manual-romana-clasa-9

Modulul 4
Catedrala Nôtre-Dame de Paris
Palatul Operei Mari din Paris
AVENTURÃ, CÃLÃTORIE
A doua zi, dis-de-dmineaţă, am pornit să descopăr Parisul. Pe jos,
cu itinerarul întocmit în grabă, să pot cuprinde cât mai repede şi cât
mai mult. Nu mă las la voia întâmplării. Întâi să mă lămuresc şi pe
urmă să caut surprize.
Plec pe Bd. St. Germain, liniştit, nobil, pe lângă statuia lui Danton,
până la Sena, în faţa Palatului Bourbon, sediul Camerei Deputaţilor.
Mă strecor prin vălmăşagul de maşini şi de oameni, peste Pont de
la Concorde, în cea mai frumoasă, mai armonioasă şi mai
impresionantă piaţă, desigur, din lume, a Concordiei, în mijlocul căreia
superbul obelisc pare a indica respect şi admiraţie. Dincolo de un scuar,
în stânga, se ridică cupolele celor două palate colosale. Intru, puţine
minute numai, în grădina Tuileriilor, până aproape de aripile Luvrului
parcă ostenit de glorie; mă întorc înapoi pe lângă graţiosul Jeu de
Paume unde tocmai e o expoziţie de artă românească. Arunc o privire
pe Champs-Elysées în fundul căruia se zăreşte conturul masiv al
Arcului deTriumf. Trec anevoie printre miile de maşini neastâmpărate,
dincolo, pe trotuarul animatei Rue de Rivoli pe care o urmez, cu ochii
prin galantarele chemătoare, până la Place du Palais Royal, în faţa
pasagiului Luvrului. Pe lângă magazinul Louvre şi pe dinaintea
cunoscutului Palais Royal, ocolesc la Comedia Franceză. Pe afiş
nemeresc două nume româneşti: Ventura şi Yonnel. În colţul pieţei,
Comediei, statuia lui Musset; de ce n-o fi a lui Molière lângă casa
lui?…. Traversez piaţa, aruncând o privire pe Avenue de l’Opéra, şi
o iau pe Rue St. Honore, pe care au făcut ultimul lor drum pământesc
toţi eroii marei revoluţii. Mă opresc la no. 308, la casa tâmplarului
Duplay, unde a stat Robespierre până la sfârşit; caut zadarnic vreo
placă, vreo lămurire. Robespierre, incoruptibilul, încă n-a fost
reabilitat, încă n-a redevenit popular ca Danton. Pe Rue de
Castiglione ies în Place Vendôme, octogonală, înconjurată cu clădiri
uniforme, având în mijloc faimoasa coloană pe care se înalţă statuia
împăratului. Continui plimbarea pe Rue de la Paix, după care oftează
toate cochetele universului. Place de l’Opéra, în care sfârşeşte strada
eleganţelor feminine, te copleşeşte întâi prin circulaţia permanent
vertiginoasă, cea mai mare aglomeraţie mişcătoare de pietoni şi vehicule
din câte am văzut în toată Europa. Palatul Operei Mari constituie
un fundal de artă în faţa căruia se agită veşnic o mulţime savant
regizată de cerberii circulaţiei pariziene. Mă uit puţin pe Bd. de
Capucines spre Madeleine şi apoi trec pe Bd. des Italiens, Montmartre,
Poissonnière, Bonne Nouvelle, St. Martin, cu mici opriri pe terasele
nenumăratelor cafenele de unde ai o privelişte pitorească a animaţiei
bulevardiere. Mai înaintez puţin să văd cele două arcuri de triumf ale
Regelui Soare, întâi Porte St. Martin, pe urmă Porte St. Denis.
Ziua s-a sfârşit, cu tramvaiul din Bd. de Sebastopol ajung acasă
mai obosit de câte înregistrasem în suflet decât de forţările fizice.
Acuma descoperisem Parisul. Acuma simţeam farmecul lui special.
Acuma, după ce o zi întreagă am hoinărit pe străzile lui, care nici
una nu seamănă cu cealaltă, după ce m-am pierdut prin mulţimea
grăbită, zgomotoasă care e cea mai eterogenă şi totuşi cea mai simpatică
dintre toate mulţimile orăşeneşti, după ce am respirat aerul deosebit,
după ce am căscat gura în faţa surprizelor care ţi se oferă la fiece pas…
4153