sintaxa

NOIUNI GENERALE DE SINTAX
Sintaxa este partea gramaticii care studiaz propoziiile i fraza, precum i regulile de
îmbinare a cuvintelor în propoziii i a propoziiilor în fraze.
I. Unitile sintaxei
Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor, dar acestea nu sunt folosite în
forma lor în care se afl în dicionare, ci îmbinate în uniti sintactice, adic în propoziii i în
fraze. De exemplu: când spunem a vizita, bibliotec, central, ora nu este clar ce vrem s
comunicm. Dac vrem s alctuim o comunicare corect, trebuie s modificm cuvintele în
aa fel, încât ele s intre în relaii sintactice unele cu altele. Astfel, cuvântul a vizita, care are
un sens general, trebuie pus la un mod personal, la un anumit timp, numr i presoan, de
pild am vizitat, pentru a face din el o parte principal de propoziie. Între verbul am vizitat
(cu funcie de predicat) i cuvântul bibliotec trebuie stabilit o legtur precis pentru ca
substantivul s arate ce am vizitat, devenind complementul direct al propoziiei. Pentru
aceasta avem nevoie de cazul acuzativ, forma articulat enclitic (cu articolul hotrât –a):
biblioteca. Pentru ca adjectivul central s se potriveasc cu substantivul determinat
biblioteca, trebuie s realizm acordul dintre cele dou cuvinte: central, acesta devenind
atributul propoziiei. Cuvântul ora trebuie pus în cazul genitiv pentru a-i îndeplini funcia de
atribut substantival genitival pe lâng substantivul determinat biblioteca: a oraului. Astfel
am obinut propoziia Am vizitat biblioteca central a oraului. Aceast comunicare poate fi
completat i precizat, adugându-i-se alte propoziii: Am vizitat biblioteca central a
oraului unde m-am întâlnit cu un vechi prieten i am discutat despre literatur.
Prin urmare, unitile sintactice sunt:
a. propoziia,
b. fraza i
c. prile de propoziie.
a. Propoziia este o unitate sintactic, o comunicare cu ajutorul unui singur predicat (verbal
sau nominal).
De exemplu: Glasul pmântului ptrundea nvalnic în sufletul flcului. (L. Rebreanu, Ion)
Bunicii mei sunt strnepoii acelor oameni. (M. Sadoveanu, Neamul
oimretilor)
Sunt propoziii în care predicatul sau verbul copulativ al predicatului nominal se subînelege:
La aa cap, aa cciul. (Folclor) – La aa cap e bun o aa cciul.
b. Fraza este o unitate superioar propoziiei, deoarece cuprinde mai multe propoziii, dintre
care cel puin una este principal.
De exemplu: Cei din fa simir 1 / c i-au pierdut urmele 2 / i grbir în trap la un col al
malului, 3 / de unde începea o pdure de plopi pe o limb de pmânt îngust. 4 / (Fnu Neagu)
Propoziia (1): propoziie principal, regent fa de propoziia 2, este în raport de coordonare
copulativ prin conjuncia i cu propoziia 3;
Propoziia (2): - completiv direct, subordonat fa de propoziia 1; elementul relaional este
conjuncia subordonatoare c;
Propziia (3) – propoziie principal, regent fa de propoziia 4, este în raport de coordonare
copulativ cu propoziia 1 prin conjuncia i;
Propoziia (4) – propoziie subordonat atributiv, subordonat fa de propoziia 3, elementul
relaional este adverbul relativ de unde.
2

c. Prile de propoziie – sunt cele mai mici uniti sintactice din care se compune o
propoziie. Acestea sunt de dou feluri: pri principale de propoziie (subiectul i predicatul)
i pri secundare de propoziie (complementul i atributul). Prile de propoziie nu trebuie
confundate cu prile de vorbire. Trebuie reinut c numai cuvintele noionale, adic cele care
au un sens lexical de sine stttor au funcie sintactic (substantivul, adjectivul, pronumele,
numeralul, adverbul, verbul, interjecia), prepoziia i articolul ajut la formarea prilor de
propoziie, iar conjuncia are exclusiv rolul de a lega unele uniti sintactice între ele.
II. Raporturile sintactice
În cadrul propoziiei se stabilesc anumite legturi între cuvinte, iar în cadrul frazei se
stabilesc anumite legturi între propoziii. Aceste legturi se numesc raporturi sintactice, care
sunt:
1. raporturi de interdependen (ineren) dintre subiect i predicat;
2. raport de coordomare;
3. raport de subordonare.
1. Raportul de interdependen dintre subiect i predicat este un raport specific, neîntâlnit în
cazul celorlalte pri de propoziie. Subiectul este partea principal de propoziie despre care
se spune ceva cu ajutorul predicatului, iar predicatul este partea principal de propoziie care
arat ce face, ce este, cine este, cum este subiectul propoziiei, adic predicatul spune ceva
despre subiect. Astfel, în propoziia „Porni luceafrul”, cu ajutorul predicatului porni
spunem ceva despre luceafrul, iar cu ajutorul subiectului luceafrul artm la cine se refer
aciunea porni. Aceste dou pri de propoziie nu sunt în raport de coordonare între ele, nu
sunt nici în raport de subordonare una fa de alta, ci sunt în raport de interdependen (sunt
interdependente).
2. Raportul de coordonare are loc atât între: a. prile de propoziie de acelai fel (adic în
cadrul unei propoziii), cât i între: b. propoziii de acelai fel (adic în cadrul unei fraze).
a. În propoziie putem avea raport de coordonare între:
• Componentele subiectului multiplu: „Vin ânarii lutarii, gândceii, crbuii.” (M.
Eminescu)
• Componentele numelui predicativ multiplu: „Trist i alb-i întinsa câmpie.” (Al.
Macedonski)
• Atribute de acelai fel: „Aveau tlpile negre, tiate i pline de rni.” (Eugen Barbu)
• Complemente de acelai fel: „Mmica ipa subire, cerea s vând livada i pdurea.”
(M. Sadoveanu)
Raportul de coordonare între prile de propoziie se realizeaz prin:
• Jonciune cu conjuncii i locuiuni conjuncionale coordonatoare, care pot fi:
o copulative: i, nici, iar, etc. (Nu l-am vzut nici pe tata, nici pe mama. Ne-am
plimbat pe strzi i pe alei.)
o adversative: dar, îns, iar, etc. (E iste, dar lene. E o floare frumoas, îns
rar.)
o disjunctive: sau, ori, fie, etc. (Mergi la film sau la teatru?)
o conclusive: deci, aadar, prin urmare, în concluzie, etc. (Drumul este îngust,
deci anevoios.)
• Juxtapunere (paratax, alturare) prin virgul: Dan, Elena i Marin sunt colegi de
clas. La Zoo am vzut lei, elefani, uri i psri slbatice.
3

Observaii:
Sunt situaii când raportul de coordonare se poate realiza i între dou pri de propoziie
diferite: Atunci i acolo lucrurile s-au petrecut la fel ca acum i aici. În aceast propoziie
raportul de coordonarea se realizeaz între complement circumstanial de loc i de timp.
b. În fraz putem avea raport de coordonare între:
• dou sau mai multe propoziii principale: „Timpul mort i-ntinde trupul 1 / i devine
venicie.” 2 /
• dou sau mai multe propoziii secundare (subordonate) de acelai fel: Elevii din
clasa a II-a au învat 1 / s citeasc 2 / i s scrie în limba român. 3 / (Propoziia (1) –
principal, regent pentru propoziiile (2) i (3), care sunt subordonate completive
directe)
• dou propziii subordonate diferite: Pleac 1 / unde vrea 2 / i când vrea. 3 / (Propoziia 1-
principal, regent pentru propoziia 2, care este subordonat circumstanial de loc i
pentru propoziia 3, care subordonat circumstanial de timp.)
• o parte de propoziie i o propoziie subordonat acesteia: Ploaia rece 1 / i care era
mrunt 2 / ne-a udat complet. 1 / (Propoziia 1- principal, propoziia 2 – subordonat
atributiv, în raport de coordonare cu atributul rece din propoziia regent.)
Raportul de coordonare în fraz se realizeaz prin:
• Jonciune cu conjuncii i cu locuiuni conjuncionale coordonatoare, care pot fi:
o copulative (raportul se numete raport de coordonare copulativ): i, nici, iar,
precum i, nu numai c ...dar(ci) i, etc. (Brbaii s-au apropiat de animal, 1 /
iar femeile i-au continuat drumul. 2 /)
o adversative (raportul se numete raport de coordonare adversativ): dar, îns,
iar, or, ci, numai c etc. (L-am invitat i pe Ion, 1 / dar el m-a refuzat. 2 /)
o disjunctive (raportul se numete raport de coordonare disjunctiv): sau, ori,
fie, ori...ori, sau...sau, etc. (Vii cu noi, 1 / sau rmâi acas? 2 /)
o conclusive (raportul se numete raport de coordonare conclusiv): deci,
aadar, adtfel, prin umare, în concluzie, aa c, etc. (Norii s-au risipit,/ 1
aadar va fi vreme bun. 2 /)
• Juxtapunere (alturare, paratax) prin virgul sau punct i virgul: Se agit, 1 /
vorbete, 2 / deranjeaz colegii, 3 /nu st o clip linitit. 4 /)
Observaii:
1. În fraz poate exista i un raport de inciden, propoziia numindu-se propoziie
inciden, când aduce o comunicare suplimentar i care nu face parte din structura
comunicrii. De exemplu: M tem, spuse Ion în sinea lui, c nu se va sfâri cu bine
povestea aceasta.
2. Exist i situaii când construcia incident este o parte de propoziie; acestea se
numesc „cuvinte de umplutur” (G.A., II. p. 425). De exemplu: Am gsit, din
nefiricire, un vagon de clasa a II-a la coada trenului.
3. Raportul de subordonare (de dependen)
Raport de subordonare putem avea: a. în propoziie i: b. în fraz
a. Raportul de subordonare în propoziie se realizeaz între un atribut, complement sau
element predicativ suplimentar i un element regent. Deci, între un determinat i un
determinant.
Elementele regente pot fi:
• Pentru atribut: substantiv, pronume, numeral. Exemple: Caietul de român
este corectat. (S – atr.) Toate acestea vor fi rezolvate. (atr. – P.) Trei dintre ei
sunt matematicieni. (N – atr.)
• Pentru complement: verb, adverb, adjectiv, interjecie.
4

Exemple: Înva la român. (v-Ci) Mi-e inima de lacrimi plin. (Ci – adj.) Ei sunt gata de
plecare. (adv. – Ci) Vai de capul vostru! (int. – Ci)
• Pentru element predicativ suplimentar: verb sau interjecie i un substantiv sau
pronume. Exemplu: Îl tiam detept. (v – Eps)
Raportul de subordonare între prile de propoziie se realizeaz prin:
• Flexiunea cuvântului cu funcia de atribut i/sau complement i regimul cazual al
acestuia:
Cartea elevului este pe banc. I-am dat elevului o carte.
subst + atr.(G.) v + Ci (D.) + Cd (A.)
• Acord (la atribut adjectival i apoziional):
Elevul harnic obine note mari.
subst. atr.adj. subst. atr.adj.
m.sg.N. m.sg.N. f.pl.A. f.pl.A.
Colegul meu Mihai este silitor.
Subst. atr.apoz.
m.sg.N. m.sg.N.
• Jonciune cu:
o Prepoziii i locuiuni prepoziionale: Am cumprat un volum de nuvele.
Subst. + atr.
Autobuzul s-a oprit în faa colii.
V + Ccl
o Articole posesive (genitivale): ahul este un sport al minii.
Subst. + atr.
o Articole demonstrative (adjectivale): L-am vzut pe elevul cel premiat.
Subst. + atr.
• Juxtapunere în cazul atributului apoziional: Elevul Popescu este premiat.
Subst.+ apoz.
• Topic: Elevul ascult profesorul. Profesorul ascult elevul.
Sb Cd Sb Cd
b. Raportul de subordonare în fraz
Raportul de subordonare în fraz se realizeaz între o regent i o propoziie subordonat.
Regenta este o propoziie de care depinde o alt propoziie. Ea poate fi propoziie principal
sau propoziie secundar dac de ea depinde o alt propoziie. Subordonata este o propoziie
care depinde de regent. Ea este întotdeauna o propoziie secundar.
Exemplu: M-am dus la pia 1 / s cumpr legume 2 / care sunt proaspete. 3 /
Pp., regenta prop. subord. Prop. subord.
propoziiei 2 regenta propoziiei
3
• regent poate s aib:
o O singur subordonat: Citesc 1 / ce îmi place. 2 /
Pp. Psubord.
o Dou sau mai multe subordonate care pot fi:
Coordonate între ele: Mi-a spus 1 / c va pleca 2 / i nu se va mai
întoarce. 3 /
Pp.regenta Prop.subord. prop.subord.
propoziiilor 2-3 2 coordonat cu 3
Necoordonate între ele: Când a plecat 1 / mi-a spus 2 / c nu se va mai întoarce. 3 /
p. subord. Pp. p.subord.
O propoziie subordonat poate avea dou regente (când acestea sunt coordonate între ele):
5

