manual-romana-clasa-9

Modulul 4
AVENTURÃ, CÃLÃTORIE
- mixtă - combinarea elementelor de comunicare verbală cu elemente de
comunicare nonverbală; între comunicarea nonverbală şi comunicarea
verbală pot exista următoarele raporturi: accentuarea, întărirea, repetarea,
contrazicerea, substituirea.
Scopul comunicării interpersonale poate fi:
- transmiterea sau schimbul de informaţii, opinii;
- persuadarea (convingerea) interlocutorului; schimbarea atitudinilor,
convingerilor, credinţelor celuilalt;
- descoperirea lumii exterioare;
- autocunoaşterea;
- stabilirea şi menţinerea de relaţii sociale;
- ajutorarea semenilor;
- jocul (de exemplu: jocul de cuvinte).
Aplicaþii
Grupaţi-vă în perechi şi purtaţi o scurtă conversaţie al cărei scop să fie unul
dintre cele de mai sus.
Funcţiile comunicării
Potrivit lingvistului Roman Jakobson, cele şase funcţii ale comunicării se
asociază componentelor actului de comunicare. În orice act de comunicare,
funcţiile coexistă, dar importanţa lor diferă după scopul comunicării (de
exemplu: informativ, persuasiv etc.). Structura verbală a unui mesaj depinde
de funcţia predominantă.
CONTEXT
Funcţia referenţială
EMIŢĂTOR
Funcţia emotivă
MESAJ
Funcţia poetică
CANAL
Funcţia fatică
RECEPTOR
Funcţia conativă
COD
Funcţia metalingvistică
Schema comunicării verbale – Roman Jakobson
Funcţia emotivă (expresivă) a comunicării constă în evidenţierea stărilor
afective sau a reacţiilor sufleteşti ale emiţătorului la contactul cu o anumită
realitate. Mărcile lingvistice sunt: interjecţii, unele forme verbale, expresii,
adjective cu valoare de epitet, mijloace stilistice.
Funcţia conativă (persuasivă/ retorică) se referă la efectul de convingere pe
care mesajul trebuie să-l aibă asupra destinatarului, de la care se intenţionează
157