manual-romana-clasa-9

Modulul 4
AVENTURÃ, CÃLÃTORIE
Ficţiune şi realitate
Înainte de text
1. Găseşte două motive posibile pentru atracţia pe care mira -
jului Occidentului o are asupra românilor.
2. Descrie oral oraşul occidental pe care doreşti să-l vizitezi.
Precizează motivul pentru care l-ai ales şi sursele infor -
maţiilor tale (lecturi, filme, relatări ale unor vizitatori sau
localnici).
3. Alege, din lista de mai jos, una dintre cauzele consemnării
unor informaţii, întâmplări sau impresii despre locuri vizi -
tate, sub forma notelor de călătorie:
– util pentru alţii;
– necesar pentru cel care vizitează;
– important pentru alţii;
– important pentru cel care vizitează.
Motivează-ţi alegerea.
Liviu Rebreanu (1885–1944), pro -
za tor şi dramaturg, academician,
preşedinte al Societăţii Scriitorilor
Români, director al Teatrului Naţional
din Bucureşti. De butează cu nuvele de
atmosferă, de observaţie socială şi de
analiză psiholo gică, reliefând aspecte
din viaţa satu lui şi a periferiei
bucureştene (Frământări, Golanii,
Răfuiala) sau tragice situaţii generate
de război (Catastrofa, Iţic Ştrul de zer -
tor). Excelent creator de tipuri, stăpân
pe arta compoziţiei, s-a remarcat însă
ca romancier polivalent: romanul
obiectiv de inspiraţie rurală Ion,
romanul de analiză psiho logică
Pădurea spânzuraţilor, romanul-frescă
al revoltei Răscoala, roma nul metafizic
Adam şi Eva, roma nul obsesiei
patologice Ciuleandra, romanul istoric
Crăişorul, romanul poliţist Amândoi.
Scrierile cu caracter publicistic com -
pletează opera acestui mare autor din
perioada interbelică: cronici dramatice,
articole literare şi social-politice, inter -
viuri, corespondenţă, memoriale de
că lătorie, jurnale.
METROPOLE
PARIS
1927
de Liviu Rebreanu
Un vagon de români
Românii călătoresc puţin, iar când pornesc peste graniţă, se duc
negreşit la Paris. Mirajul Parisului de altfel ademeneşte pe toţi oamenii
dornici de mai multă civilizaţie din toate colţurile globului pă mântesc.
Printr-un consens universal, Parisul este ceea ce a fost Roma în
culmea gloriei ei. Capitala lumii. Fără să fie „cel mai” în nici o privinţă
specială, e totuşi oraşul visat de toţi în toate privinţele, metropola
luminii şi a civilizaţiei.
Vagonul nostru porneşte tixit. Îmi închipuiam că ne vom rări pe
drum. La frontieră însă am văzut că toţi mergem la Paris. Un vagon
întreg de români!
Din clipa când am observat că avem aceeaşi ţintă, ne-am apropiat
ca pelerinii. Eram de toate categoriile.[...]
Cel mai taciturn a fost toată vremea un aprod care mergea la Paris
cu nevastă-sa, să facă avere. I-a spus lui un prieten că la Paris un
om muncitor ca el, în câţiva ani, se îmbogăţeşte sigur. Şi-a lăsat deci
slujba ce-o avea la un minister, şi-a vândut căsuţa de zestre şi ce mai
agonisise şi a pornit să-şi încerce norocul cel mare. Pentru chestie
de obraz a luat bilete de clasa a doua până la Viena. Nevastă-sa,
înfricoşată de boierimea din compartiment şi mai cu seamă de
strâmbările din nas ale celor două nemulţumite aristocrate, şedea
zgulită în colţul ei şi nu scotea nici un cuvânt. Până am ieşit din ţară, 4151