A vzut 1 / i mi-a povestit 2 / ce s-a întâmplat acolo. 3 /
pp. regenta pp.regenta prop. subord.
propoziiei 3 propoziiei 3
Propoziia regent poate fi întrerupt pentru ca, între elementele ei, s se intercaleze o alt
propoziie subordonat:
Filmul 1 / pe care l-am vzut asear 2 / mi-a plcut. 1 /
pp. p.subord. pp.
• Unele propoziii regente sunt insuficiente sau incomplete, deoarece impun prezena
unei subordonate (subiective, predicative sau completive directe):
Se zice 1 / c va ploua. 2 / Întrebarea este/ 1 dac va veni. 2 / El nu poate 1 / s vin. 2 /
p.insuf. SB. P.insuf. PR. P.insuf. CD.
Raportul de subordonare în fraz se realizeaz prin:
• Jonciune cu:
o Conjuncii subordonatoare: c, s, ca s, cci, deoarece, fiindc, dei, încât, întrucât,
de, dac, etc. Exemple: Elevul tie 1 / s citeasc. 2 /
Pp. P.subord.
Merg la teatru 1 / deorece îmi place spectacolul. 2 /
Pp. P. subord.
o Locuiuni conjuncionale subordonatoare: pentru c, cu toate c, mcar c, fr s,
pân s, mcar s, chiar dac, chiar s, chiar de, din cauz c, din pricin c, dup ce,
pân ce, îndat ce, din moment ce, ori de câte ori, cât vreme, ca i când, ca i cum,
dup cum, etc.
Exemple: Cu toate c n-a venit, 1 / nu m-am suprat. 2 /
P.subord.
Pp.
Dup ce am citit, 1 / am îneles problema. 2 /
P.subord. Pp.
o Pronume (adjective pronominale) relative: care, cui, cine, ce, cât, cel ce, cel care,
cele ce, cei ce, ceea ce, etc.
Exemple: Nu se tie 1 / cine a spart geamul. 2 / Cel ce nu înva 1 / nu tie. 2 /
Pp. P.subord. P-subord. Pp.
o Unele pronume (adjective pronominale) nehotrâte: oricât, oricine, oricare, oriicare,
etc.
Exemplu: Oricât mi-ai spune 1 / nu te cred. 2 /
P.subord. Pp.
o Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum, etc.
Exemplu: Am procedat 1 / precum mi-ai spus tu. 2 /
Pp.
P.subord.
o Adverbe nehotrâte compuse: oricând, oriîncotro, oriunde, oricum, orideunde, etc.
Exemplu: Oriîncotro te uii, 1 / vezi locuri minunate. 2 /
P.subord. Pp.
Observaii:
1. Pronumele i adjectivele pronominale nehotrâte nu au întotdeauna valoare de conjuncie.
Exemple: El nu este oricine. Accept orice. Oricine poate veni.
N.pred. Cd Sb
2. Adverbele nehotrâte nu au întotdeauna valoare de conjuncie. Exemple: Oriunde se simte
bine. Oricând poate veni.
Ccl
Cct
3.Unele adverbe relative pot avea dubl valoare: pot introduce diferite subordonate i pot
îndeplini diferite funcii sintactice. De exemplu: Am procedat 1 / cum mi-ai spus. 2 /
6

Pp. Scm (modal)
Cum l-am vzut, 1 / l-am recunoscut. 2 /
Fs:Ccm
Sct
Pp.
Fs: Cct
• Juxtapunere (paratax) prin virgul: Exemplu: Ai carte, 1 / ai parte. 2 /
P.subord. Pp.
• Topic: Exemple: S fii tânr 1 / înseamn 2 / s ai idealuri. 3 /
SB Pp PR
S ai idealuri 1 / înseamn 2 / s fii tânr. 3 /
SB Pp PR
III. Clasificarea propoziiilor
Propoziiile se clasific dup urmtoarele criterii:
a. Dup structura lor
b. Dup aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propoziiei
c. Dup scopul comunicrii
d. Dup sensul, înelesul pe care îl au în fraz
e. Dup rangul pe care îl au în fraz
a. Clasificarea propoziiilor dup structur
inând seam de structur, de modul de organizare, de funciile sintactice ale prilor care
alctuiesc enunul, propoziiile pot fi analizabile i neanalizabile.
• Propoziia analizabil este alctuit din pri de propoziie distincte din punctul de
vedere al funciei lor sintactice, iar structura lor poate fi analizat. Propoziia
analizabil poate fi simpl sau dezvoltat.
o Propoziia simpl este alctuit din prile principale ale propoziiei: din subiect i
predicat. Uneori îns una dintre ele poate lipsi. Exemple: Privighetoarea cânt.
(privighetoarea – subiect; cânt – predicat) Ninge. (propoziie alctuit doar din
predicat)
o Propoziia dezvoltat cuprinde, în afar de subiect i predicat, una sau mai multe pri
secundare de propoziie. Exemplu: Eu nu cunosc înelegere mai bun ca asta. (I.
Slavici) Acest enun în afar de subiect (eu) i predicat (nu cunosc) cuprinde i un
complement direct (înelegere), un atribut adjectival propriu-zis (mai bun) i un
complement circumstanial de mod comparativ (ca asta).
• Propoziia neanalizabil este un enun care nu poate fi analizat din punctul de vedere
al organizrii sintactice, deoarece nu se poate recunoate funcia sintactic a prilor
componente. Propoziiile neanalizabile sunt alctuite din interjecii, adverbe afirmative
sau negative sau substantive în vocativ. De exemplu: - Las’c tiu eu...
- Ei? (I.L.Caragiale) Interjecia ei
nu poate fi analizat sintactic, dei alctuiete o propoziie.
b. Dup aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propoziiei
Dup aspectul predicatului, propoziiile sunt de dou feluri: afirmative i negative.
Cele dou propoziii se deosebesc în aceea c cea negativ conine o negaie pe lâng
predicat, de obicei adverbul nu, în timp ce propoziia afirmativ nu are aceast marc
special.
Exemple: La noi sunt codri verzi de brad. (O. Goga) – propoziie afirmativ;
Timpul pierdut nu se mai întoarce. (Folclor) – propoziie negativ
Observaii:
1. Ideea de negaie este exprimat i prin alte cuvinte cu îneles negativ:
7

o prin pronume negative: nimeni, nimic, niciunu, niciuna;
o adjective negative: niciun, nicio,
o conjuncia negativ: nici
o adverbe negative: niciunde, niciodat, nicicum, nicieri, etc. Aceste cuvinte cu sens
negativ în structura propoziiei sun însoite de adverbul negativ nu. Ex: Nimica nu-i
fr osteneal.
2. În folclor i la unii scriitori anumite cuvinte cu sens negativ apar fr adverbul negativ nu:
Nici ploaia îl ud, nici soarele îl arde. (Folclor)
3. Unele propoziii cu sens afectiv introduse prin adverbul relativ unde urmat de negaia nu
sunt afirmative, nu negative: i unde nu s-au adunat o mulime de biei i fete la coal, între
care eram i eu.... (Ion Creang) – sensul propoziiei este c tocmai s-a adunat o mulime de
biei i fete la coal.
4. Câteodat, dou negaii dintr-o fraz dau împreun o afirmaie; este vorba de negarea
negaiei: Nu pot s nu te admir – adic trebuie s te admir.
c. Dup scopul comunicrii
Prin limbaj, oamenii urmresc diverse scopuri comunicative: s fac aseriuni legate
de lumea real (Clima la noi este temperat.); s-i determine pe asculttori s dac anumite
aciuni, dând ordine, porunci, sfaturi, rugmini (Nu v aplecai afar prin geamul trenului!);
s solicite un rspuns din partea interlocutorilor (Ce ai învat pentru astzi?); s-i ia
angajamente pentru aciunile din viitor (Promit s vin la timp alt dat.); s-i exprime
emoiile, sentimentele (Ce zi minunat e astzi!); s produc prin cuvinte o schimbare în
lumea real, creând o nu realitate (V declar cstorii.), etc. Deci, în procesul comunicrii,
oamenii produc diferite acte de vorbire:
o reprezentative – acte de vorbire prin care este reprezentat realitatea în plan discursiv;
o directive – acte de vorbire prin care se dau directive, ordine, porunci, rugmini;
o întrebri – acte de vorbire prin care se formuleaz întrebri;
o promisive – acte de vorbire prin care se fac promisiuni;
o expresive – acte ed vorbire prin care sunt exprimate emoii, atitudini, stri;
o declarative – acte de vorbire prin care se fac declaraii, etc.
Limbile dispun de structuri sintactice specializate (prpoziii i fraze), care, împreun cu
intonaia, semnalizeaz scopul comunicativ al vorbitorului (al emitorului de mesaj):
o Structuri enuniative (numite i asertive): Elevii sunt ateni. / Elevii sunt ateni când le
vorbete profesorul.
o Structuri interogative: Sunt ateni elevii? / Sunt ateni elevii când le vorbete
profesorul?
o Structuri imperative: Elevi, fii ateni! / Elevi, fii ateni când v vorbete profesorul!
o Structuri exclamative: Ce elevi ateni! / Ce ateni sunt elevii când le vorbete
profesorul!
Pornind de la corelaia dintre actul de vorbire i structura sintactic a enunului, dup
scopul comunicrii, propoziiile pot fi:
c.1. Propoziii enuniative (enunuri asertive);
c.2. Propoziii interogative;
c.3. Propoziii imperative;
c.4. Propoziii exclamative.
c.1. Propoziii enuniative (enunuri asertive)
Propoziia enuniativ (asertiv) comunic ceva despre un obiect sau un fenomen, d o
informaie referitoare la producerea unui eveniment, care poate fi calificat ca adevrat sau
fals, în urma raportrii la starea de fapt corespunztoare. Enunurile asertive reprezint
enunurile fundamentale ale oricrei limbi naturale. Ele au caracter structurat i, fie propoziii,
fie fraze, au drept scop s informeze interlocutorul în legtur cu anume eveniment, chiar
8

dac informaia transmis nu este nou. Astfel, se pot formula enunuri de tipul Dunrea este
un fluviu. sau Dunrea este un fluviu european care traverseaz i România. care transmit
interlocutorului informaii general cunoscute. În alte situaii de comunicare, emitorul poate
transmite sub form asertiv o informaie despre care este sigur c este cunoscut de
interlocutor, dar strategia adoptat de el îi faciliteaz meninerea unor forme de cooperare i
respectarea unor norme de politee în descursul comunicrii. Astfel, un enun de forma tii c
trebuie s-mi predai lucrarea. poate fi utilizat de cineva fa de un subaltern în locul unui
enun imperativ ca Trebuie s-mi predai lucrarea! sau Pred-mi lucrarea!
c.2. Propoziii interogative
Enunurile interogative sunt structuri (propoziii sau fraze) specializate pentru a formula
întrebri. O propoziie cu structur interogativ îns nu servete întotdeauna la formularea
unei întrebri la care locutorul ateapt un rspuns de la interlocutor. De exemplu, prin
propoziia Cine a mai pomenit aa ceva? nu se exprim o întrebare, ci o aseriune: Nimeni
nu a mai pomenit aa ceva. Pe de alt parte, vorbitorii pot lansa întrebri i prin structuri
non-interogative. De exemplu, întrebarea „Cine i-a spus asta?” poate fi formulat i prin
structura enuniativ Vreau s tiu cine i-a spus asta.
Exist trei tipuri de structuri interogative:
i. Interogative totale;
ii. Interogative pariale;
iii. Interogative alternative.
i.Interogative totale
Prin enunurile interogative totale locutorul îi solicit interlocutorului s dea un rspuns de
tipul da / nu: i-a plcut prjitura? – Da. / Nu., Vrei s mergem la film dup ce terminm
leciile? – Da. / Nu.
Organizarea sintactic a interogativelor totale este, în linii mari, aceeai cu a
propoziiilor / frazelor enuniative. O deosebire fa de enuniative apare când subiectul
propoziiei interogative este exprimat: în topica standard, subiectul este postpus predicatului.
Au venit musafirii? S-au terminat cursurile? Vorbete cineva la telefon?, etc. Dialectal,
arhaic, poetic, poate aprea, ca marc specific structurilor interogative, inversiunea verb –
auxiliar: Vzut-ai? Auzitu-l-ai cum vorbete?
Trstura distinctiv a enunurilor interogative în raport cu cele enuniative este
intonaia ascendent, marcat grafic prin semnul întrebrii la sfâritul enunului interogativ.
În cadrul enunului interogativ, unul din cuvinte poart „emfaza interogativ”, adic este
accentuat:
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
Dac interlocutorul vrea s dea alt rspuns decât da / nu la întrebarea locutorului, aceast
intenie solicit implicit i o precizare legat de un constituent din enunul interogativ, dar
predicatul propoziiei principale rmâne acelai. Acest subtip de întrebri totale se aseamn
cu întrebrile pariale:
De exemplu: - Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Nu vreau s mergem la film dup ce terminm cu leciile. Vreau s stm acas.
- Vrei s mergem la film dup ce terminm leciile?
- Nu vreau s mergem la film dup ce terminm cu leciile. Vreau s mergem la
cofetrie dup ce terminm cu leciile., etc.
9

