manual-romana-clasa-9

Ficţiunea literară
...săltând din hopuri în hopuri...
Dicþionar literar
Povestire – specie a genului epic în
proză. Este o naraţiune subiectivizată
(făcută din unghiul povestitorului,
implicat ca martor sau ca protagonist
al întâmplării), care se limitează la rela -
tarea unui singur fapt epic. În povestire,
se acordă importanţă naratorului şi
actului narării. Întâmplările şi situaţiile
(uneori neobişnuite), în care sunt
implicate puţine personaje, sunt situate
într-un plan al trecutului, principala
caracte ristică a povestirii fiind evocarea.
Relaţia narator-receptor este strân -
să şi presupune:
• oralitate – aparenţa de dialog între
narator – receptor/ ascultător; naraţiunea
la persoana I; importanţa elementelor
nonverbale şi paraverbale;
• ceremonial – dialogul este susţinut
de un sistem de convenţii (apariţia
povestitorului, împrejurările care
declanşează povestirea, formulele de
adresare etc.);
• atmosferă – naratorul ,,re gi zează”
o anumită tensiune, întreţine suspansul
pe tot parcursul poves tirii, pentru a
capta atenţia şi interesul receptorului
(ascultătorului, cititorului).
Peste zece minute căruţa veni înapoi că să mă ieie de a doua oară.
Postaşul se zbuciuma de râs pe cal; iar eu, astfel eram de tulburat,
încât mi se părea că şi roţile râdea scârţâind de mine!
Mă urcai în sfârşit de iznoavă pe cuibul acel de fân; dar de astă
dată mă apucai cu mânile ţapăn de căruţă: Allons!
– Alon, domnule! strigă postaşul şi, înţepenindu-se în scări, şi chiuind
ca un furios, şi pocnind grozav din harapnic, el porni ca o bombă.
– Ce să vă spun domnilor?... De când sunt nu mi-am închipuit o
alergare aşa de infernală, un lucru atât de original!
Într-un nor de colb ce sbura pe faţa pământului, caii alerga ca şi
când a fi întrat dracul într-înşii; căruţa fugea încât nu mai avea vreme
să scârţie; roţile se alunga, săltând din hopuri în hopuri şi azvârlin -
du-mă în sus ca pe o minge; surugiul ţipa, vorbea, pocnea de asurzea
câmpii; iar eu... dacă mi-ar fi fost cu putinţă să mă las cu mâna de
trăsură şi s-o bag în buzunariul cu pistoalele, aş fi întrat într-un păcat,
negreşit. Un vârtej grozav mă cuprinsese în sânul acelui steplechasse
1 diavolesc; ochii îmi ieşea din cap, crierii mi se clătina ca o apă
într-o garafă, şoldurile mă durea, dinţii îmi clănţănea, urechile îmi
ţiuia; şi de câte ori mă văitam la vreun hop mai adânc, de câte ori
strigam: ai, ai! postaşul îmi răspundea: hai, hai, domnule! şi bătea
caii din nou, şi chiuia încă mai sălbatic, şi căruţa fugea încă mai iute,
şi eu ameţeam încă mai tare.[...]
Soarele acum asfinţise, şi luna împreună cu stelele se arătaseră pe
cer, întocmai ca nişte privitori pe băncile unui teatru. Mi se părea că
toate planetele se uita cu ochii strălucitori la mine şi asista la epizodul
voiajului meu ca la cea mai poznaşă comédie de pe faţa pământului.
Şi astfel îmi vuia capul din pricina zdruncinărilor ce sufeream, că mi
se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung şi răsunător deasupra
capului meu!
Cu toate aceste, târziu, pe la vro zece ceasuri de noapte, am agiuns
pe malurile unei bălţi late, care steclea ca o tabla de argint la razele
lunii. Postaşul mă întrebă prin sămne unde să mă ducă? Eu, care
credeam că Balta-Albă era numele unui târg, precum Marienbad, sau
Ems, sau Baden, îi răspunsei: à Balta-Alba. Şi mărturisesc că în acest
răspuns erau cuprinse toate sperările mele: sperarea de a scăpa de
salturile mortale a căruţii; sperarea de a mânca un biftec la tractir şi
mai ales dulcea sperare de a mă odihni o noapte întreagă pe un pat
elastic ş. c. l. Uitasem acum că mă găseam într-o parte a lumii în care,
cu câteva ceasuri mai înainte, visasem lupte cu sălbatici şi cu feare
răpitoare.
Încă o fugă bună de cal şi am sosit într-un sat alcătuit de bordeie
coperite cu stuh şi coronate de cuiburi de cocostârci. Forma bizară a
acelor locuinţi, pintre care se înălţa o mulţime de cumpene de fântâni,
ca nişte gâturi de cucoare urieşe; urletul cânilor ce alerga pe sub
garduri; ciocănitul barzelor care-şi da capul pe spate la razele lunii
şi, într-un cuvânt, amestecul acel de umbră şi de lumină, care da
lucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Când
mă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui sângur în mijlocul
unei pieţe neregulate şi plină de schini. Postaşul îmi descărcase bagajul
lângă mine şi se făcu nevăzut cu căruţă cu tot.
1. steple-chasse (în engleză steeple-chasse) – cursă cu obstacole
132