manual-romana-clasa-9

Ficţiune şi realitate
>>>
Limbă şi comunicare
TEXTUL ARGUMENTATIV
Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un
punct de vedere privitor la o anumită temă.
Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susţinem.
Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obli gatorii:
a susţine, a dovedi, a întări.
Scopul argumentării este de a convinge/ de a persuada partenerul de co -
municare (interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate.
O opinie nesusţinută de argumente nu este o argumentare, ci o afirmaţie ne -
justificată (gratuită, neconvingătoare şi lipsită de valabilitate).
Un text este argumentativ dacă are explicit formulate o teză şi cel puţin
un dat (un argument) care s-o justifice.
Caracteristicile textului argumentativ sunt:
a. o temă în jurul căreia se discută;
b. un protagonist (subiectul ce argumentează, care vrea să convingă un
interlocutor despre vala bilitatea propriei teze) şi un antagonist (real sau
aparent, cel care trebuie convins);
c. cel puţin o opinie şi unul sau mai multe argumente;
d. argumente alese şi susţinute (dovedite) în funcţie de tema dată şi de
interlocutori, prin urmare marcate cultural şi aparţinând unor arii de
semnificaţie specifice;
e. faze intermediare, când opiniile se schimbă sau se consolidează, în funcţie
de argumentele aduse de unul sau de celălalt în favoarea propriilor teze;
f. o concluzie.
Structura unui text argumentativ:
• Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ ideea
ce urmează a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de
aceasta.
• Argumentarea propriu-zisă: enunţarea unuia sau mai multor argumente
pro şi/ sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate,
prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată
în evidenţă ideea susţinută).
• Precizarea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuan -
ţat, dacă argumentarea a de monstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea
ipotezei, dacă argumentarea a demontat ipoteza respectivă.
Argumentele trebuie să fie „tari”, valide şi să pornească de la premise
adevărate, privitoare la ideea/ tema pusă în discuţie. Ele trebuie să fie formulate
clar şi ordonate logic, fie în mod deductiv (se începe cu o afirmaţie generală,
susţinută apoi cu exemple adecvate), fie în mod inductiv (se porneşte de la
20