manual-romana-clasa-9

Modulul 5
PERSONALITÃÞI, EXEMPLE, MODELE
Limbă şi comunicare
ARHAISMELE
Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieşite din uzul limbii literare actuale fie pentru
că noţiunile, instituţiile, funcţiile denumite au dispărut (de exemplu: agă,
arnăut, medelnicer, hatman), fie pentru că au fost înlăturate de sinonimele lor
mai noi (de exemplu: din seria făcaş, lotru, hoţ se păstrează numai ultimul;
buche a fost înlocuit prin literă, iscoadă cu spion, slobozenie cu libertate).
Categorii de arhaisme
1. fonetice: a îmbla (a umbla), părete (perete), samă (seamă)
2. lexicale: argat, bir, grămătie, stolnic
3. sematice: a tăbărî – sensul vechi – a-şi instala tabăra; sensul actual: a da năvală
asupra cuiva
mândru – sensul vechi – înţelept; sensul actual: trufaş, falnic
4. gramaticale: inime (inimi), ruinuri (ruine), văzum (văzurăm);
dativ cu valoare atributivă – ,,preot deşteptării noastre”
(Mihai Eminescu)
REGIONALISMELE
Regionalismele sunt cuvinte cu o răspândire geografică limitată, specifice
graiului dintr-o anumită zonă. În limba română există cinci graiuri
corespunzătoare unor regiuni ale ţării: muntenesc, moldovenesc,
maramureşean, crişean, bănăţean.
Categorii de regionalisme
1. fonetice – frunce (frunte), stânge (stinge), cătră (către);
2. lexicale – curechi (varză), păpuşoi (porumb), ai (usturoi);
3. semantice – gazdă (gospodar, om bogat);
4. gramaticale – o fost (a fost), fusei (am fost).
Aplicaþii
1. În textul citit, naraţiunea se realizează la persoana a III-a. Limbajul
naratorului nu se diferenţiază de al personajelor, fiind caracterizat de
acelaşi amestec de limbă cronicărească şi bisericească, de predominarea
registrului arhaic şi popular, combinat cu elemente regionale, ceea ce
conferă culoarea locală, atmosfera de epocă în romanul de inspiraţie
istorică.
a. Precizează registrele stilistice valorificate în textul sadovenian, pornind
de la lista de cuvinte explicate în Dicţionar.
179