ii.Interogative pariale
Prin enunurile interogative periale locutorul îi solicit interlocutorului s dea un rspuns prin
care precizeaz o variabil coninut în întrebare, reprezentat de cuvântul interogativ: Ce faci
mâine?, Unde pot cumpra un bilet de tramvai?, Cu cine va sosi mama?, Cum rezolvm
situaia? etc.
Marca distinctiv a interogativelor pariale este prezena unui „cuvânt interogativ”:
pronume/ adjectiv interogativ (cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?, etc.); adverb interogativ
(unde?, când?, cum?,) i locuiunea adverbial de ce?. Cuvântul interogativ are rolul de a
circumscrie semantic rspunsul ateptat i poate viza orice parte de propoziie: subiect,
complement, atribut, circumstanial:
Exemple: Cine vine mâine la noi? – rspunsul ateptat este un subiect;
Ce mnânci? – rspunsul ateptat este un complement direct;
Unde mergem mâine? – rspunsul ateptat este un circumstanial de loc;
Când te întorci? – rspunsul ateptat este un circumstanial de timp:
Ce fel de om este Ion? – rspunsul ateptat este un atribut, etc.
De cele mai multe ori, enunurile interogative pariale se construiesc cu un singur
cuvânt interogativ. Exist îns i interogative multiple, construite cu dou (rareori cu mai
multe) cuvinte interogative juxtapuse sau coordonate copulativ: Cine ce a fcut?, Cine unde
s-a dus?, Care cui i-a dat invitaia?, Cine de ce s-a suprat?, Unde i când ne întâlnim?, Unde
i cum ne distrm?, Cine cui a povestit?, Cine ce cui i de ce a minit?, etc.
Interogativele pariale au o particularitate comun cu interogativele totale: subiectul,
dac este exprimat, apare, în topica standard, dup predicat: Despre cine ai vorbit voi acolo?,
Când sosete bunica?, etc.
Interogativele pariale au o linie intonaional descendent, comun cu a enunurilor
asertive i cuvântul interogativ poart accentul.
iii. Interogative alternative
Prin enunurile interogative alternative locutorul (vorbitorul) îi solicit alocutorului
(interlocutorului) s selecteze unul (mai multe) dintre elementele prezentate ca opiuni
posibile: - Vii luni sau mari?
- Pleci sau mai stai?
- (Vin) luni. – Plec acum.
Sunt structuri bazate pe coordonare disjunctiv (ori, sau), realizat la nivel de
propoziie, între dou / sau mai multe cuvinte care îndeplinesc aceeai funcie sintactic sau la
nivelul frazei, între dou / mai multe propoziii care ocup aceeai funcie sintactic.
Exemple: Citeti cu mai mult plcere povestiri, nuvele sau romane? – propoziie;
Îi scrii tema, 1 / citeti o nuvel 2 / sau te uii la televizor? 3 / – fraz.
Propoziiile coordonate sunt uneori simetrice: una pozitiv, alta negativ (Dormi sau
nu dormi?) sau construite cu verbe aflate în relaie de antonimie (Intri sau iei?)
Aspectele care pot fi prezentate ca alternative sunt:
o Predicatele sintactice: Citeti sau te joci?, Pleci sau rmâi?, etc.;
o Actani implicai în predicaie: Mnânci mere sau pere?, Te gândeti la film sau la
carte?, etc.;
o Circumstane din grupul verbal: Vrei s afli când sau cum ajungi acolo?;
o Atribute: Vrei cafea mare sau mic?
o Gradul de probabilitate a unei aciuni: Probabil sau sigur vine?
o Cetegorii logico-semantice (modul, timpul, persoana): Venise sau veniser?, Va sau
ar veni?, Ai sau ai plecat?, etc.
Interogativele alternative au o linie intonaional compus ascendent – descendent.
c.3. Propoziii imperative
Enunurile imperative exprim un ordin, o comand, un îndemn, o interdicie, intenia
comunicativ a locatorului fiind de a-l îndemna pe interlocutor s acioneze într-un anumit fel.
10

Modul de realizare a actelor imperative este direct sau indirect.
Imperativele directe reprezint rezultatul unor acte directive care se realizeaz fr
ajutorul (medierea) altor acte. Enunurile imperative directe apar sub forma unor enunuri
simple sau complexe: Vino!, S mergem de aici!, Vino la mine!, etc.
Imperativele indirecte sunt formulate în cadrul unor acte realizate mediat, mai precis
al unor acte asertive (enuniative): E bine s pleci de aici., al unor întrebri: Vrei s pleci de
aici? (cu accent pe forma verbal regent vrei).
Modurile verbale predicative din structurile sintactice proprii enunurilor imperative
reprezint un factor în funcie de care se disting dou subclase:
• Structuri cu predicatele realizate prin forme verbale la moduri personale i
• Structuri realizate prin forme verbale nepersonale.
Modurile personale cu care se pot construi enunuri imperative sunt: imperativ (Vino
repede!, Taci din gur!), indicativ (Vii repede!), conjunctiv (S vii repede!).
Formele verbale nepersonale sunt: infinitivul (A nu se deschide geamul!) i supinul (De
revzut acest exerciiu!).
În structurile sintactice imperative cu predicatele exprimate prin verbe la moduri
personale, persoana verbului reprezint un alt factor de difereniere a diverselor tipuri de
enunuri imperative:
• Persoana a II-a singular i plural pentru modul imperativ: Spune!, Spunei!, Citete!,
Citii!, etc.;
• Persoana a II-a singular i plural i persoana I plural, pentru structurile construite cu
indicativ: Rspunzi!, Rspundei!, Mergem mai departe!, etc.;
• Persoana I plural, persoana a II-a singular i plural, persoana a III-a singular i plural,
pentru structurile cu modul conjunctiv: S meregem acolo!, S pleci imediat de aici!,
S plecai cât mai repede!, S vorbeasc el!, S citeasc ele!, etc.
c.4. Propoziii exclamative
Enunurile exclamative aparin construciilor de tip afectiv i exprim o stare afectiv a
locutorului în legtur cu un eveniment care l-a emoionat, l-a surprins, l-a nemulumit, i-a
stârnit admiraia, etc.
Enunurile exclamative se structureaz diferit în funcie de mai muli factori:
• În funcie de linia intonaional;
• În funcie de organizarea lor sintactic marcat prin prezena anumitor componente
adjectivale sau adverbiale asociate frecvent cu tipare sintactice de gradare i de
intensitate;
• În funcie de prezena interjeciilor i a unor elemente exclamative;
• Înfuncie de modificrile de topic.
Contururile (liniile) intonaionale ale enunurilor exclamative sunt foarte diversificate.
Aproape orice structur sintactic poate fi rostit exclamativ. Se deosebesc, astfel, între ele
din punct de vedere intonaional enunuri ca: Nu am cuvinte s exprim o asemenea rutate!,
I-a promovat i pe ei?!, Scria repede!, Are i el un umor!
În enunurile exclamative , interjeciile sunt foarte frecvente: Ah! Ce greu este pachetul
acesta!, Of, ce m-ai bucurat!
Prezena unor elemente de natur adjectival sau adverbial este asociat, de cele mai
multe ori, cu anumite tipare sintactice exprimând cantitatea sau intensitatea: Ce gustoase sunt
fructele acestea!, Ce de cri ai pe raft!, Cât de corect scrie românete!, Atât de uor a
rezolvat totul!, etc.
Elementele exclamative c, ce, cât (de), cum (de), aa (de), atât (de) sau forma popular
unde nu se întîlnesc frecvent în structurile exclamative: Cât muncete!, C proast mai eti!,
Unde nu începe s toarne!, etc.
Modificrile de topic fa de forma asertiv a acelorai enunuri au rolul de a transforma
un enun asertiv într-unul exclamativ:
11

Este frumos. / Frumos (mai) este!; El ajunge inginer. / Inginer ajunge el!, A devenit cum îi
dorea. / Cum îi dorea a devenit!
d.Dup sensul, înelesul pe care îl au în fraz
Dup înelesul pe care îl au în cadrul unei fraze, propoziiile sunt de dou feluri:
• propoziii principale i
• propoziii secundare.
Propoziia principal are singur un îneles de sine stttor, un sens clar.
De exemplu: M duc la teatru, pentru c îmi plac piesele de teatru.
Sandu, cu care m-ai vzut ieri pe stadion, este un biat cumsecade.
Propoziia secundar nu are singur un îneles de sine stttor, un sens clar i trebuie
pus în mod obligatoriu în relaie cu o propoziie principal.
De exemplu, propoziiile: unde m-am nscut, pentru c am mult de învat, s cumpr
legume proaspete vor cpta un îneles (alocutorul va înelege ce vrea s comunice locutorul)
când intr în relaie cu urmtoarele propoziii principale: Am revzut satul unde m-am
nscut., Nu m duc la film, pentru c am mult de învat., M-am dus la pia s cumpr
legume proaspete.
e. Dup rangul pe care îl au în fraz
Dup rangul pe care îl au în fraz, propoziiile sunt de dou feluri:
Propoziii regente i
Propoziii subordonate.
Propoziiile regente sunt acele enunuri care „comand” aciunea altei (altor)
propoziii din structura frazei, crora li se supun, prin coninut, alte propoziii.
Propoziiile subordonate sunt acele enunuri care, prin coninut, depind de o
propoziie regent, aceasta putând fi o propoziie principal sau secundar.
Exemplu: Am hotrât 1 / s înv pe de rost poezia 2 / despre care profesorul ne-a vorbit. 3 /
Propoziia (1) – principal, regent fa de propoziia (2);
Propoziia (2) – secundar, subordonat propoziiei (1), regent fa de propoziia (3);
Propoziia (3) – secundar, subordonata propoziiei (2).
Din alt punct de vedere al relaiilor de sens, propoziiile mai pot fi:
Propoziie incident (în fraz) – este independent de contextul celorlalte propoziii i
poate lipsi din comunicarea respectiv: sta îmi pare om ru – îi zise în sinea lui – i i-a
continuat drumul.
Propoziie intercalat (tot în fraz) – este acel enun, care se intercaleaz între prile
de propoziie ale unei alte propoziii, aducând precizri, completri la sensul uneia dintre
prile propoziiei principale sau regente:
Omul 1 / pe care îl vezi 2 / nu este un oricine. 1 /
Propoziia (1) – este propoziie principal, regenta propoziiei (2)
Propoziia (2) – este propoziie subordonat atributiv, intercalat între prile propoziiei (1),
elementul regent este omul;
Mi-ai spus 1 / c, 2 / dac sunt asculttor toat sptmâna, 3 / sâmbt mergem la munte. 2 /
Propoziia (1) – este propoziie principal, regenta propoziiei (2)
Propoziia (2) – este propoziie subordonat, regenta propoziiei (3)
Propoziia (3) – este propoziie subordonat, intercalat între prile propoziiei (2), exprim o
condiie a realizrii aciunii propoziiei regente.
12

Verificai-v cunotinele!
1. Artai care sunt regenii cuvintelor scrise cu litere cursive i spunei prin ce mijloace se
realizeaz raporturile sintactice dintre regeni i determinanii lor:
a. Grdina de flori galbene de la captul lujerului s-a schimbat acum într-o minge de
puf.
b. Malurile drepte i uscate fug îndrt.
c. El duce regelui rspuns.
d. Cartea colegului de banc e nou i frumoas.
e. Ghi rmase câtva timp încremenit i cu ochii intii la dânsul.
2. Comentai mijloacele de realizare a raporturilor sintactice (flexiunea i jonciunea) din
propoziiile:
a. Omul bun dup fapte se cunoate.
b. În cltoria lui spre miaznoapte, Oltul întinerete, o dat cu vechile ceti,
crmidriile.
c. Femei i fete cu caaveici de vulpe i cu fust de lân, dungate cu vrâste galbene i
roii pe fund negru, veneau la liturghie.
3. Aflai subiectele i predicatele, comentai raportul de interdependen dintre ele:
a. Greelile acestea îi fac un urât nume.
b. Zrile de farmec pline / Strlucesc în lumini...
c. Somnoroase psrele pe la cuiburi se adun.
d. Sara pe deal buciumul sun cu jale.
e. S m atepi la colul strzii.
4. Delimitai frazele în propoziii i stabilii, apoi, propoziiile regente i cele subordonate:
a. Stau i m gândesc la vremurile ce au trecut ca o suflare de vânt.
b. M-nchin la soarele-nelept / C sufletu-i fântân-n piept, / i roata alb mi-e stpân,
/ Ce zace-n sufletul-fântân.
c. Cine adun la tineree are la btrânee.
d. M-a întrebat cine mai merge în excursie cu noi.
5. Construii dou fraze cu propoziii principale coordonate de care s depind propoziii
subordonate întroduse prin pronume relative i adverbe relative.
Model: I-am invitat pe colegii cu care m îneleg bine i ne-am distrat unde am gsit loc.
6. Spunei care i leag pri de propoziie coordonate i care leag propoziii coordonate:
Dar ce-mi bat capul cu craii i cu împraii i nu-mi caut de copilria petrecut în Humuleti i
de nevoile mele.
6. Stabilii felul propoziiilor dup toate criteriile de clasificare:
a. Ce zi minunat am avut ieri!
b. Vii cu mine sau pleci cu ceilali?
c. Cine înva regulat, este atent la cursuri nu poate s nu reueasc la examen.
13

