manual-romana-clasa-9

Modulul 1
JOC ªI JOACÃ
maghiare, turceşti şi greceşti. Din secolul al XIX-lea (prima jumătate), multe
cuvinte romanice, în special din franceză, au intrat în vocabular, „reromanizând”
limba română. Adăugându-se celor vechi, aceste cuvinte au creat o mare
diversitate sinonimică.
Există două categorii mai importante de sinonime:
a) Sinonime totale (în număr mic) reprezintă acele cuvinte ale căror
sensuri coincid perfect (de ex.: soţie - nevastă, amic - prieten, lexic - vocabular,
cupru - aramă, cameră - odaie, speranţă - nădejde).
b) Sinonime parţiale (o categorie vastă) sunt cuvintele al căror înţeles este
apropiat, fără a coincide total (de ex.: cuvânt - discurs, tărie - fermitate, a
trimite - a expedia etc.). Ele au doar un sens comun şi celelalte sensuri
diferite, neputând fi înlocuite unele cu altele decât uneori (de ex.:
ciudăţenie - bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, curiozitate, drăcie, minunăţie,
năstruşnicie etc.). În general, definirea termenilor din dicţionarele
explicative (de ex., în DEX) se sprijină pe sinonimia parţială.
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi sens opus (uşor - greu, a veni - a
pleca, frumos - urât). Relaţia de antonimie este o opoziţie clară între doi termeni
cu sensuri contrarii (util - inutil), dar şi un raport de complementaritate (bărbat
- femeie).
Omonimele sunt două (sau mai multe) cuvinte cu formă identică şi sens total
diferit. Între cele două sensuri nu există nici o legătură semantică: leu - „animal
de pradă”, leu - „monedă naţională”.
Aplicaþii
1. Explică natura specială a relaţiei semantice dintre aceste cuvinte folosite
în poezia Porunca de Tudor Arghezi: taţi - mame; băiat - fată.
2. Caută sinonime pentru cuvintele poruncă şi crâncene.
3. Indică sinonimul neologic pentru fiecare dintre următoarele cuvinte:
a) amănunt, belşug, călătorie, cină, poftă, slăvire;
b) adânc, asemănător, ceresc, pământesc, limpede, roditor;
c) a aduna, a dovedi, a încuviinţa, a însoţi.
4. Găseşte câte un sinonim şi câte un antonim pentru cuvintele: ameliorare,
atractiv, autentic, benefic, beneficiu.
5. Construieşte contexte pentru omonimele: broască, lac, somn, capital, liliac, ochi,
toc, vie, cal.
RELAŢII SEMANTICE: POLISEMIA
Polisemia reprezintă capacitatea unor cuvinte dintr-o limbă de a avea mai
multe înţelesuri. De aceea, polisemia este considerată o categorie semantică
fundamentală.
Polisemia se opune monosemiei (= însuşirea unor cuvinte de a avea un
singur sens: ca, de pildă, prenume, aritmetică, bacil ), raportul dintre cuvintele
polisemantice şi cele monosemantice fiind net în favoarea primei categorii.
Condiţia ca un cuvânt să fie polisemantic este ca între sensurile sale să existe
legături, mai uşor sau mai greu de identificat. Prin urmare, un cuvânt
polisemantic are două sau mai multe sensuri care se află într-un raport de
interdependenţă.
15