manual-romana-clasa-9

Ficţiunea literară
Mai frecvent se operează cu următoarele distincţii:
1. Distincţia sens secundar – sens principal se referă la importanţa pe care o
are sensul unui cuvânt în limbă, locul pe care el îl ocupă în conştiinţa vorbitorilor.
Sensul principal este cel care domină sfera semantică a cuvântului, cel dintâi care
ne vine în minte. De exemplu, gură înseamnă, în primul rând, „cavitate a feţei”
şi după aceea, „vorbă” (bun de gură), „fiinţă de hrănit” (hrănea două guri),
„dechizătură a unei cămăşi, rochii, a unui vulcan etc.”, „trecătoare îngustă”
(gura văii), „locul unde se varsă un fluviu sau râu” (gurile Dunării) etc.
2. Distincţia sens de bază – sens derivat se realizează pe ceea ce un cuvânt
are specific în sine, stabil în orice context (sensul de bază) şi sensurile care s-
au desprins din primul. La majoritatea cuvintelor, sensul de bază (înregistrat
cel dintâi în dicţionare) coincide cu sensul principal. Astfel, pentru mână, sensul
de bază rămâne cel moştenit din latină („parte a corpului omenesc”), în timp
ce sensurile derivate pot însemna „ceată unită de oameni” (o mână de soldaţi),
„calitate” (de mâna întâi) etc.
3. Distincţia sens propriu – sens figurat se aseamănă, într-o oarecare măsură,
cu deosebirea dintre sensul de bază şi cel derivat. Când noţiunea pe care o
denumeşte cuvântul este cea obişnuită, el e întrebuinţat cu sens propriu: val
de apă. Când cuvântul denumeşte altă noţiune decât cea obişnuită, la care se
ajunge prin asemănarea sau legătura dintre obiectele respective, el e
întrebuinţat cu sensul figurat: val de căldură. Prin folosirea cuvântului în sens
figurat, conţinu tul lui se lărgeşte; el capătă alt sens, fără a-l pierde pe cel de
la care a pornit. Sensul figurat îmbogăţeşte puterea de expresivitate a cuvintelor.
Aplicaþii
1. Identifică în poezia Pedeapsa de Tudor Arghezi un cuvânt polisemantic.
Demonstrea ză-i polisemantismul prin construirea unor contexte potrivite.
2. Alcătuieşte enunţuri în care să arăţi polisemantismul cuvintelor: baie, carte,
masă, prost, rău.
3. Identifică, cu ajutorul dicţionarelor, sensul principal şi sensul secundar al
cuvintelor: frate, a abandona, lingură, arici.
4. Explică sensurile cuvântului polisemantic a ieşi în contextele următoare:
• Câţiva turişti au ieşit de pe drumul cunoscut.
• Sunt sigur că petrecerea va ieşi foarte bine.
• Nu ştiu de unde ai ieşit de vreme ce nu te-am văzut venind.
• Omul a ieşit din cameră după numai câteva minute.
• Volumul de versuri ieşise încă de anul trecut.
• Concurentul meu favorit a ieşit pe primul loc.
• Hoţul va ieşi din temniţă abia peste câţiva ani.
• Lalelele ies abia în luna aprilie.
• Cum o ieşi, numai să iasă.
5. Alcătuieşte cel puţin un context în care să apară utilizate cu sensul figurat
cuvintele: climat, explozie, căldură.
6. Foloseşte, prin integrare în enunţuri potrivite, sensul propriu şi sensul
figurat al cuvintelor: catâr, glonţ, abecedar, dulce, luminat, a miorlăi, a se furişa.
16