IV. Corespondena dintre prile de propoziie i propoziiile subordonate
a. Legtura dintre cele dou pri ale sintaxei
Între sintaxa propoziiei, care studiaz regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziii,
i sintaxa frazei, care studiaz regulile de îmbinare a propoziiilor în fraze, exist multe
asemnri:
• Cele dou pri ale sintaxei au dou raporturi (relaii) comune: raportul de coordonare
i raportul de subordonare.
• Raportul de coordonare se stabilete între uniti sintactice de acelai fel atât în
propoziie, cât i în fraz: între dou pri de propoziie de acelai fel la nivel de
propoziie i între dou propoziii de acelai fel la nivel de fraz. (Exist îns i
excepii.)
• Raportul de coordonare se exprim în ambele situaii prin conjuncii i locuiuni
conjuncionale coordonatoare (avem jonciune) i prin juxtapunere (paratax, alturare
prin virgul).
• Raportul de subordonare se stabilete, în ambele situaii (i în propoziie i în fraz),
între o unitate sintactic (parte de propoziie secundar, respectiv propoziie
secundar) i termenul regent, fiind diferite îns modalitile de exprimare.
b. Corespondena dintre prile de propoziie i propoziiile subordonate
Pornind de la legtura strâns dintre cele dou pri ale sintaxei, se poate observa c
între prile de propoziie i propoziiile subordonate exist urmtoarele corespondene:
• Orice propoziie subordonat corespunde unei pri de propoziie, îndeplinind, în
fraz, funcia acesteia pe lâng un termen regent (cuvânt determinat) din propoziia
regent.
• Propoziiile subordonate au denumiri derivate din denumirile prilor de propoziie
echivalente.
• Dei subordonatele sunt toate secundare, realizând un raport de subordonare, ele nu
corespund numai prilor secundare de propoziie, ci exist dou tipuri de subordonate
care corespund unei pri principale de propoziie: subordonat subiectiv, care ine
locul subiectului din propoziia regent i subordonat predicativ, care exprim
numele predicativ al predicatului nominal din propoziia regent.
• Nu exist o propoziie care s in locul unui predicat verbal sau al unui verb
copulativ.
• Propoziiile subordonate rspund la aceleai întrebri, realizeaz acelai raport i au
acelai termen regent ca i prile de propoziie crora le corespund (pe care le
înlocuiesc).
c. Expansiunea i contragerea
Având în vedere corespondena dintre prile de propoziie i propoziiile subordonate,
primele pot fi transformate în subordonate, iar cele din urm în prile de propoziie
corespunztoare.
Transformarea prilor de propoziie în subordonatele corespunztoare se numete
expansiune. În procesul de expansiune apar un predicat (pentru c apare o propoziie) i un
element subordonator (pentru c propozia primit este subordonat).
Predicativizarea (apariia predicatului) se realizeaz prin urmtoarele procedee:
• Trecerea verbului de la un mod nepersonal (nepredicativ) la un mod personal
(predicativ):
Nu poate veni. Nu poate 1 / s vin. 2 /
Ce nu poate? Cd Ce nu poate? CD (subordonat completiv direct)
14

• Adugarea (inseriunea, includerea) verbelor operatorii (verbe copulative sau
auxiliare) a fi, a avea:
Omul cinstit nu minte. Omul 1 / care este cinstit 2 / nu minte. 1 /
Care om? atr. Care om? AT
• Înlocuirea substantivului, adjectivului, adverbului printr-un verb la un mod predicativ:
Trenul circul fr oprire. Trenul circul 1 / fr s opreasc. 2 /
Cum circul? Ccm Cum circul? CM (subord. modal)
• Repetarea (anticiparea sau reluarea) în subordonat a verbului dominant din regent:
Înva ca i tine. Înva 1 / cum învei i tu. 2 /
Cum înva? Ccm Cum înva? CM (subordonat modal)
Transformarea (restrângerea) propoziiilor subordonate în prile de propoziie
corespunztoare se numete contragere. În procesul de contragere dispar predicatul i
elementul subordonator, deoarece dispare propoziia subordonat.
Principalele procedee de depredicativizare (dispariia predicatului) sunt:
• Trecerea verbelor de la un mod predicativ la un mod nepredicativ:
Când se plimba prin parc, 1 / s-a întâlnit cu colegii. 2 /
CT Când s-a întâlnit?
Plimbându-se prin parc, s-a întâlnit cu colegii.
Cct Când s-a întâlnit?
• Înlturarea verbelor operatorii a fi, a avea, când structura predicativ le conine:
Omul 1 / care este cinstit 2 / este apreciat. 1 / Omul cinstit este apreciat.
Care om? AT Care om? atr.
• Înlocuirea verbului cu funcie de predicat printr-un substantiv (nominalizarea
verbului), printr-un adjectiv (adjectivizarea verbului) sau printr-un adverb
(adverbializarea verbului):
S-a trezit 1 / când a rsrit soarele. 2 /
S-a trezit la rsritul soarelui.
Când s-a trezit? CT Când s-a trezit? Cct
Ea este o fat 1 / care ascult. 2 /
Ea este o fat asculttoare.
Ce fel de fat? AT Ce fel de fat? atr.
El vorbete 1 / cum vorbesc oltenii. 2 /
El vorbete oltenete.
Cum vorbete? CM Cum vorbete? Ccm
• Înlturarea verbului predicativ din subordonat când acesta este identic cu cel din
regent:
El deseneaz/ 1 cum deseneaz i cellalt. 2 / El deseneaz ca i cellalt.
Cum deseneaz? CM Cum deseneaz? Ccm
15

V. Prile de propoziie i subordonatele corespunztoare
Subiectul (Sb)
Definiia
Felul
subiectului
Prile de
vorbire prin
care
subiectul
poate fi
exprimat
Subiectul este partea principal de propoziie despre care se spune ceva cu
ajutorul predicatului. Subiectul arat:
• Cine este autorul aciunii: uteru coti încet dup colul gardului. (F.
Neagu)
• Cine suport aciunea unui verb la diateza pasiv: Inculpatul a fost
prezentat instanei pentru a fi judecat.
• Cui i se atribuie o însuire, o caracteristic exprimat prin numele
predicativ: Verzi sunt dealurile tale, frumoase pdurile i dumbrvile
spânzurate de coastele dealurilor, limpede i senin cerul tu. (Alecu
Russo)
Dup cum este prezent sau absent în propoziie:
A. Subiect exprimat:
• Simplu: Oile erau la munte, într-ale lui Dnil. (Gala Galaction)
• Multiplu: Copacii albi, copacii negri, / Stau singuri în parcul solitar.
(G. Bacovia)
În categoria subiectului multiplu intr i: subiectul grupat (Mama i tata, fraii
i surorile te iubesc.) i subiectul disjunctiv (Mama sau tata va veni.)
B. Subiect neexprimat:
• Inclus – verbul cu funcia de predicat este la persoana I sau a II-a,
singular i plural: (tu) S le spui curat / C (eu) m-am însurat. (Mioria)
• Subîneles – verbul cu funcia sintactic de predicat este la persoana a
III-a, singular sau plural, iar subiectul a fost exprimat anterior: Puna
se zbtuse în poal pân (Puna) amorise i (Puna) adormise cu
degetele în gur. (Gala Galaction)
• Nedeterminat – nu se poate preciza persoana care face aciunea: S-a
comunicat în presa de ieri, dar s-a spus i la radio.
• Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:
A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor. (G. Topârceanu);
Floarea-soarelui a fost recoltat.
Maria a sosit cu trenul.
Delta Dunrii este o zon pitoreasc.
• Locuiune substantival în cazul N.: Aducerile aminte m-au copleit.
• Pronume:
o personal: Ei sunt prietenii notri cei mai buni.
o de politee: Spune-i i dumneata biatului... (I. Creang)
o posesiv: Aici sunt îngropai ai ti.
o demonstrativ: Acetia mi-au creat multe greuti.
o interogativ: Cine i-a auzit vreodat vocea?
o relativ: Care a sosit acum mi se pare cunoscut.
o nehotrât: Ceva din visul ei a rmas în tain.
o negativ: Nimeni nu a mai trecut pe la moar.
• Adjectiv substantivizat: Leneul mai mult alearg, iar scumpul mai
mult pgubete. Cel harnic este apreciat de profesori.
• Numeral:
o numeral cardinal: Doi au sosit acum.
16

o numeral ordinal: Al treilea a greit inta.
o numeral colectiv: Amândoi au fost vzui la locul faptei.
o numeral fracionar: O doime este mai mare decât o treime.
• Verb la mod nepersonal (nepredicativ):
o Infinitiv: A cinsti memoria eroilor este o datorie sfânt.
o Gerunziu: Se aude cântând pe strad.
o Supin: De învat toate materiile nu este uor.
o Locuiune verbal: Nu e uor a bga de seam totul.
Cazul
subiectului
Topica
Puncuaia
Observaii
• Interjecie: Se auzea cirip – cirip din crâng.
Când este exprimat printr-o parte de vorbire de tip nominal, subiectul st, de
regul, în cazul nominativ (N.), aa cum au fost în toate exemplele de pân
acum. De la aceast regul exist excepii:
• Aparente – subiectul este de fapt un atribut al unui subiect subîneles:
o în cazul genitiv: Ai casei (proprietarii, stpânii) au plecat.
o în cazul acuzativ: Am mai auzit (lucruri) de astea. Au mai plecat
(unii) dintre ei. (Noi) am venit cu toii.
• Propriu-zise, când subiectul este exprimat prin:
• Pronume relativ:
o În genitiv: Meritul este al cui înva.
o În dativ: Vorbete cui ascult.
o În acuzativ: Apreciaz pe cine înva.
• Substantiv în acuzativ cu prepoziia la: Au venit la oameni!...
Subiectul coordonat cu un alt subiect prin cu, i cu, împreun cu st în
cazul acuzativ: Dan i cu Maria sunt ingineri.
• Subiectul st de obicei înaintea predicatului, dar poate sta i dup:
Exemple: Noaptea se vestea grbit din adâncuri. (C.Hoga)
În ziua aceea nu era niciun nor deasupra. (Gala Galaction)
• Rar, subiectul poate fi intercalat între elementele locuiunii verbale care
alctuiesc predicatul sau între verbul copulativ i numele predicativ al
predicatului nominal:
Cu greau i-a venit el de hac, dar pân la urm a gsit soluia.
Vei fi i voi bine pregtii?
Nu se desparte niciodat prin virgul de predicat.
• Exist propoziii fr subiect, el fiind inexprimabil când predicatul este
un verb impersonal „meteorologic” de tipul fulger, tun, ninge, plou
sau o locuiune verbal impersonal de tipul a(-i) prea bine, a(-i)
prea ru, etc.
• Subiectul poate fi reluat printr-o alt parte de vorbire (subiect reluat):
Vine el tata. Omul 1 / care nu minte, 2 / acela este stimat de ceilali. 1 /
• Subiect izolat – când subiectul iniial este prsit i locatorul îi
continu ideea referindu-se la un alt subiect; asta se întâmpl în
construciile cu anacolut:
• Exemplu: Dar eu, când m gândesc la locul naterii mele,... parc îmi
salt i acum inima de bucurie.
17

Propoziia subordonat subiectiv (SB)
Rolul în fraz
Elementul
regent
Îndeplinete funcia de subiect pe lân un verb predicat, un verb la mod
nepersonal (nepredicativ) sau un adverb predicativ:
Se recomand 1 / ca în timpul orelor s fim ateni. 2 /
Înainte de a se cunoate 1 / unde mergem 2 / nu poi face planuri. 1 /
Sigur 1 / c nici la anul nu vom tri mai bine. 2 /
• Verb predicativ, diateza activ, reflexiv, pasiv, persoana a III-a,
singular sau plural:
Au participat la concurs 1 / cei care s-au înscris. 2 /
Cine se prezint 1 / s se gândeasc de dou ori. 2 /
Cine a avut nevoie 1 / a fost ajutat. 2 /
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, diateza reflexiv cu
sens pasiv (reflexiv – pasiv): se aude, se zice, se crede, se
consifer, se presupune, se povestete, se vede, se stabilete, etc:
I s-a recomandat 1 / s in regim. 2 /
S-a stabilit 1 / cine va fi cpitanul echipei. 2 /
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, unipersonal cu sens
impersonal: se cuvine, reiese, rezult, trebuie, etc.:
Se cuvine 1 / s ajutm prinii. 2 /
Pe drumurile publice 1 / trebuie 2 / s respectm regulile de
circulaie. 1 /
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, folosit cu sens
impersonal: este (cu sensul „se întâmpl, trebuie), se cade, se
poate, a se prea, etc:
Dac va fi s plec 1 / nu voi uita sfaturile tale. 2 /
Nu mi se pare 1 / c ideea ta este bun. 2 /
• Verb predicativ personal folosit ca verb unipersonal cu sens
impersonal, însoit de un pronume personal în cazul dativ sau
acuzativ: (m) afecteaz, (îmi) ajunge, (îmi) convine, (m) doare,
(m) indigneaz, (m) intereseaz, începe, (m) îngrijoreaz,
merge, (m) mir, (m) supr, (m) privete,etc:
Nu ajunge 1 / cât ai studiat. 2 /
Lor nu le convine 1 / c plecm astzi. 2 /
Te intereseaz 1 / cum a fost în excursie? 2 /
M doare 1 / c nu ne-am putut înelege. 2 /
Îmi convine 1 / s mergem împreun la film. 2 /
Îmi vine 1 / s-mi iau lumea în cap. 2 /
• Verb copulativ personal, persoana a III-a, singular sau plural: a
fi
S ai prieteni adevrai 1 / este un lucru nemaipomenit. 2 /
Sunt câtigtori 1 / cine indic numele exact al locului. 2 /
• Verb copulativ, persoana a III-a, singular, cu sens impersonal, este,
înseamn, încadrat între o propoziie subiectiv i una predicativ:
Ceea ce m supr 1 / este 2 / c pe el nu-l intereseaz nimic. 3 /
Dac nu a ajuns la timp 1 / înseamn 2 / c i s-a stricat maina. 3 /
• Expresie verbal impersonal (verb copulativ + adverb): e bine, e
adevrat, e clar, e uor, e firesc, e greu, e posibil, e imposibil, etc.:
E bine 1 / s fii prevztor. 2 /
E firesc 1 / s-i ajui prietenii la nevoie. 2 /
18

