece i-a atins pulpa dintelui de sub smalţ, Cascos a gemut şi ochii i s-au umplut de lacrimide durere. Am tăcut mai mult de un minut.- Chem un doctor? am întrebat în cele din urmă. A ridicat ochii şi a clătinat din cap.- Pleacă de-aici, până nu chem poliţia.- Spune-mi ce legătură ai cu Mauricio Valls şi plec.L-am privit cu răceală.- Este... este unul dintre asociaţii editurii pentru care lucrez.- El ţi-a cerut să scrii răvaşul?Cascos a şovăit. M-am ridicat şi am făcut un pas spre el. L-am luat de păr şi am tras cu putere.- Nu mă mai bate, m-a implorat.- Valls ţi-a cerut să scrii răvaşul?Cascos mi-a evitat privirile.- Nu, nu el, a spus până la urmă.- Dar cine?- Unul dintre secretari. Armero.- Cine?- Paco Armero. Un angajat al editurii. Mi-a spus să reintru în contact cu Beatriz. Şi că, dacă o fac, vaexista ceva pentru mine, o recompensă.- De ce trebuie să reintri în contact cu Bea?- Habar n-am.M-am prefăcut că voiam să-l lovesc din nou.- Nu ştiu, a gemut Cascos. Ăsta-i adevărul.- De asta i-ai dat întâlnire aici?- Eu încă o mai iubesc pe Beatriz.- Frumos mod de-a i-o arăta. Unde-i Valls?- Habar n-am.- Cum se poate să nu ştii unde ţi-e şeful?- Păi, nu-l cunosc. E bine? Nu l-am văzut niciodată.N-am vorbit niciodată cu el.- Explică-te.- M-am angajat la biroul din Madrid al editurii Ariadna acum un an şi jumătate. De atunci, nu l-amvăzut niciodată. Nimeni nu l-a văzut.S-a ridicat încet şi s-a îndreptat spre telefonul din odaie.

A luat receptorul, aruncându-mi o privire plină de ură.- O să chem poliţia...- Nu-i nevoie, s-a auzit un glas de pe hol.M-am întors şi l-am zărit pe Fermin îmbrăcat cu ceea ce mi-am închipuit că era un costum de-al tatei,ţinând sus ceva ce părea a fi o legitimaţie oficială.- Sunt inspectorul Fermin Romero de Torres. De la poliţie. S-a raportat un incident. Cine îmi poateface un rezumat al celor întâmplate aici?Nu ştiu care din noi doi era mai deconcertat, Cascos sau eu. Fermin a profitat de ocazie şi i-a luatdelicat receptorul din mână.- Daţi-mi voie, a zis, dându-l deoparte. Anunţ la comisariat.Zâmbindu-ne, s-a prefăcut că formează un număr.- Comisariatul, vă rog. Da, mulţumesc.A aşteptat câteva secunde.- Mari Pili, sunt Romero de Torres. Dă-mi-l pe Palacios.Da, aştept.Prefăcându-se că aştepta şi ţinând receptorul acoperit cu mâna, Fermin a făcut un semn către Cascos.- V-aţi lovit cu uşa de la closet sau aveţi ceva de declarat?- Sălbaticul ăsta m-a agresat şi a vrut să mă omoare. Vreau să fac un denunţ chiar acum. O să-l ianaiba.Fermin m-a privit cu un aer oficial şi a încuviinţat.- Într-adevăr. Bucăţică cu bucăţică.Prefăcându-se că ascultă ceva în telefon, i-a făcut semn lui Cascos să tacă.- Da, Palacios. La Ritz. Da. 424. Un rănit. Mai ales la faţă. Depinde. Aş zice că aidoma unei hărţi. Deacord. Trec la arestarea preliminară a prezumptivului vinovat.A închis telefonul.- S-a rezolvat totul.Fermin s-a apropiat de mine şi, luându-mă autoritar de braţ, mi-a făcut semn să tac.- Vă rog să nu vorbiţi. Orice veţi spune va putea fi folosit pentru a vă reţine cel puţin până laSărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Haideţi, să mergem.Schimonosindu-se de durere şi încă năucit de apariţia lui Fermin, Cascos privea scena, nevenindu-isă-şi creadă ochilor.- Nu-i puneţi cătuşe?- Acesta este un hotel rafinat. Îi vom pune cătuşe în maşina patrulei.Continuând să sângereze şi văzând probabil dublu, Cascos ni s-a pus în cale, prea puţin convins.- Sunteţi cu adevărat poliţist?- De la Brigada Secretă. Vă comand imediat un file de viţel crud ca să vi-l puneţi pe faţă. E mâna luiDumnezeu pentru contuzii pe termen scurt. Colegii mei vor trece pe-aici mai târziu, ca să vă ia odeclaraţie şi să pregătească acuzaţiile ce decurg din ea, a recitat, dând la o parte braţul lui Cascos şiîmpingându-mă cu toată viteza spre ieşire.

