manual-romana-clasa-9

Modulul 4
AVENTURÃ, CÃLÃTORIE
– Naiba să ştie; printre insulele astea se zăpăceşte şi vântul!
În cursul acelei nopţi, Mihu observă întâmplător că, sub
sutană, călugărul poartă un iatagan. Mirat, îi scotoceşte prin
dăsagi şi, găsind ascuns paşaportul lui Pierre Vaillant, îl
anun ţă pe căpitan, care descoperă astfel că prietenul său
fusese ucis, iar ucigașul și-a însușit identitatea acestuia.
– Domnule, nu știu ce-o fi, că s-a făcut ora patru și insula Skyros
nu se vede neam.
– Cum, dar farul?
– Nu s-a zărit niciun far toată noaptea.
– Bine, om vedea ce-i cu asta mai pe urmă; acum avem altceva de
făcut. Călugărul e pe punte?
– Da, nu-ș ce naiba face acolo, că pe la trei a ieșit din cabină și
stă ca o momâie la prova.
– Bine! Să te ţii pe lângă mine, dar pune mâna pe o saulă mai
groscioară, ca să ai cu ce-l lega.
Ieremia își duse mâna la gură:
– Adică să fie adevărat că...?
– Da; nu-i călugăr, ci pirat; e un ucigaș care trebuie să piară în
ștreang!...
Spre răsărit, orizontul se împurpura; stelele se stinseseră pe
cerul înceţoșat; numai o fărâmă de lună, aburită și somnoroasă, se
legăna leneș în vârful unui catarg.
Căpitanul păși pe puntea umezită de negurile nopţii, se uită de
jur împrejur, la orizontul pustiu, îi făcu semn lui Gherasim să
aștepte și se îndreptă spre prova. Călugărul stătea în același loc, pe
marginea tambuchiului, cu ochii spre orizont, ca și când ar fi rămas
de veghe în locul lui Ieremia.
Anton Lupan se opri la câţiva pași în spatele lui, îl privi un
timp, cu pumnii strânși, vărsând scântei din ochi, apoi se stăpâni și
spuse cu glas calm:
– Bună-dimineaţa, Pierre Vaillant.
La auzul acestor cuvinte, călugărul sări ca ars, se răsuci și duse
mâna la iatagan. Căpitanul îi întâlni ochii și recunoscu acea privire
ascuţită, vicleană și crudă pe care o întâlnise cândva.
– Dacă faci vreo mișcare, trag! urmă, scoţând liniștit revolverul
din buzunar.
Mihu urcă scările tambuchiului gâfâind, se opri o clipă
privindu-l pe călugăr cu un ochi ciudat, apoi se năpusti asupra lui,
îi băgă mâna în barbă și, înainte ca el să se poată feri, i-o smulse,
lăsându-l cu obrazul gol.
– Spânu! strigă Gherasim, scăpând cârma din mâini. Spânu
piratul!... Ah, blestematule, a venit ceasul să-ţi pun ștreangul de gât!
În clipa aceea, cu o mișcare fulgerătoare, piratul îl înșfăcă pe Mihu
în braţe și se trase cu el lângă parapet, ţinându-l în faţă ca pe un scut.
– Dacă tragi, îl omori întâi pe el! scrâșni din dinţi, fulgerându-l
din ochi pe Anton Lupan.
Acesta rămase descumpănit, palid în obraz.
– Crezi c-ai să mai poţi scăpa? întrebă apoi calm, deși se simţea
neputincios și își dădea seama că revolverul nu-l putea ajuta la nimic.
4145