Elementele
joncionale
Topica
Punctuaia
• Adverb sau locuiune adverbial predicativ (urmat întotdeauna de
o conjuncie subordonatoare: ca, s, ca...s, dac, de): bine,
bineîneles, desigur, firete, sigur, poate, posibil, imposibil,
probabil, fr îndoial:
Desigur 1 / c mai sunt multe de fcut. 2 /
Imposibil 1 / s nu soseasc la timp. 2 /
Sigur 1 / c venim i noi. 2 /
Bine 1 / dac vine i el. 2 /
Bineîneles 1 / c te vom atepta acolo. 2 /
• Pronume relative: care, cin, ce, cui, cât (câte, câi, câte), ceea ce.
Cine sap groap altuia 1 / cade în ea. 2 /
Ce nate din pisic 1 / oareci mnânc. 2 /
Scriu 1 / cui îmi rspunde. 2 /
Pe mine m intereseaz 1 / care joac mai bine. 2 /
Ceea ce am pit 1 / nu-i de invidiat. 2 /
• Pronume nehotrâte: oricine, orice, oricare, fiecine, fiece.
Oricine vine 1 / e bine primit la noi. 2 /
M intereseaz 1 / orice-mi vei scrie. 2 /
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât, câte, câi) i
nehotrâte (oricare, orice, oricât, oricât, oricâi, oricâte)
Va fi apreciat 1 / orice rezultat vei obine. 2 /
Se tie 1 / cât timp dureaz examenul? 2 /
• Conjuncii subordonatoare: c, s, ca...s, dac, de.
Trebuie 1 / s m duc acas. 2 /
Nu se tie 1 / dac vom pleca azi sau mâine. 2 /
Dac întrzie în mod repetat 1 / înseamn 2 / c este neserios. 3 /
• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, de unde, pân unde,
cât.
Se tie 1 / unde a aterizat avionul avariat. 2 /
Pe toi ne intereseaz 1 / încotro vom porni. 2 /
Din scrisoarea lui nu rezult 1 / cât va rmâne la noi. 2 /
• Propoziia subordonat subiectiv st, în mod obinuit, înaintea
regentei când determin un verb personal sau în cunstrucii fixe cu
verbele este, înseamn:
Cine se scoal de diminea 1 / departe ajunge. 2 /
Cine fuge dup doi iepuri 1 / nu prinde nici unul. 2 /
Dac ai main 1 / înseamn 2 / c ajungi repede la noi. 3 /
• Propoziia subiectiv st dup regent când determin un verb
impersonal, o expresie verbal impersonal sau un adverb
predicativ:
Trebuie 1 / s ajungem în timp util la peter. 2 /
Era normal 1 / s se întâmple aa. 2 /
Desigur 1 / c m descurc i singur. 2 /
Nu se desparte prin virgul de propoziia regent.
Se desparte de propoziia regent prin virgul doar atunci, când
subordonata subiectiv este reluat în structura regentei printr-un pronume
demonstrativ. Se se compare cele dou structuri:
Cine nu respect traseul 1 / va fi penalizat. 2 / - fr virgul;
Cine nu respect traseul, 1 / acela va fi penalizat. 2 / - pronumele
19

Observaii
demonstrativ acela reia subordonata subiectiv; ca atare se desparte prin
virgul.
• Verbul a trebui i, în general, construciile cu sens impersonal sunt
uneori intercalate între subiectul propoziiei subiective i predicatul
acesteaia:
Maria 1 / trebuie 2 / s mearg la colegul ei. 1 /
Drumul ales de voi 1 / poate 2 / c era greit. 1 /
• Unele verbe i locuiuni impersonale sunt urmate de propoziii
completive directe, nu de subordonate subiective:
Nu ne pas 1 / c e cald. 2 / - Nu ne pas de cldur - Ci
Îi pare ru (bine) 1 / c n-a venit i el. 2 / - Îi pare ru (bine) de
venirea lui. – de venire - Ci
20

Predicatul (Pr)
Definiia
Felul
Exprimarea
predicatului
verbal
Exprimarea
predicatului
nominal
Este partea principal de propoziie care atribuie subiectului o aciune, a
însuire sau o stare; deci cu ajutorul predicatului se spune ceva despre
subiect.
Predicatul este de dou feluri:
• Predicat verbal – atribuie subiectului o aciune, arat ce face
subiectul:
A rsrit luna. Bate vântul. Elevul înva.
• Predicat nominal – atribuie subiectului o însuire, o stare, o calitate
sau arat cine este, ce este sau cum este subiectul:
Unu-i moldovean,
Unu-i ungurean
i unu-i vrâncean.
• Verb predicativ la un mod personal (predicativ):
Când au venit bieii i l-au întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit
înspimântat c a vzut o lcust. – toate verbele sunt la indicativ;
S plecm repede de aici! – verb la modul conjunctiv;
M-a duce i eu cu ei la teatru. – verb la condiional-optativ;
Pleac repede de aici! – verb la modul imperativ.
• Locuiune verbal la un mod personal (a-i aduce aminte, a avea
obraz, a bga de seam,a se da de gol, a duce de nas, a sta de vorb,
a face curte, a da ortul popii, a face rost, a (se) înva minte, a ine
seam, a veni de hac, a o lua la sntoasa, etc.
Nic a luat-o la sntoasa prin ppuoi.
Un flcoan al dracului ne-a luat în râs.
Houl s-a dat de gol în faa judectorilor.
• Adverbe sau locuiuni adverbiale care nu admit verbul copulativ a
fi (desigur, firete, pesemne, poate, etc.)
Poate 1 / c ne-a minit pe toi. 2 /
Pesemne 1 / eti i tu de vin. 2 /
• Interjecie predicativ i unele onomatopee (hai, iat, uite, vai,
pleosc!, zbârr!, poc!):
Vai de capul vostru!
Iat-ne sus pe cea mai înalt culme!
Predicatul nominal este alctuit dintr-un verb copulativ la un mod
personal (a fi a deveni, a rmâne, a ajunge, a iei, a se face, a însemna,
a se chema, a reprezenta, a se prea) i un nume predicativ exprimat
prin:
• Substantiv în cazul nominativ (mai rar în cazurile genitiv, dativ i
acuzativ) i locuiune substantival:
El este un om de încredere.
Ionel este elev în clasa a II-a. (N.)
Slova era al biatului, dar vorbele erau ale brbatului. (G.)
(M. Sadoveanu)
Omenirea este împotriva rzboiului. (G.)
Aciunile sale erau conform planului. (D.)
Banca aceasta este de stejar. (A.)
Asta înseamn nebgare de seam din partea lui. – locuiune
substantival;
• Pronume de orice fel, în aceleai cazuri ca i substantivul:
21

Acordul cu
subiectul
simplu
Acordul cu
subiectul
multiplu
Prietenul meu este acesta. (N.)
Meritele sunt ale tuturor. (G.)
Toi am fost contra lor. (G.)
Crile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (A.)
i el este asemenea lor. (D.)
El a devenit nu tiu ce pe la o întreprindere. – locuiune
pronominal.
• Adjectiv pronominal posesiv:
Toi au fost împotriva mea.
• Adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparaie, în cazul N.i
locuiune adjectival:
Apa acestui izvor este foarte rece.
tirea auzit mi se prea absurd.
Obiectul acesta este cel mai de pre.
• Diferite numerale, în aceleai cazuri ca i substantivul:
El a ieit al doilea la concursul de matematic.
Rezultatul meciului a fost doi:doi.(N.)
Propounerea este a celor trei. (G.)
Am fost împotriva amândurora. (G.)
Diploma este pentru primul clasat la concurs. (A.)
i tu eti aidoma celor doi. (D.)
• Verb la un mod nepersonal:
Datoria elevului este de a înva. – infinitiv;
Câmpia este înverzit. – participiu;
Lecia este de învat pentru mâine. – supin;
Rana era înc sângerând. – gerunziu acordat.
• Adverb, locuiune adverbial sau adverb substantivizat:
El mi se prea altfel decât ceilali.
Era cu neputin s ajungem pân acolo.
Acesta este un bine pe care i-l pot face.
• Interjecie: E vai de capul nostru!
• Predicatul verbal exprimat printr-un verb personal la diateza activ i
reflexiv sau prin locuiune verbal se acord cu subiectul în numr
i persoan:
Noi (pers.I.pl.) citim (pers.I. pl.) o carte.
El (pers.III.sg.) îi aduce aminte (pers.III. sg.) de tine.
• Predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasiv se acord cu
subiectul astfel: verbul auxiliar a fi în numr i persoan, iar
participiul verbului de conjugat în gen, numr i caz:
Ea (pers.III. sg) a fost (pers.III.sg.) felicitat (fem.sg.N.) de colegi.
• Când predicatul verbal sau nominal este impersonal, el este la
persoana a III-a:
Rmâne de rectificat bugetul.
E uor a certa i a pedepsi pe cineva.
• Predicatul nominal se acord cu subiectul astfel: verbul copulativ în
numr i persoan, iar numele predicativ în gen, numr i caz (dac
este exprimat prin substantiv sau adjectiv):
Ele (pers.III.pl.) sunt (pers.III.pl.) vesele (fem.pl.N.)
Tu (pers.II.sg.) eti (pers.II.sg.) prietenul (masc.sg.N.) fratelui meu.
• Acordul în numr:
• Indiferent de numrul la care se afl elementele, în raport de
22

coordonare copulativ, ale subiectului multiplu, predicatul verbal i
cel nominal apar la numrul plural:
Mircea i colega sa au plecat la Iai.
Cristina i prietenele ei iubesc muzica pop.
• Când elementele subiectului multiplu sunt în raport de coordonare
adversativ de tipul nu...ci..., acordul se face cu subiectul precedat de
ci:
Nu el, ci prietenii lui au întârziat.
Nu noi, ci colegul nostru a întârziat.
Nu el, ci sora lui este prieten cu noi.
• Acordul în persoan:
• Când elementele subiectului multiplu sunt de persoane diferite,
predicatul verbal i nominal:
o St la persoana I, plural, dac unul dintre subiecte este este de
persoana I:
Eu i tu mergem împreun.
Eu i ea locuim în acelai ora.
Eu i voi suntem colegi.
Eu i ei avem aceleai pasiuni.
o St la persoana a II-a, plural, dac unul dintre subiecte este de
persoana a II-a i a III-a:
Tu i ele participai la olimpiad.
Tu i ea ai fost premiai.
Tu i ele suntei orence.
o St la persoana a III-a, plural, dac subiectele sunt substantive
sau pronume de persoana a III-a:
El i colegii lui iubesc sportul.
Ei i ele citesc mult.
• Acordul în gen:
• Când elementele subiectului multiplu sunt substantive sau pronume
de genuri diferite, acordul în gen al participiului din structura diatezei
pasive sau al numelui predicativ din structura predicatului nominal se
face astfel:
o Dac sunt nume de fiine, masculinul are prioritate:
Ctlin i Ctlina au fost premiai.
Colegii i colegele noastre sunt iubitori ai teatrului.
o Dac sunt nume de lucruri de genul feminin i neutru,
participiul sau numele predicativ are form de feminin:
Maina i tractorul au fost reparate.
Acul i aa sunt indispensabile pentru o gospodin.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i
feminin, participiul i numele predicativ au form de feminin
când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul i poarta au fost vopsite recent.
Porile i stâlpul sunt înalte.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i
feminin, participiul i numele predicativ se acord cu cel mai
apropiat când substantivul masculin este la plural:
Poarta i stâlpii au fost vopsii recent.
Poarta i stâlpii sunt înali
23

Abateri de la
regulile
acordului
Topica
Stâlpii i poarta au fost vopsite.
Stâlpii i poarta sunt înalte.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i
neutru, participiul i numele predicativ au form de feminin
plural când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul i gardul au fost vopsite.
Stâlpul i gardurile au fost vopsite.
Stâlpul i gardul sunt înalte.
Stâlpul i gardurile sunt înalte.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genurile masculin i
neutru, la plural, participiul i numele predicativ se acord cu
cel mai apropiat:
Stâlpii i gardurile au fost vopsite.
Gardurile i stâlpii au fost vopsii.
Stâlpii i gardurile sunt înalte.
Gardurile i stâlpii sunt înali.
Acordul dup îneles:
• Când subiectul este exprimat prin substantiv la singular cu sens
colectiv, însoit de substantiv la plural, care indic elemente cara
constituie grupul, predicatul se acord uneori, greit, cu substantivulatribut:
O echip de sudori au reparat (corect: a reparat) cazanul.
Un pluton de soldai au înconjurat (corect: a înconjurat) cldirea
comandamentului.
• Când subiectul este exprimat printr-un pronume nehotrât (fiecare,
oricare,) sau printr-un pronume negativ (nimeni, niciunul, niciuna)
urmat de un atribut prepoziional:
Fiecare dintre ei au obinut (corect: a obinut) premii.
Niciunul dintre ei n-au venit (corect: n-a venit) la timp.
Acordul prin atracie, adic nu cu subiectul, ci cu un cuvânt mai apropiat:
• Cu numele predicativ când subiectul este la alt numr:
Cinci milioane este o sum (corect: sunt o sum) destul de mare.
• Cu elementul cel mai apropiat din structura subiectului multiplu:
Era (corect: erau) odat un moneag i o bab.
• Cu atributul subiectului:
Lectura acestori scrisori v-au adus (corect: v-a adus) veti proaste.
• Cu un complement:
În ceea ce privesc (corect: privete) rezultatele, acestea nu ne
mulumesc.
• Predicatul st, de obicei, dup subiectul propoziiei sau dup grupul
sintactic al subiectului (subiect + atribut), dar în propoziiile
interogative i imperative poate preceda subiectul:
Greierul a cântat toat vara.
Ai fost i voi la spectacol?
Plecai repede de aici!
• Numele predicativ st, de obicei, dup verbul copulativ:
Aici crarea era cea mai îngust.
• Când numele predicativ este exprimat prin pronume i adverbe
relative i interogative, acesta st în faa verbului copulativ:
Ce sunt vecinii ti?
Cine sunt oamenii acetia?
24

Punctuaia
Cum a fost timpul la mare?
tim cu toii 1 / cine eti. 2 /
• Uneori între verbul copulativ i numele predicativ poate s se
intercaleze un alt cuvânt cu alt valoare sintactic:
Uriaii muni erau acum blajini, tihnii i prididii de soare. (Gala
Galaction)
Predicatul, atât cel verbal, cât i cel nominal, nu se desparte prin virgul de
subiect. (vezi toate exemplele date).
25

