manual-romana-clasa-9

Modulul 1
>>>
Literatură şi alte arte
JOC ªI JOACÃ
LITERATURĂ ŞI CINEMATOGRAFIE
Scurtă istorie a cinematografiei
• Primele încercări în domeniul cinematografiei au fost reprezentate de
,,Teatrul optic” al lui Reynaud care, în octombrie 1892 a proiectat pantomime
în culori luminoase având ca personaje animale – el este de fapt considerat
inventatorul filmului de desene animate – şi de aparatul optic al lui Edison,
brevetat în 1894, care permitea vizionarea imaginilor individual, de către
fiecare spectator. Inventatorii cinematografului au fost însă fraţii Louis şi
Auguste Lumière care, la 28 decembrie 1895, la Paris, în Salonul indian de la
Grand Café au organizat primul spectacol cu public.
• La Bucureşti prima proiecţie a fraţilor Lumière a avut loc la 27 mai 1896.
Va fi urmată de secvenţe filmate de Paul Menu la parada regală de la 10 Mai,
la Hipodromul Băneasa, în Târgul Moşilor ori în timpul exerciţiilor flotei
române, pe Dunăre. Erau filme scurte, de cinci-şase minute, realizate prin
funcţionarea continuă a aparatului şi fără mişcarea camerei.
• Tot fraţii Lumière, în 1896, au ideea de a instala camera într-o gondolă,
la Veneţia, oferind pentru prima oară o schimbare a unghiului privirii în timpul
filmării, dar abia trei ani mai târziu va fi efectuată prima rotire a camerei în
timpul filmării. Vor urma alte inovaţii: gros-planurile, stop-cadrul, derularea
inversă a filmului, supraimprimarea (în fond, primul trucaj, datorat lui Méliès).
Totuşi, în aceşti ani de pionierat, filmul este privit mai 1cu seamă ca un simplu
divertisment ,,tehnic”.
• Transformarea acestui joc tehnic în cea de a şaptea artă s-a datorat descoperirii
montajului, procedeu care constă în tăierea benzii de celuloid în bucăţi care pot fi
lipite (montate) ulterior. Apar astfel montajul încrucişat care permite alternarea
planurilor şi derularea unor acţiuni paralele, folosit mai întâi în primul western
din istoria cinematografului, Marele jaf al trenului, şi tăietura de montaj care permite
trecerea bruscă de la un cadru la altul. Ea va fi de fapt marea descoperire a acelor
ani de început, înlocuind panoramarea, care în timpul rotării camerei de filmare
încărca imaginea cu elemente adeseori nesemnificative.
• Primul mare regizor care a utilizat montajul a fost americanul David W.
Griffith (1875 - 1948), a cărui capodoperă, Intoleranţă (1916), utilizează, dea
lungul a patru ore de filmare, multe inovaţii tehnice: prim-planurile, montajul
încrucişat, stop-cadrul, supraimprimarea, alternarea secvenţelor – în film sunt de
fapt patru acţiuni distincte, desfăşurate în locuri şi timpuri diferite: Babilon,
Palestina din timpul lui Iisus, Franţa secolului al XVI-lea şi America marilor
mişcări sociale din anul 1911.
• Sonorul va fi o altă inovaţie tehnică importantă. Primul film sonor este
muzicalul, Cântăreţul de jazz din 1927. Până atunci proiecţia fusese însoţită
doar de acompaniamentul unui pian (astfel de pianiştii se numeau tapeuri)
sau, în cinematografele de lux, de al unei orchestre.
33