manual-romana-clasa-9

Modulul 4
Dicþionar cultural
alteritate (din lat. alteritas, rădăcină
alter – altul); identi tate şi alteritate – noi
şi ceilalţi
exotic, adj. – care se află într-o re -
giune foarte îndepărtată şi care impre -
sionează prin aspectele neobişnuite,
ciudate
exotism, s.n. – tendinţă în arta şi în
literatura europeană, mai ales ro ma -
ntică, de a descrie privelişti şi obiceiuri
din ţări exotice
AVENTURÃ, CÃLÃTORIE
făcuse datoria de gazdă; îmi dase tot ce avea: casă, pat, aşternut şi
noapte bună! Ce-mi trebuia mai mult?
Această de pe urmă gândire şi mai ales truda ce păţisem toată ziua
mă făcură să mă liniştesc peste câteva minute; şi dar, înarmându-mă
cu răbdare, stâlcit, flămând, năcăjit, îmi aşezai sacul de voiaj drept
pernă şi mă culcai încet, ca şi când aş fi fost de sticlă. Un somn adânc
mă şi cuprinse îndată şi mă prefăcu într-un butuc păn-a doua zi.
Dimineaţa, pe la opt ceasuri, mă trezii într-un vuiet înfricoşat,
într-o harmalaie infernală de sunete, de clopote de cai, de pocnete de
bice şi de răcnite de oamini! Ce putea fi acel zgomot?… Casele ardea?
Sau o bandă de sălbatici duşmani daseră năvală în sat?
Giumătate spăriet şi buimăcit de somn, ieşii iute afară, cu pistoalele
în mâni; dar în loc de cele ce gândeam, văzui, plin de mirare, vro triizeci
de trăsuri de toată forma: brisce, braşovance, carete, caleşte, toate
înhamate cu câte patru, şese sau opt cai, şi toate îndreptându-se, în
fuga mare, cătră o baltă ce steclea departe la razele soarelui.
Acea baltă era izvorul minunilor de care auzisem vorbind la Brăila
cu atâta entuziasm! Mă pornii şi eu îndată pe urma trăsurilor, fără
a şti lămurit ce făceam, pentru că de când pusesem piciorul pe pământul
Valahiei, îmi perdusem de tot şirul ideilor. […]
Iată, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Albă. În 24 de ceasuri
am văzut atâtea lucruri nepotrivite, atâtea contrasturi originale, că
nu ştiu nici acum dacă Valahia este o parte a lumii civilizat sau de
este o provincie sălbatică!
Dicţionar
divan, s.n. – canapea fără spătar
ciubuc, s. n. – pipă (orientală) cu ţeava lungă
selamlic/ selamlâc, s.n. (înv.) – parte rezervată bărbaţilor şi mu -
safirilor în casele turceşti
zugrav, s.m. (înv.) – pictor (de biserici)
antropofag, s.m. – canibal
enigmă, s.f. – taină, mister
diligenţă, s.f. – trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut
transportul regulat de poştă şi de călători pe distanţe mai lungi;
poştalion
harapnic, s.n. (reg.) – bici mare împletit din cânepă sau din
curele, cu codiriştea scurtă şi cu şfichi de mătase la vârf
stânjen, s.m. – unitate de măsură pentru lungime, folo sită înainte
de introducerea sistemului metric, de aproximativ 2 m
surugiu, s.m. – vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai)
diligenţele, poştalioanele sau trăsurile boiereşti
comèdie, s.f. (pop. şi fam.) – 1. întâmplare ciudată şi hazlie. 2. Spec -
tacol public cu numere de circ , căluşei etc.
biftec, s.n. – felie de carne de vacă friptă
tractir, s.n. (înv.) – han; birt
escadron, s.n. – subunitate a unui regiment de cavalerie, co res -
punzând unei companii de infanterie
buhai, s. m. (reg.) – taur
pantomimă, s.f. – gen de reprezentaţie teatrală în care actorii
exprimă diverse acţiuni dramatice prin gesturi sau mimică
4135