manual-romana-clasa-9

Modulul 1
JOC ªI JOACÃ
Pleonasmul
Pleonasmul (din gr. pleonasmos „a fi în plus”) este o greşeală de limbă care
ia naştere din folosirea alăturată a două sau mai multe cuvinte, dintre care unul
repetă parţial sensul celuilalt. Vorbitorul face în mod inutil o „risipă” de
exprimare, utilizând mai multe elemente de expresie decât ar fi strict necesar.
De exemplu, a aduce la acelaşi numitor comun este un pleonasm pentru că
înseamnă: a) „a face ca două sau mai multe fracţii ordinare să aibă acelaşi numitor”;
b) „a împăca puncte de vedere diferite”, iar adjectivul comun dublează un sens
care a fost deja exprimat, deci este inutil. În exemplul a rostit o scurtă alocuţiune
există o formulare pleonastică întrucât alocuţiune înseamnă „scurtă cuvântare
ocazională”, iar adăugarea adjectivului scurtă devine inutilă.
Pleonasmul are cauze diverse; ele pot fi de natură lexicală (a aproba pozitiv,
contrabandă ilegală, tricicletă cu trei roţi, Avansaţi înainte!) sau de natură gramaticală
(mai superior, foarte optim, etc., ştiindu-se că adjectivele superior şi optim nu au
grade de comparaţie).
În ultima vreme, împrumuturile din limba engleză au devenit o importantă
sursă a pleonasmului, din cauza necunoaşterii sensului exact al cuvântului
împrumutat, ca în următoarele construcţii pleonastice: summit la vârf (summit
înseamnă „conferinţă la nivel înalt, la vârf”), hit de mare succes (hit - ca şi
sinonimul său şlagăr - înseamnă „cântec de succes”) ori conducere managerială
(managenent înseamnă „ştiinţa organizărilor şi conducerii întreprinderilor”).
Din punct de vedere al acceptării pleonasmului în exprimarea îngrijită, se poate
face diferenţa între pleonasme intolerabile (ca în exemplele de mai sus) şi pleonasme
torelabile în diverse grade. Se apreciază a fi pleonasme tolerabile anumite expresii
fixe ca praf şi pulbere, oale şi ulcele, întuneric beznă etc.
Pleonasmul tolerabil este considerat o figură de stil din categoria figurilor
insistenţei (enumeraţia, hiperbola, impreca ţia, perifraza etc.), folosit cu intenţie
de expresivitate pentru subli nierea celor comunicate: foc şi pară; în fel şi chip;
se suceşte, se învâteşte; vai şi amar; ce-a făcut, ce-a dres; cu chiu, cu vai etc.
Aplicaþii
1. Analizează structura următoarelor pleonasme şi demonstrează natura
greşelii:
cel mai optim
am conlucrat împreună
schiţă sumară
procent la sută
a suprapus peste
coboară jos
s-a întors înapoi
foarte rarisim
chiar el însuşi în persoană
panoramă de ansamblu
întrajutorare reciprocă
vin din nou iarăşi
a preferat mai bine
au convieţuit laolaltă
obstacol care împiedică
a îndrumat calea
2. Explică de ce aceste construcţii sunt considerate pleonastice:
perspective de viitor
protagonist principal
conducere managerială
mijloace mass-media.
31