manual-romana-clasa-9

Texte auxiliare
Texte auxiliare
O SAMĂ DE CUVINTE
(fragmente)
de Ion Neculce
Legenda III
Ştefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna,
au tras cu arcul Ştefan-vodă dintr-un vârvu de munte ce iaste lângă
mănăstire. Şi unde au agiunsu săgiata, acolo au făcut prestolul, în
oltariu. Şi iaste mult locu de unde au tras până la mănăstire. Pusau
şi pre trii boernaşi de au tras, pre vătavul de copii din casă şi pre
doi copii de casă. Decii unde au căzut săgiata vătavului de copii au
făcut poarta, iar unde au căzut săgiata unui copil din casă au făcut
clopotniţa. Iar un copil din casă zicu să fie întrecut pe Ştefan-vodă
şi să-i fie căzut săgiata într-un deluşel ce se chiamă Sion, ce iaste lângă
mănăstire. Şi iaste sămnu un stâlp de piiatră. Şi zic să-i fie tăiat capul
acolo. Dar întru adevăr nu se ştie, numai oamenii aşia povestescu.
Ioan Neculce (c. 1672 – 1745),
cronicar moldovean. Hatman în timpul
scurtei domnii a lui Dimitrie Cantemir,
se refugiază alături de acesta în Rusia,
apoi în Polonia. Revine în ţară după
nouă ani. Opera sa capitală, Letopiseţul
Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până
la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat, precedată de 42 de
legende istorice cunoscute sub numele
de O samă de cuvinte, începe să o scrie
după 1733.
Legenda IV
Ştefan-vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit ungurul, precum
zicu unii la Caşen, iar letopiseţul scrie că s-au bătut la Scheia pe
Siretiu, au fost căzut calul cu Ştefan-vodă în războiu. Iară un Purice
aprodul i-au dat calul lui. Şi nu putea în grabă încăleca Ştefan-vodă,
fiind om micu. Şi au zis Purice aprodul: ,,Doamne, eu mă voi face
o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă“. Şi s-au suit pe
dânsul Ştefan-vodă şi au încălecat pre cal. Şi atuncea au zis Ştefanvodă:
,,Sărace Purece, de oi scăpa eu şi tu, atuncea ţi-i schimba numeli
din Purece, Movilă“. Şi au dat Dumnezeu şi au scăpat amândoi. Şi
l-au şi făcut boiar, armaş mare, pre Purece. Şi dintru acel Pureci
aprodul s-au tras niamul Movileştilor, de au agiunsu de au fost şi
domni dintru acel niam. Dar şi aprozii atuncea nu era din oameni
proşti, cum sînt acum, ce era tot ficiori de boiari. Şi portul lor: era
îmbrăcaţi cu şarvanale, cu cabaniţe. Aşea trebuia şi acum să să afle
slugi, să slujască stăpânului, şi stăpânul să miluiască pre sluga aşea.
LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI
de Grigore Ureche
Într-acesta an venit-au Hroit cu oaste de la unguri asupra lui
Ştefan vodă, căruia i-au ieşitu Ştefan vodă înainte cu oaste pre Siretiu
la Şchei şi dându războiu vitejeşte despre amândouă părţile, într-o
luni, martie 6 zile, pierdu Hroit războiul şi oastea, mai apoi şi capul,
însă cu mare primejdie lui Ştefan vodă, că s-au pomenit cu calul jos,
puţin de n-au încăput în mîinile vrăjmaşului său. Mai apoi Hroit
fiindu prins viu de Ştefan vodă, i-au tăiat capul.
190