manual-romana-clasa-9

Texte auxiliare
Texte auxiliare
DE LA POIANA ŢAPULUI
LA SKATE PARK
de Laura Vişan
Ceea ce caracterizează cu precădere textele de tip jurnalistic
este amestecul de limbaje, folosirea limbii literare alături de formulări
tipice ale limbajului cotidian şi varietatea limbajului. Numărul mare
de neologisme, adeseori în combinaţii şi chiar grafii surprinzătoare,
poate fi, de asemenea, o trăsătură demnă de menţionat. În ciuda
acestor caracteristici, un asemenea text trebuie să fie totuşi uşor
accesibil, pentru că el se adresează unui public-ţintă divers şi,
evident, neunitar.
Toate aceste trăsături se regăsesc şi în De la Poiana Ţapului
la Skate Park în care autoarea descrie câteva ipostaze ale petrecerii
timpului liber „azi“. De la început trebuie remarcată evidenta sa
antipatie pentru un anume mod de viaţă, subliniată prin ironia unor
comentarii, dar mai ales prin transcrierea cât mai fidelă a limbajului.
Nu vârsta este importantă aici (în fond, „domnul“ în slip ai cărui
copii se zbenguie într-o Prahovă murdară-murdară pare a aparţine
aceleiaşi generaţii cu a tatălui lui Dinu (14, cel care l-a iniţiat acum
trei ani în mersul pe role), ci altceva, nespus direct, dar nu chiar dificil
de înţeles: educaţia. În cazul lui Liviu (24), este uşor de ghicit care
dintre cei doi ar fi putut să-i fie tată! Totuşi textul nu-şi propune să
moralizeze, ci doar să constate şi, de ce nu, să pună cititorilor câte
o oglindă în faţa ochilor. TU în care dintre ele te recunoşti?
De la Poiana Ţapului la Skate
Park de Laura Vişan a fost reprodus
din Dilema, Anul IX, nr. 425, 20-26
aprilie 2001.
Plăcerea de a „pune grătarul“ nu ţine cont de vârstă
„Propunerea postelnicului se primi de toată lumea. Se prepară
două trăsuri pentru dame. Zoe se sui într-o trăsură cu principesa şi
cu Ranu, în cealaltă trăsură se urcă Elena cu Caterina. Alexandru
şi George se urcară pe capra caleştei. După două ore trăsurile
intrară în Câmpina; de aici luară către Brebu.“
Cam o sută patruzeci de ani mai târziu, într-o sâmbătă
dimineaţa, Liviu (24) şi prietenii lui se pregăteau şi ei de plecare,
dar nu cu trăsura, ci cu „dinozauru' lu' tata“, o Dacie de prin optzeci
şi ceva, şi cu Lada verde-praz a lui Lucian. Aceştia vor părăsi pentru
o zi atmosfera prăfoasă din Drumul Taberei, căutându-şi fericirea
pe Argeş în jos, pe un mal frumos, unde „ochim un loc bun, fără
tufe sau alte necazuri d-astea, punem grătaru' şi îl ungem cu seu.
Punem ceva iarbă uscată, nişte crăcuţe şi la urmă un buştean mai
gros şi le dăm foc“. Acolo se vor perpeli multe şi frumoase fleici de
porc –„aia de vită nu-i bună, că se face greu“ – după care se aşează
la bronzat mititeii. „Dup-aia o baie în Argeş, un badmington, mai
facem o carte, căutăm un loc ferit şi mergem cu gagicile…“
112