carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

- Şi doctorul Sanahuja? Nu i-au pus împreună? Brians a oftat, înfrânt.
- Pe Sanahuja l-au trimis în faţa consiliului de război, pentru trădare. L-au împuşcat după două
săptămâni.
O lungă tăcere a invadat odaia. Fermin s-a ridicat şi a început să se plimbe în cerc, agitat.
- Dar pe mine de ce nu m-au căutat? La urma urmelor, eu sunt pricina tuturor acestor lucruri...
- Pentru că nu exişti. Ca să nu fie umilit în faţa superiorilor şi să nu-şi ruineze promiţătoarea carieră
sub acest regim, Valls i-a pus să jure pe membrii patrulei trimise să te caute că un glonţ de-al lor te
ajunsese din urmă, pe când fugeai pe un versant al colinei Montjuic, şi că ei te aruncaseră în groapa
comună.
Fermin şi-a simţit furia urcându-i pe buze.
- Uitaţi ce-i, eu sunt gata să merg chiar acum în faţa Guvernului Militar şi să le spun „astea-s coaiele
mele". Să vedem cum îmi poate explica Valls învierea.
- Nu mai spune prostii. Aşa nu rezolvi nimic. Nu obţii decât să fii dus pe şoseaua Aguas şi să ţi se
tragă un glonţ în ceafă. Şi lipitoarea asta nu merită aşa ceva.
Ros de ruşine şi vinovăţie, Fermin a încuviinţat.
- Şi Martin? Ce-o să se aleagă de el?
Brians a ridicat din umeri.
- Ceea ce ştiu e confidenţial. Nu poate ieşi dintre acei patru pereţi. La castel e un temnicer, unul
Bebo, care mi-e dator pentru mai multe servicii. Erau să-i omoare un frate, dar am obţinut să i se comute
pedeapsa la zece ani de închisoare în Valencia. Bebo e un om bun şi-mi povesteşte tot ce vede şi aude în
castel. Valls nu mă lasă să-l văd pe Martin, dar am aflat prin Bebo că e în viaţă şi că Valls îl ţine închis
în turn şi păzit fără oprire. I-a dat hârtie şi toc. Iar Bebo spune că Martin scrie.
- Ce?
- Dumnezeu știe. Valls crede, sau cel puţin așa mi-a zis Bebo, că Martin îi scrie o carte, în baza
notelor lui. Dar se pare că Martin, despre care dumneata şi cu mine ştim că nu-i prea în toate minţile,
scrie altceva. Uneori, repetă cu glas tare ce scrie, ori se ridică şi dă ocol celulei, declamând frânturi de
dialog şi fraze întregi. Bebo lucrează în tura de noapte chiar lângă celula lui şi, ori de câte ori poate, îi
strecoară ţigări şi cuburi de zahăr, singurul lucru pe care îl mănâncă. Ţi-a vorbit Martin vreodată de ceva
care se numeşte Jocul îngerului?
Fermin a negat.
- Aşa se cheamă cartea pe care o scrie?
- Aşa zice Bebo. Din câte i-a povestit Martin şi din ce l-a auzit declamând cu glas tare pare să fie un
soi de autobiografie sau mărturisire... Dacă vrei să ştii ce cred eu, Martin şi-a dat seama că-şi pierde
minţile şi încearcă să pună pe hârtie ce-şi mai aduce aminte, înainte de-a fi prea târziu. E ca şi cum şi-ar
scrie singur o scrisoare, ca să ştie cine este...
- Şi ce va păţi când Valls va afla că nu i-a respectat ordinele?
Avocatul Brians i-a aruncat o privire funebră.