Propoziia subordonat predicativ (PR)
Rolul în fraz Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind aceast funcie pe lâng un
verb copulativ din propoziia regent.
Cuvântul • A fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se gsi, a tri, a
determinat
costa, a proveni, a dura, a se întâmpla, a se petrece, etc.):
din
Opinia mea este 1 / s plecm de aici cât mai repede. 2 /
propoziia • A deveni – este întotdeauna verb copulativ:
regent este
Prietenul meu a devenit 1 / ce i-a dorit toat viaa. 2 /
un verb • A prea :
copulativ
Ei preau 1 / c nu-i intereseaz problem. 2 /
• A însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face un semn):
Dac obin rezultate bune 1 / înseamn 2 / c s-au pregtit. 3 /
• A rmâne (când nu este sinonim cu a se opri, a staiona):
Bunica a rmas 1 / cum o tiam. 2 /
• A ajunge (când este sinonim cu a deveni):
Prietenul meu a ajuns 1 / ce este i tatl lui. 2 /
• A se face (când este sinonim cu a deveni):
Vecinul meu se face 1 / c nu m cunoate. 2 /
• A iei ( când nu are sensul de a prsi o încpere, ci are sensul de a
deveni):
Colega mea a ieit 1 / ce au dorit prinii ei. 2 /
Elementele
joncionale
Topica
Punctuaia
Observaii
Celelalte verbe copulative (a se simi, a se crede, a se nate, a reprezenta, a
constitui, a se chema, a se numi) formeaz un predicat nominal cu un nume
predicativ, dar foarte rar intr în relaie cu o subordonat predicativ.
• Conjuncii i locuiuni conjuncionale subordonatoare: c, s,
ca...s, dac, ca i cum, ca i când:
Adevrul e 1 / c a fcut multe greeli. 2 /
Întrebarea este 1 / dac mai stm aici. 2 /
Ideea lui a fost 1 / ca în vacan s mergem la munte. 2 /
• Pronume relative: cine, ce, care, cât (câte, câi, câte) ceea ce:
Întrebarea este 1 / cine va conduce grupul. 2 /
Mircea se va face 1 / ce este i fratele su. 2 /
Nu întotdeauna vom deveni 1 / ceea ce vism. 2 /
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât, câi, câte):
Întrebarea este 1 / care concurent va câtiga. 2 /
Problema este 1 /câi concureni s participe. 2 /
• Adverbe relative (când, cum, unde, cât):
Problema lor era 1 / cum s aplice rezultatele obinute. 2 /
Întrebarea este 1 / unde vom gsi loc de cazare. 2 /
Preul nu este 1 / cât l-ai apreciat tu. 2 /
În mod obinuit propoziia subordonat predicativ st dup regent. Foarte
rar, când se insist asupra ei, poate precede regenta:
Ce eti tu 1 / sunt i eu. 2 /
Nu se desparte prin virgul de regenta ei.
• Verbul a fi este folosit cu valoare copulativ mai ales în
urmtoarele situaii:
o În propoziii regente care au structura: subiect exprimat prin
substantiv articulat cu articol hotrât care denumete o
26

noiune abstract (adevrul, concluzia, dorina, întrebarea,
problema, opinia, prerea, etc.) + _ atribut (substantiv,
adjectv, pronume în genitiv sau adjectiv posesiv în N.) +
verbul copulativ a fi, dup care urmeaz o subordonat
predicativ:
Adevrul absolut este 1 / c nu ne place comportamentul tu. 2 /
Dorina profesorului a fost 1 / ca elevii s obin rezultate bune. 2 /
Concluzia nostr este 1 / s rmânem aici pentru moment. 2 /
Not: Atunci când substantivul este nearticulat sau articulta cu articol
nehotrât, el nu are funcia sintactic de subiect, ci de nume predicativ
antepus, ceea ce face ca propoziia care urmeaz s fie subordonat
subiectiv:
Un lucru e 1 / s te plimbi 2 / i alt lucru e 3 / s fii folositor echipei. 4 /
Propoziia (1) – principal, (predicatul propoziiei: un lucru e);
Propoziia (2) – subordonat subiectiv; (Ce e un lucru? – plimbatul);
Propoziia (3) – principal. (predicatul propoziiei: lucru e);
Propoziia (4) – subordonat subiectiv; (Ce e lucru? – utilitatea)
o În frazele în care propoziia regent este format numai din verbul
copulativ este; înainte st o subordonat subiectiv introdus prin
pronume relativ (ceea ce, ce); dup propoziia regent urmeaz o
subordonat predicativ:
Ceea ce nu mi s-a comunicat 1 / este 2 / cu ce vom cltori pân acolo. 3 /
o În frazele în care verbul copulativ se repet. În acest caz, în
propoziia subordonat predicativ rolul de nume predicativ este
îndeplinit de pronume relativ (ceea ce, ce) sau de adverb relativ
(cum):
Tu eti 1 / cum eti. 2 /
Propoziia (1) – principal, (eti – verb copulativ, cere o
propoziie cu rel de nume predicativ;
Propoziia (2) – propoziie subordonat predicativ, (cum etipredicat
nominal, subiect inclus: tu)
• Verbul a însemna este folosit ca verb copulativ în urmtoarele
situaii:
o Când este precedat de pronumele relativ-interogativ ce. În acest
caz pronumele îndeplinete funcia de nume predicativ antepus,
iar dup verbul înseamn urmeaz subiectul, ori o subordonat
subiectiv. În propoziia:
Ce înseamn pierderea unui minut? ce este nume predicativ,
înseamn este verb copulativ, pierderea este subiect. Propoziia
transformat în fraz ne d:
Ce înseamn 1 / s pierzi un minut? 2 / în care 1. propoziie este
principal, a 2-a propoziie este subordonat subiectiv.
o În fraza cu propoziia regent alctuit numai din verbul copulativ
înseamn: propoziia din fa este subiectiv (introdus prin
conjuncia dac, mai rar prin când, s), iar propoziia urmtoare
este subordonat predicativ:
Dac nu a venit 1 / înseamn/ 2 c n-a avut timp. 3 /
Propoziia (1) – subordonat subiectiv, regent: propoziia (2)
Propoziia (2) – regent;
Propoziia (3) – subordonat predicativ, regent: propoziia (2)
27

Verificai-v cunotinele!
1. Artai care sunt subiectele din propoziiile urmtoare i precizai felul lor (simplu,
multiplu, imclus, subîneles, nedeterminat):
a) Trecuse mult vreme de la plecarea lui Ozun. Agripina, ca femeia, n-avea inima lui.
Când isprvea cu treburile casei i mai ales când sta i-l punea la piept pe Puna,
gândul la brbatu-su, grija, teama de soarta lui o împresurau i o întristau. (Gala
Galaction)
b) S nu le spui lor, / S le spui curat / C m-am însurat / cu-o mândr crias... (Moria)
c) i, dei eram încredinat c în cele din urm biruina va cumpni spre pertea Pisicuei,
m hotrâi s intru la mijloc în aceast epopee mrea i crâncen ce se desfura
ochilor mei i, dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o alt zeitate antic, sub
egida-mi ocrotitoare, înluntrul sacrosant al întriturilor mele. (Calistrat Hoga)
2. Formulai enunuri în care s existe subiecte simple exprimate prin pronume de toate
felurile i numerale diferite.
3. Alctuii enunuri în care s avei subiecte multiple exprimate prin substantive, pronume,
substantive i pronume, prin verbe la modul infinitiv i supin.
4. Formulai enunuri în care s avei subiecte incluse, subînelese, nedeterminate i reluate.
5. Precizai ce funcie sintactic au cuvintele scrise cursiv din enunurile de mai jos:
a) Cititul este pasiunea sa.
b) Aceast pasiune este îndeletnicirea sa preferat.
c) Un cuptor e roul soare, / i crbune sub picioare / E nisipul. (G. Cobuc)
6. Punei în locul punctelor predicatele la forma corespunztoare i artai cum s-a fcut
acordul cu subiectul:
a) Un stol de psri ........................ spre rsrit. ( a zbura – indicativ, imperfect)
b) mulime de demonstrani ......................... spre prefectur. (a se îndrepta – indicativ,
perfect compus)
c) ceat de copii ........................ cu colinda. (a veni- indicativ, mai mult ca perfect)
d) sumedenie de gânduri .......................... în capul mamei. (a se îngrmdi- indicativ, mai
mult ca perfect)
e) Fiecare dintre noi ...................... poezia. (a citi – indicativ viitor)
f) Nici unul dintre voi ......................... acas. (a pleca – conjunctiv, prezent)
g) Tu, eu i Mihai ..................... lecia (a înva – indicativ, perfect simplu)
h) Nu noi, ci voi ..................... . (a grei – indicativ, perfect compus)
i) Mihai sau Ion ........................... la spectacol? (a merge – indicativ, viitor)
j) Nici Dan, nici Ileana ................. poezia. (a înva – indicativ, perfect compus)
7. Scriei în locul punctelor formele corecte ale predicatelor nominale indicate i precizai
cum s-a realizat acordul numelui predicativ în gen. tim c verbul copulativ st la persoana a
III-a plural când subiectul este multiplu i este exprimat prin substantiv, iar numele predicativ
exprimat prin adjectiv st întotdeauna la N. plural.
Sacul i traista.......... Sacii i traista .............
} }
Sacul i traistele ...... Traista i sacii ............
Sacul i butoiul ........ a fi plin, - Sacii i traistele ......... A fi plin, -
Sacul i butoaiele .... Traistele i sacii .........
Stâlpii i balconul................
Stâlpii i balcoanele ............ a fi alb, -
}
Balcoanele i stâlpii ............
28

8. Precizai funcia sintactic a cuvintelor subliniate i facei expansiunea lor în propoziii
subordonate corespunztoare:
a) A duce electricitatea la ar înseamn a crea în jurul miloanelor de oameni o zon
puternic de protecie. (Geo Bogza)
b) Haina-i mturând pmântul / i-o târte-abia, abia.// (G. Cobuc)
c) i încep amândoi a mânca la pâne goal... i mnânc ei ...pân ce gtesc de mâncat
toate cele cinci pâni. (Ion Creang)
9. Amintii-v prin ce se exprim predicatul verbal i dai câte un exemplu pentru fiecare
situaie.
10. Dai exemple de propoziii i fraze care s conin predicate nominale ale cror nume
predicative s fie exprimate prin pronume interogative i relative în cazurile N., A. i G.
11. Alctuii dou propoziii cu predicate verbale exprimate prin verbe la diateza pasiv i
dou propoziii cu predicate nominale ale cror nume predicative s fie exprimate prin verbe
la participiu.
12. Alctuii propoziii cu predicate nominale ale cror nume predicative multiple s fie
exprimate prin verbe la toate modurile posibile.
13. Identificai predicatele din textele de mai jos, precizai felul lor i a prilor de vorbire prin
care sunt exprimate:
a. E lesne bogatului a porunci, dar greu sracului de-a îndeplini.
b. Mult mi-e dor i mult mi-e sete / S vd frunza-n codru verde... (Folclor)
c. Mi-e drag românul i tiu a preui buntile cu care l-a druit natura. Mi-e drag s-l
privesc i s-l ascult, cci e simplu i frumos în înfiarea lui. (Vasile Alecsandri)
d. Fr îndoial c n-atepta de la mine nici vorb bun, nici dezmierdare. (M.
Sadoveanu)
e. Iat intirimul. Aicea zac muli de-ai mei. Mai încolo e casa în care m-am nscut. (M.
Sadoveanu)
f. Drumurile sunt pzite de soldai, dar nopile sunt întunecoase ... (Zaharia Stancu)
14. Identificai numele predicative i, apoi, transformai-le în subordonate predicative:
a. Noi vom deveni peste câiva ani specialiti cu înalt calificare.
b. Problema cea mai urgent este gsirea unor soluii eficiente.
c. Pomii înflorii înseamn trezirea naturii la via.
15. Completai frazele cu atribute potrivite i cu propoziii subordonate predicative:
a. Ideea ................................ este ..........................................
b. Dorina ............................ este ..........................................
c. Întrebarea ........................ este ..........................................
d. Concluzia .........................este ..........................................
e. Problema ......................... este ..........................................
29

Atributul (Atr.)
Definiia
Cuvântul
determinat
Felurile
atributului i
exprimarea lui
Este partea secundar de propoziie care determin un substantiv, un
pronume sau un alt cuvânt cu valoare de substantiv.
• Substantiv:
Urcând oseaua cea mare erpuit peste Stnioara, Vitoria i
Gheorghi auzir glasul puhoaielor. (M. Sadoveanu)
• Pronume:
Toate acestea se vor rezolva curând.
• Parte de vorbire cu valoare de substantiv:
Trei dintre ei sunt matematicieni. - numeral
Cititul crilor îmi creeaz satisfacie. – verb la participiu
În afar de un of dureros n-a putut spune.- interjecie
1. Atribut adjectival, exprimat prin:
• Adjectiv propriu-zis sau locuiune adjectival:
....umpleau deprtrile întunecoase i goale cu cel mai de pe urm
rsunet prelung. (Calistrat Hoga)
• Adjectiv pronominal (de întrire, posesiv, demonstrativ, nehotrât,
negativ, interogativ, relativ):
El însui a venit la mine. – adjectiv de întrire;
Unde e nevasta mea, Tecla, copiii mei, moia mea, averea mea?
(Gala Calaction) – adjective posesive;
Ali oameni veneau pe alt drum, spre aceeai rspântie. (M.
Sadoveanu) – adjective nehotrâte i adjectiv demonstrativ;
De nicieri n-am primit niciun rspuns favorabil.- adjectiv
negativ;
Care scrisoarea n-ai primit? – adjectiv interogativ;
Btrâna tia bine 1 / ce vânt a adus-o pe nevasta lui Lipan. 2 /
(M.Sadoveanu) – adjectiv relativ;
• Numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv, multiplicativ):
Vitoria îl srut pe amândoi obrajii. (M. Sadoveanu) – nr.colectiv;
Oamenii au ajuns la prima cas. – numeral ordinal;
Citete câte trei pagini pe minut. – numeral distributiv;
Efortul înzecit aduce rezultate scontate.- numeral multiplicativ.
• Verbe la participiu i gerunziu acordate:
Dup btlie doar case distruse au rmas.
Courile fumegânde polueaz atmosfera.
Observaie: Atributul adjectival se acord întotdeauna în gen,numr i
caz cu termenul regent (cuvântul determinat).
2. Atribut substantival se exprim prin substantiv propriu-zis sau provenit
din alt parte de vorbire prin conversiune sau prin numeral cu valoare de
substantiv i se împarte în:
• Atribut substantival genitival care st în cazul genitiv fr
prepoziie sau locuiune prepoziional:
Cartea elevului este pe banc.
Meritul lui Dan în rezolvarea problemei este mare.
Meritele celor trei este de necontestat.
Am ascultat sfatul amândurora.
Aciunea primului a fost încununat de succes.
Am observat lipsa unei doimi din întreg.
30

