manual-romana-clasa-9

Ficţiune şi realitate
Hipodromul Băneasa
(demolat la începutul anilor ‘60)
şeful de secţie şi muncitoarele erau persoane de treabă, fără ei n-aş fi
putut-o căra de la etaj şi s-o-ncarc repede în maşină. Ne înţelesesem
bine cât lucrasem acolo. Seara târziu mi-a telefonat o fată din echipă
şi mi-a spus ce scandal a fost după aia; deşi nimeni nu recunoscuse
că mi-a dat ajutor, m-a sfătuit să pitesc totuşi maşina, că nu se ştie…
Cum arătau zilele dvs. de odihnă în acei ani?
Ce să vorbim? Muncisem ici-colo vreo 10 ani, nici vorbă de pensie…
Aşa că am început să dau lecţii de franceză şi de engleză; aveam elevi
din Balta Albă şi de la Stadionul 23 August până în Primăverii. Când
intrau ei în vacanţă pentru mine era un timp sec, nu mai câştigam
nimic. Ne-ntâlneam când începea şcoala, ei regretând că s-a sfârşit
vacanţa, eu bucuroasă că s-a terminat. Aveam un elev, Radu, caremi
spunea ce frumos a fost la bunică-sa, la Fieni. Ce era acolo? ,,Acoloi
un pom mare, eu mă urc în el, stau sus-sus şi visez“. Într-un
an au tăiat copacul. ,,Şi cu el mi-au tăiat toate visele“ (Pricepi ce
expresie la un copil de 8 ani!). Altădată un băiat de ştabi, mama mai
ales era ,,mare“, îmi povestea cât de bucuros este el când se duce întrun
sat din Ialomiţa, la bu nici, unde deshamă caii de la căruţă, încalecă
şi goneşte la trap. ,,Şa de unde iei?“ ,,Care şa?“. I-am spus că ar
putea, dacă-i pasionat de asta, să găsească în Bucureşti un manej.
Aveam un alt elev care mergea la ,,Steaua“, la călărie. Le-am făcut
legătura şi, spre neplăcerea mamei lui, care probabil îi vedea alt viitor,
băiatul s-a specializat în echitaţie, a făcut şi ICEF-ul. A fost trimis
şi în străinătate. Din prima deplasare, în Turcia, mi-a trimis o vedere
să ştiu cât e el de fericit.
Fiica dvs., Ioana, a lucrat în multe locuri – şi ca ajutor de
electri cian şi ca vopsitoare de calorifere şi ca vânzătoare de
ciorapi la ,,Sora“. (,,Tanti, dă şi mie d'ăi cu sgârci“/ elastic) şi
ca desenatoare. Şi-a făcut vreodată concediul cu bilet obţinut
prin sindicat?
Vacanţa o petreci cu rudele, cu prietenii, nu cu cei cu care lucrezi.
Se-ntâmplă şi aşa, însă. N-a fost cazul. Când a avut zile libere, Ioana
a plecat totdeauna fără program, pe spezele ei.
Dicţionar
cabrioletă, s.f. – trăsurică uşoară, cu două roţi, trasă de obicei
de un singur cal; brişcă.
echitaţie, s.f. – (sport.) călărie.
genealogie, s. f. – disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu
studiul filiaţiei existente între membrii unor familii marcante
(familii domnitoare, nobiliare) pentru a stabili originea şi gradul
lor de înrudire.
manej, s.n. – loc special amenajat unde se dresează sau se
antrenează caii, unde se învaţă călăria etc.
rasat, adj. – (livr.) de rasă.
speze, s.f. – cheltuieli.
ştab, s.m. – (fam.) Persoană de vază pe plan social; şef,
conducător.
106