manual-romana-clasa-9

Modulul 4
AVENTURÃ, CÃLÃTORIE
Înainte de text
1. Citeşti cărţi având ca temă călătoria sau aventura? Vizio -
nezi filme artistice sau documentare cu asemenea tematică?
Motivează-ţi răspunsul, indiferent dacă este afirmativ sa
negativ.
2. Te-ai imaginat vreodată în postura de călător sau de ex -
plorator? Enumeră câteva dintre locurile pe care ţi-ar plăcea
să le vizitezi, explicând totodată ce anume te-a determinat
să le alegi.
TOATE PÂNZELE SUS
de Radu Tudoran
În vara anului 1881, goeleta „Speranţa”, sub comanda lui
Anton Lupan, navighează pe Mediterana, printre insulele gre -
cești. Se îndreaptă spre Atena, unde căpitanul speră să regă -
sească un vechi prieten, Pierre Vaillant, crezut mort, dar despre
care aflase de curând că ar mai putea să fie totuși în viaţă.
Echipajul este format din Gherasim, Ieremia, bucătarul Ismail,
Ha ralamb, Busuioc și Mihu, un adolescent de vreo 16 ani,
însoţit de Negrilă, câinele său. Pe corabie se mai află și doi pa -
sageri, un bogat negustor armean, pe nume Agop, și un călu -
găr de la muntele Athos și dorește să ajungă în insula Skyros.
Capitolul XI
Un călugăr ciudat
(fragment)
După ce strânse vasele de pe masă, Ismail trecu la cârmă, iar
Gherasim se apucă să aprindă felinarele; soarele apunea, înroșind
marea în faţă. Înapoi, în dreapta, începu să clipească farul de pe
insula Lemnos, care în curând avea să piară, înghiţit de valuri, căci
„Speranţa” își urma drumul repede, mâncând milele una după alta.
Anton Lupan se apropie de Gheraism, care avea să ia cârma de la
miezul nopţii încolo:
– Gherasime, să ţii mereu sud. Dacă vântul nu scade mai mult
decât acum, pe la două noaptea ai să vezi farul de la Capul
Cartsimo; să ţii puţin la stânga lui, ca să ajungem de-a dreptul în
portul Skyros.
– Am înţeles, domnule!
– Hai, acu’ toată lumea la culcare! [...]
La cârmă, Ismail moţăia, cu nasul în busolă; cadranul se legăna
ușor în lumina firavă a felinarului, care ardea ferit, în cutie.
– Bună-seara, cârmaciule! Domnul cu tine! zise călugărul în
turcește, oprindu-se alături.
Ismail tresări, scos din visare.
– Care domn, al tău sau al meu? mormăi pus pe harţă, în loc să
se bucure că mai putea să schimbe cu cineva două vorbe în limba lui;
destul își scrântea limba și își strepezea cerul gurii chinuindu-se cu
graiul ghiaurilor. 4143