A luat receptorul, aruncându-mi o privire plină de ură.

- O să chem poliţia...

- Nu-i nevoie, s-a auzit un glas de pe hol.

M-am întors şi l-am zărit pe Fermin îmbrăcat cu ceea ce mi-am închipuit că era un costum de-al tatei,

ţinând sus ceva ce părea a fi o legitimaţie oficială.

- Sunt inspectorul Fermin Romero de Torres. De la poliţie. S-a raportat un incident. Cine îmi poate

face un rezumat al celor întâmplate aici?

Nu ştiu care din noi doi era mai deconcertat, Cascos sau eu. Fermin a profitat de ocazie şi i-a luat

delicat receptorul din mână.

- Daţi-mi voie, a zis, dându-l deoparte. Anunţ la comisariat.

Zâmbindu-ne, s-a prefăcut că formează un număr.

- Comisariatul, vă rog. Da, mulţumesc.

A aşteptat câteva secunde.

- Mari Pili, sunt Romero de Torres. Dă-mi-l pe Palacios.

Da, aştept.

Prefăcându-se că aştepta şi ţinând receptorul acoperit cu mâna, Fermin a făcut un semn către Cascos.

- V-aţi lovit cu uşa de la closet sau aveţi ceva de declarat?

- Sălbaticul ăsta m-a agresat şi a vrut să mă omoare. Vreau să fac un denunţ chiar acum. O să-l ia

naiba.

Fermin m-a privit cu un aer oficial şi a încuviinţat.

- Într-adevăr. Bucăţică cu bucăţică.

Prefăcându-se că ascultă ceva în telefon, i-a făcut semn lui Cascos să tacă.

- Da, Palacios. La Ritz. Da. 424. Un rănit. Mai ales la faţă. Depinde. Aş zice că aidoma unei hărţi. De

acord. Trec la arestarea preliminară a prezumptivului vinovat.

A închis telefonul.

- S-a rezolvat totul.

Fermin s-a apropiat de mine şi, luându-mă autoritar de braţ, mi-a făcut semn să tac.

- Vă rog să nu vorbiţi. Orice veţi spune va putea fi folosit pentru a vă reţine cel puţin până la

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Haideţi, să mergem.

Schimonosindu-se de durere şi încă năucit de apariţia lui Fermin, Cascos privea scena, nevenindu-i

să-şi creadă ochilor.

- Nu-i puneţi cătuşe?

- Acesta este un hotel rafinat. Îi vom pune cătuşe în maşina patrulei.

Continuând să sângereze şi văzând probabil dublu, Cascos ni s-a pus în cale, prea puţin convins.

- Sunteţi cu adevărat poliţist?

- De la Brigada Secretă. Vă comand imediat un file de viţel crud ca să vi-l puneţi pe faţă. E mâna lui

Dumnezeu pentru contuzii pe termen scurt. Colegii mei vor trece pe-aici mai târziu, ca să vă ia o

declaraţie şi să pregătească acuzaţiile ce decurg din ea, a recitat, dând la o parte braţul lui Cascos şi

împingându-mă cu toată viteza spre ieşire.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!