manual-romana-clasa-9

Ficţiune şi realitate
Limbă şi comunicare
RECEPTAREA DIVERSELOR TIPURI DE MESAJE
A. Schema comunicării concepută de Roman Jakobson
(componentele şi funcţiile actului de comunicare)
Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj (informaţii, idei,
opinii, păreri, sentimente) de la emiţător (individ sau grup) spre receptor
(individ sau grup), cu ajutorul unui cod (limbaj verbal sau nonverbal) şi
utilizând un canal (comunicare orală sau scrisă).
Actul de comunicare se realizează în prezenţa a şase factori: emiţător,
receptor, mesaj, cod, canal, context.
Emiţătorul este cel care transmite un mesaj către receptor, destinatarul
acelui mesaj.
Mesajul reprezintă o unitate între conţinut şi formă de expresie. El constă
în gânduri, sentimente, idei desprinse din realitate sau rod al imaginaţiei
emiţătorului, care pentru a ajunge la receptor, sunt codificate, adică
transformate în semnale verbale sau/ şi nonverbale, organizate într-un cod.
Receptorul trebuie să facă operaţia inversă, de decodare, pentru a înţelege
mesajul. Codul trebuie să fie cunoscut celor doi participanţi la procesul de
comunicare.
Pentru a ajunge de la emiţător la receptor, mesajul este transmis pe un canal
(mediu).
Situaţia de comunicare reprezintă contextul (fizic, temporal, social,
psihologic, cultural etc.) în care se stabileşte interacţiunea dintre participanţi,
cadrul comunicării:
• relaţia dintre vorbitori este influenţată de identitatea lor socială: rolul
şi statutul social, norme, obiceiuri, reprezentări, mentalităţi, aşteptări,
experienţă de viaţă;
• locul şi momentul comunicării.
Aplicaþii
Grupaţi-vă câte doi. Alegeţi-vă rolurile adecvate unei situaţii din viaţă (şcoala,
familia, vizitarea unei expoziţii, călătoria cu autobuzul etc.) şi purtaţi o
conversaţie pe o temă adecvată contextului.
De exemplu: situaţia – în familie; rolurile – mama, fiul de 15 ani; tema de
discuţie – pregătirea aniversării fiului.
Comunicarea interpersonală presupune doi participanţi (emiţătorul şi
receptorul), care îşi pot schimba rolurile (comunicare bilaterală, reversibilă).
Din punctul de vedere al codului, ei utilizează elemente de comunicare:
- verbală - cuvântul, limba cunoscută de participanţii la actul de comunicare;
- nonverbală (gesturi, mimică, priviri, atitudine) şi paraverbală (intonaţie,
ton, timbru, intensitate, accent, pauze, tăcere);
156