• Atribut substantival datival care st în cazul dativ fr prepoziie:
El este frate Mariei i cumnat lui Ion.
• Atribut substantival prepoziional care st în cazul A., G. sau D. ,
precedate de propoziii sau locuiuni prepoziionale:
Tata, în fiecare zi aducea o cru de lemne. (A.)
Casa de lâng prâu s-a drmat. (A.)
Lupta împotriva dumanului este datoria noastr. (G.)
Maina s-a oprit în dosul casei. (G.)
Sosirea i plecarea avioanelor conform orarului depind de
condiiile meteo. (D.)
• Atribut substantival apoziional, care aduce o explicaie, face o
precizare i poate sta în cele cinci cazuri, ca i elementul regent:
Elevul Popescu înva bine. – N. acordat;
Pe elevul Popescu l-am vzut în ora. – N. neacordat;
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vzut în parc. A. acordat;
I-am împrumutat colegului meu, lui Dan, bani. –D. acordat;
Casa lui Ion, a vecinului, este nou. – G. acordat;
Ai i tu, Ioane, o scrisoare. – cazul V.
3. Atribut pronominal se exprim prin pronume de diverse feluri i are
aceleai categorii ca i atributul substantival:
• Atribut pronominal gentival, care st în cazul G. fr prepoziie
sau locuiune prepoziional i se exprim prin:
Cartea lui este curat. – pronume personal;
Casa alor mei este asigurat. – pronume posesiv;
Prerea acestora este de ascultat. – pronume demonstrativ;
Fiecare om are ceva bun în el. – pronume nehotrât;
Prerea nimnui nu l-a interesat. – pronume negativ;
Ale cui cri se afl pe banc? – pronume interogativ;
Nu tiu 1 / ale cui cri se afl pe banc. 2 / – pronume relativ.
• Atribut pronominal prepoziional, care este exprimat prin pronume
de diverse feluri precedate de prepoziii i locuiuni prepoziional i
st în cazul A., G. sau D.:
Crile de la el (de la dumnealui, de la ai mei, de la acetia, de la
alii, de la nici unul) nu mi-au plcut. – diferite pronume, dar toate în
cazul A. cu prepoziia compus de la;
Lauda de sine nu miroase a bine. – pronume reflexiv în cazul A.;
De care carte citeti? – pronume interogativ în A.;
Nu mi-ai spus 1 / de care carte citeti. 2 / – pronume relativ în cazul A.;
Sosirea înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor mei,
înaintea acestora, înaintea altora, etc.) n-a fost prevzut. –
diferite pronume, toate în cazul G. cu prepoziia înaintea;
Reuita datorit ie (datorit dumnealui, datorit alor mei,
datorit acestora, datorit altora) m-a bucurat mult. – diverse
pronume, dar toate în cazul D. cu prepozia datorit.
• Atribut pronominal apoziional, care se exprim prin diverse
pronume în toate cazurile în care este elementul regent:
Colegii, ei (dumnealor, ai notri, acetia, toi, nici unul), n-au fost
de acord cu mine. – diverse pronume, dar toate în cazul N.;
Pe fratele meu, pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe altul, pe nici
unul), nu îl vorbete nimeni de ru. – diverse pronume, dar toate în
cazul A.;
31

Crile elevilor, alor lor (ale dumnealui, alor notri, ale fiecruia,
ale acestora, ale nici unora), nu sunt bine îngrijite. – diverse
pronume, dar toate în cazul G.;
Le dau colegilor, lor (dumnealor, tuturor, alor notri, celorlali),
câte un cadou. – diverse pronume, dar toate în cazul D.;
Biete, tu de acolo, vino încoace! – cazul V.
• Atribut pronominal în dativ-posesiv fr prepoziie:
Pru-i atingea pmântul. (prul ei, lui)
i-am citit cartea. (cartea ta)
4. Atribut verbal – se exprim prin verbe la modurile:
Plcerea de a citi a motenit-o de la mama. – infinitiv cu prepoziie;
Problema de rezolvat n-a fost grea. – modul supin;
Am vzut un btrân stând pe lavi. – modul gerunziu.
5. Atribut adverbial – se xeprim prin adverbe cu sau fr prepoziie i prin
locuiune advrebial:
Spectacolul de ieri mi-a plcut enorm.
Biatul de acolo îmi este prieten.
Staionarea în fa este interzis.
Topica
Observaii
6. Atribut interjecional – se exprim prin interjecii:
Strigtul bravo se auzea în tot stadionul.
Atributul suibstantival, pronominal, verbal i adverbial st, de obicei, dup
cuvântul determinat. Atributul adjectival poate preceda sau urma elementul
regent, cu excepia celor exprimate prin numerale cardinale sau adjective
pronominale nehotrâte, negative, interogative i relative, care stau
întotdeauna înaintea elementului regent.
1. Atributul substantival prepoziional poate fi confundat uneori cu un
complement: Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania. (din
Vidra – aici este atribut, nu complement) Tocmisem din Vidra un om ...
(din Vidra- aici este complement)
2. Atributul pronominal în dativ , atunci când st în faa unui verb, poate fi
confundat cu un complement indirect. El este atribut când dup verb
urmeaz un substantiv, de obicei articulat, cruia îi putem aduga un
adjectiv posesiv sau un pronume personal, de aceeai persoan cu
pronumele în dativ:
i-am citit cartea = Am citit cartea ta.
Pronumele are funcie de complement indirect, când putem aduga, în faa
sau în urma verbului, forma accentuat a pronumelui personal în dativ:
mie, ie, lui, siei, nou, vou, lor.
i-am citit o carte. = ie i-am citit o carte.
32

Propoziia subordonat atributiv (AT)
Rolul în fraz Corespunde unui atribut i determin un substantiv, pronume sau alt parte
de vorbire cu caloare de substantiv din propoziia regent.
Cuvântul • Substantiv:
determinat de Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgtoare i limpede ca
subordonata cristalulu, în care se oglindete cu mâhnire cetatea Neamului de atâtea
atributiv veacuri. (Ion Creang)
• Pronume:
Am vzut ceva 1 / ce ne intereseaz pe toi. 2 /
• Pri de vorbire substantivizate:
S-i aminteti de rul 1 / ce mi-ai fcut. 2 /
Felul
atributivelor
Al doilea 1 / care a întârziat 2 / a avut mult de ateptat./
Dup sensul lor i punctuaia din fraz, subordonatele atributive sunt de dou
feluri:
1 Atributiv explicativ sau izolat, care adaug, în fraz, o informaie
suplimentar referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi i se desparte prin
virgul de propoziia regent. Sunt întotdeauna explicative (izolate)
propoziiile atributive care determin:
• Substantive proprii:
Nu tia nici Vasile, 1 /care tie de toate, 2 / unde s-au dus ceilali. 3 /
• Pronume personale:
Voi, 1 / care v-ai pregtit pentru competiie, 2 / tii 1 / ce înseamn
pregtirea pentru un concurs. 3 /
Elementele
joncionale
2. Atributiva determinativ sau neizolat identific cuvântul determinat sau
exprim o trstur a acestuia, absolut necesar pentru înelesul frazei i de
aceea nu poate lipsi, cci sensul acesteia ar fi incomplet; nu se desparte prin
virgul de propoziia regent. Sunt întotdeauna determinative (neizolate):
• Subordonatele atributive care urmeaz dup un substantiv articulat
precedat de prepoziie:
Am ajuns pân la locul 1 / unde animalul a disprut. 2 /
• Subordonatele atributive care urmeaz dup substantive cu rol de
apoziie:
Ei au obinut note bune, 1 / fapt care ne bucur. 2 /
• Subordonatele atributive introduse prin conjuncii subordonatoare:
Se vd i acum urmele 1 / c animalul a trecut pe aici. 2 /
• Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât (câte, câi, câte) cu sau
fr prepoziii:
Dup lupte seculare 1 / care au durat aproape treizeci de ani 2 / iat
visul nostru împlinit. 1 / (I.L.Caragiale)
Bunicul mi-a povestit dramele 1 / pe care le-a trit în rzboi. 2 /
• Conjuncii subordonatoare: c, s, ca .... s, dac:
S mor cu sigurana 1 / c opt ani de zile m-ai amgit, 2 / c nu m-ai
iubit niciodat. 3 / (I.L.Caragiale)
Mi-a venit gândul 1 / s-l pândesc pe întuneric. 2 /
i-a pus întrebarea 1 / dac poate câtiga concursul. 2 /
• Adverbe relative: unde, când, încotro, cum.
Nu voi uita niciodat satul 1 / unde am copilrit. 2 /
Nu voi uita niciodat clipa 1 / când te-am vzut prima dat. 2 /
33

Dar eu m lupt cu gândul 1 / cum s-i port de cheltuial. 2 / (Ion
Creang)
Topica
Observaii
Observaie:
Propoziiile atributive introduse prin adverbele relative unde, încotro,
când, cum urmeaz, de obicei, dup substantive ce exprim ideea de loc
(loc, localitate, strad, ar, etc.), de timp (clip, moment, zi, noapte,
sptmân, an, epoc, etc.), respectiv de mod (fel, mod, împrejurare), iar
adverbele relative pot fi înlocuite cu pronume relative precedate de
prepoziii:
Visul ei de tineree a rmas în taina poienii 1 / de unde (din care) se
vedeau satele i apele Orheiului. 2 / (M. Sadoveanu)
Modul 1 / cum (în care) a rezolvat problema 2 / dovedete mult
inventivitate. 1 /
• St dup cuvântul (substantiv, pronume, parte de vorbire cu valoare
de substantiv) determinat (vezi exemplele de mai sus).
• Dac cuvântul determinat nu ocup ultimul loc în regent,
subordonata atributiv apare intercalat în structura propoziiei
recente:
Sub cireii slbatici, 1 / care coborau rdcinile ctre oasele
morilor, 2 / se fcu în lumina dimineii tcere. 1 / (M. Sadoveanu)
• Când elementul joncional este un pronume relativ în cazul G. (crui,
crei, cror), el se acord în gen i numr cu substantivul regent
din fa, iar articolul posesiv (al, a , ai, ale) se acord cu
substantivul urmtor din propoziia atributiv:
Am un coleg 1 / al crui rezultat îl cunoti. 2 /
Am un coleg 1 / ale crui rezultate le cunoti. 2 /
Am o coleg 1 / al crei rezultat îl cunoti. 2 /
Am o coleg 1 / ale crei rezultate le cunoti. 2 /
• Propoziia atributiv introdus prin conjuncia s dup o propoziie
regent în care apare verbul a avea + substantiv poate fi confundat
cu o subordonat completiv indirect:
Abia avu putere 1 / s se stpâneasc. 2 /
Propoziia (2) este o subordonat atributiv (nu completiv indirect),
pentru c poate fi contras într-un atribut verbal:
Abia avu putere de a se stpâni.
• O propoziie atributiv de tip special este propoziia atributiv
apoziional. Raportul sintactic apoziional, situat la grania dintre
coordonare i subordonare, poate fi exprimat în fraz:
o Prin pronumele relativ compus ceea ce (când propoziia
atributiv apoziional se refer la întregul coninut al
regentei):
România a fcut pai importani spre Europa, 1 / ceea ce va
avea urmri pozitive pentru toi cetenii rii. 2 /
o Cu ajutorul adverbelor explicative (adic, anume, i anume):
S-a ajuns la un consens, 1 / adic nimeni nu s-a opus. 2 /
34

Verificai-v cunotinele!
1. Identificai atributele, artai felul lor i precizai care este cuvântul determinat de ele:
a. Greierul, cântre neobosit al zilelor de var, amuise istovit, sub înlimea
ocrotitoare a ierburilor. (Calistrat Hoga)
b. Pe lâng el, cobora, chinuit, singura crare mai lesnicioas celor câteva case de
oameni, întemeiate în acest cuib de vulturi. (Gala Galaction)
c. Nici tunarii de lâng Otopeni nu tiuser chiar în mod sigur ce rol jucase btlia lor
în aprarea nu numai a capitalei, ci i a altor puncte eseniale ale situaiei militare.
(Marin Preda)
d. puternic suflare de vânt trectoare i iute, ca un glas de pieire, strecurându-se
printre frunziuri, se stinse tânguios i jalnic, în nesfritul umbros al deprtrilor.
(C. Hoga)
e. Din streaina munilor, ce-nal marginea rii de la Severin pân la Dorohoi, râuri
frumoase, dttoare de via i nenumrate pâraie se despletesc, în crri de argint,
peste-ntinsele esuri ale Valahiei i printre dealurile blânde ale Moldovei. (A.
Vlahu)
2. Spunei la ce mod sunt verbele cu funcia sintactic de atribut din textele urmtoare:
a. De ce, de ne-ce, nu tiu; dar tiu c au pus pe fiecare bilet de închiriat.
(I.L.Caragiale)
b. Pomi suferind de glbinare ne ies în drum. (L. Blaga)
c. El avu nesocotina de a prsi aceast minunat poziie i de a lua în goan pe
transilvneni. (N. Blcescu)
3. Ce deosebire exist între atributele scrise cursiv, în privina acordului i a felului
atributelor:
a. Creionul acesta este aici. Creionul acestuia este aici.
b. Casa mea este lân osea. Casa alor mei este lân osea.
c. Fiecare prere este interesant. Prerea fiecruia este interesant.
d. Niciun rspuns n-a fost corect. Rspunsul niciunuia n-a fost corect.
e. Cartea lor este curat. Cartea alor lor este curat.
4. Corectai greelile de acord din enunurile urmtoare:
a. Biatului acesta i-am dat nite cri care nu erau a mele.
b. Am povestit elevului cel harnic istorisirile auzite de la prinii mele.
c. Nite caiete a tale i nite creioane ai si erau pe mas.
5. Delimitai frazele, aflai propoziiile atributive, stabilii elementul joncional i cuvântul
determinat din propoziia regent:
a. M gândeam la vremea când am cutreierat cu tine aceste locuri, când am mâncat ou
rscoapte... (M. Sadoveanu)
b. Din courile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale de fum ce se risipesc molatic în
zarea nesfârit. (A. Vlhu)
c. Am cerut lnuriri dac btrânii au de toate.
d. Prietenul meu a luat decizia s treac zilnic pe la bibliotec i s împrumute crile pe
care nu le are în biblioteca personal.
35

6. Identificai elementele joncionale care introduce subordonatele atributive din urmtoarele
fraze i stabilii funcia sintactic a acelora care au funcie sintactic în propoziia atributiv:
a. Munii spre care cltoresc atâtea nave fr nume se vd în deprtare. (Geo Bogza)
b. Nu le mai facei ziduri unde s-nchid-avere... (M. Eminescu)
c. i dup mintea ce o aveam, ne-am fi întors înapoi atunci ... (Ion Creang)
d. De atâtea ori avu impresia c gura cuptorului se casc uluitor, c podul lunec peste
jratec cu el cu tot. (Al. Sahia)
e. Regimentul primise ordin s plece.
7. Prin extensie, transformai atributele scrise cu litere cursive din urmtoarele propoziii în
subordonate atributive:
Luncile întinse de-a lungul râului erau rodnice.
.......................................................................................................................................................
Am lansat ideea organizrii unei excursii literare.
.......................................................................................................................................................
Scriitorul a vizitat satul natal.
.......................................................................................................................................................
Elevul silitor este apreciat de profesori.
.......................................................................................................................................................
Poezia citit mi-a creat mare satisfacie.
.......................................................................................................................................................
8. Care din propoziiile introduse prin pronumele relative ce i care sunt atributive?
a. tiu ce vrei s spui.
b. Nu-i chiar ru ce propui.
c. Prerea ce mi-am fcut-o despre tine rmâne valabil.
d. Nu se tie care va învinge.
e. Sportivul care persevereaz v ajunge campion
9. Identificai greelile de acord din frazele urmtoare i corectai-le:
a. Aceast carte a cror pagini sunt învechite a fost citit i de mine.
b. tiu c e o carte în al crui cuprins gseti multe lucruri folositoare.
c. Am un vecin a crei cel este simpatic.
d. Colega a crui prini au plecat triete singur.
e. Profesorul a crei comportament este dur nu este agreat de elevi.
36

Complementul direct (Cd)
Definiia
Cuvântul regent
Exprimarea
complementului
direct
Este partea secundar de propoziie care arat obiectul asupra cruia se
exercit aciunea exprimat de un verb tranzitiv (locuiune verbal
tranzitiv) sau rezultatul acesteia.
• Verb tranzitiv:
Cunosc un loc linitit în valea umbrit.
• Locuiune verbal:
Am bgat de seam nelinitea ta.
• Interjecie tranzitiv (iat, iaca, uite):
Iat drumul cel bun!
• Substantiv în cazul acuzativ cu sau fr prepoziie:
i aceast istorisire am scris-o în linitea unei prisci. (M.
Sadoveanu)
Agripina suia din greu ajutând pe Mriuca i pe Vlad i ferind pe
Puna din poal. (Gala Galaction)
• Locuiune substantival:
Ursc statul de vorb fr folos.
• Pronume (de diferite tipuri, cu excepia celui de întrire) în cazul
acuzativ cu sau fr prepozie:
Eu v atept în ograda bisericii. – pron. personal fr prepoziie;
Pe noi nu ne intereseaz problema voastr. – pron. pers. cu
prepoziie;
S-a înscris pe sine primul. – pronume reflexiv;
Cheam-i i pe ai mei. – pron. posesiv;
Pe acetia nu i-am vzut niciodat. – pron. demonstrativ;
Pe fiecare îl intereseaz ceva. – pronume nehotrât;
N-am spus nimic prinilor. – pronume negativ;
Pe care vrei? – pronume interogativ;
Spune-mi 1 /pe care vrei. 2 /– pronume relativ;
Pe dumnealui nu-l învinuim. – pronume de politee.
• Numeral substantivizat:
Pe cei doi i-am întâlnit în parc.
Pe al doilea îl cunosc de anul trecut.
I-am invitat pe amândoi.
• Verb la modul nepersonal:
Nu tie a scrie corect. – infinitiv;
Aud cântând pe strad. – gerunziu;
Înc n-am terminat de învat. – supin.
• Adverb substantivizat:
Mi-ai fcut un bine cu asta.
Topica
Punctuaia
• Interjecie:
Am auzit un trosc!
În mod obinuit, st dup cuvântul determinat.
Nu se desparte niciodat de verbul regent sau de locuiunea verbal
tranzitiv.
37

Observaii
1. Complementul direct se construiete fr prepoziia pe când este
exprimat prin:
• Substantiv comun:
Îmi place muzica lui Mozart.
• Substantiv propriu articulat:
Iubesc mult Dunrea i Carpaii.
• Pronume personal sau reflexiv, forme neaccentuate:
Nu te vom uita nicicând.
Prea mult se laud.
• Adjectiv substantivizat prin articol hotrât enclitic:
Iubesc frumosul în art.
2. Complementul direct se construiete cu prepoziia pe când este
exprimat prin:
• Substantiv propriu nume de persoan sau de animal:
L-am zrit pe Dan în mulime.
Îl iubesc mult pe Grivei.
• Pronume personal i reflexiv, forme accentuate, pronume posesiv,
de politee, demonstrativ, nehotrât, negativ, interogativ, relativ:
Pe tine te cunoate mult lume.
Se laud pe sine tot timpul.
I-am întlnit pe ai ti la teatru.
Pe ceilali îi tii i tu.
Ai mai cunoscut i pe altcineva acolo.
N-ai vzut pe nimeni acolo?
Pe cine ai invitat la aniversarea ta?
Nu tim 1 / pe cine s votm. 2 /
• Numeral substantivizat:
Îi cunosc foarte bine pe amândoi.
• Substantiv comun identic cu subiectul aezat înaintea verbului
tranzitiv:
Cui pe cui se scoate.
• Substantiv precedat de numeral:
I-am întâlnit pe cei doi colegi ai ti.
• Adjectiv substantivizat prin articol nehotrât:
Toat familia îl rsfa pe cel mic.
• Când se citeaz un cuvânt:
El pronun altfel pe „”.
A uitat s scrie pe „i”.
• Substantiv comun, identificat de vorbitor (denumete gradul de
rudenie, profesiunea, funcia sau rangul social):
L-am vzut pe dirigintele nostru.
Ioana o ajut zilnic pe mama.
Muncitorii îl apreciaz pe acest inginer.
3. Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o form
neaccentuat a pronumelui personal.
• Reluarea complementului direct este obligatorie când acesta st
înaintea verbului tranzitiv i este exprimat prin substantiv comun
articulta cu articol hotrât sau este construit cu prepoziia pe:
Povetile acestea le tiu de la bunica.
38

Pe tine te cunoate tot oraul.
Pe Luminia o apreciaz toi colegii.
• Anticiparea complementului direct este obligatorie când este
exprimat prin pronume personal, reflexiv, posesiv i demonstrativ:
Eu l-am vzut pe el în faa bibliotecii.
El se laud pe sine în mod exagerat.
Nu le-am vzut pe ale voastre.
Nu i-a întrecut pe ceilali.
39

Propoziia subordonat completiv direct (CD)
Rolul în fraz Coresounde unui complement direct i arat obiectul asupra cruia se
exercit aciunea unui verb din propoziia regent.
Cuvântul • Verb (locuiune verbal) tranzitiv:
determinat
Eu cred 1 / c venicia s-a nscut în sat. 2 / (L.Blaga)
din
Bgai de seam 1 / c soarele fusese cu mult mai harnic decât
propoziia
mine. 2 /
regent
(Calistrat Hoga)
Elemente
joncionale
• Interjecie predicativ (iat, iaca, uite):
Iat 1 / unde am ajuns! 2 /
• Conjuncii subordonatoare: c, s, ca ...s, dac.:
Spune-i curat 1 / C m-am însurat. 2 / (Mioria)
Am învat 1 / s preuiesc lucrurile valoroase. 2 /
Întâmplarea a fcut 1 / ca el s devin vecinul meu. 2 /
L-am întrebat 1 / dac mai vine pe la noi. 2 /
• Pronume relative sau nehotrâte: care, cine, ce, cât (cât, câte,
câi), oricine, oricare, orice, ceea ce:
Am decis 1 / care dintre noi va pleca. 2 /
Rmâne de vzut 1 / cine este acest strin. 2 /
Vitoria le povesti 1 / ce fcuse, 2 / ce vzuse 3 / i ce aflase la Suha, în
partea cealalt a muntelui. 4 / (M. Sadoveanu)
Ne-a relatat 1 / ceea ce a vzut. 2 /
Poliia rutier amendeaz 1 / pe oricine nu respect regulile de
circulaie. 2 /
• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât, câi, câte):
Nu tim precis 1 / care drum este mai puin anevoios. 2 /
L-am întrebat 1 / cât timp va rmâne la noi. 2 /
Topica
Punctuaia
Observaii
• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, cât:
Nu tim 1 / unde a plecat. 2 /
Am aflat 1 / când se va întoarce. 2 /
Am îneles 1 / cum se rezolv aceast problem. 2 /
Vezi 1 / cât stai acolo. 2 /
De obicei st dup propoziia regent.
Când st dup propoziia regent nu se desparte prin virgul de regent. Când
st înaintea regentei, de obicei, se desparte prin virgul de regent.
1. Propoziiile completive directe introduse prin pronume sau adjective
pronominale relative i nehotrâte referitoare la persoane i însoite de
prepozia pe, dac stau în faa regentei, sunt relauate în mod obligatoriu
sau, dac stau dup regent, sunt anticipate (facultativ) printr-un pronume
personal în cazul acuzativ, form neaccentuat, aezat în propoziia
regent:
Pe cine te ajut 1 / s-l ajui i tu. 2 /
S-(l) ajui i tu 1 / pe cine te ajut. 2 /
2.Pe lâng verbele a anuna, a asculta, a examina, a întreba, a interoga, a
înva, a ruga, a sftui, a vesti pot aprea atât un complement direct, cât i o
40

propoziie completiv direct sau chiar dou propoziii completive directe,
dintre care una se refer la o persoan, cealalt la o aciune:
Ne-a învat 1 / s patinm. 2 /
Cd
CD
Am întrebat 1 / pe oricine am întâlnit în cale 2 / unde se afl cetatea
medieval. 3 /
Pe cine am întrebat? – pe oricine am întâlnit în cale;
Ce am întrebat? – unde se afl cetatea medieval.
41

Verificai-v cunotinele!
1. Identificai complementele directe i stabilii partea de vorbire prin care ele sunt
exprimate:
a. Vede arzând pe el casa i i-a lene s ias. (Folclor)
b. Maria nu rspunde nimic la aceste din urm cuvinte. (N. Filimon)
c. i din ceasul acela, au început a vorbi ele între ele... (Ion Creang)
d. Bun staroste mi-am gsit. (Ion Creang)
e. Pe câmp o moale cldur / M urmrete statornic. (L.Blaga)
2. Explicai de ce unele complemente directe sunt construite cu prepoziia pe i altele fr
prepoziia pe. Artai ce loc ocup ele fa de regentul lor.
a. Eu s te întreb pe dumneata, nu dumneata pe mine. (I.L.Caragiale)
b. Amicul meu salut foarte familiar pe domnul din trsur. (I.L.Caragiale)
c. Personalul trenului umbl forfota, examinând roatele tamponate cu toat presiunea.
(I.L.Caragiale)
d. Ochii mei nu prseau o clip pe nevasta lui Lipan.(M. Sadoveanu)
e. Au poftit carne fript pe grtar i pâine alb. (M. Sadoveanu)
3. Gsii complementele directe, spunei prin ce sunt exprimate i explicai reluarea sau
anticiparea lor prin pronume personale neaccentuate:
a. Rscoala am stârnit-o noi toi, satul întreg. (Zaharia Stancu)
b. Nu-l vzusem de mult pe domnu Trandafir. (M. Sadoveanu)
c. Slile din grdina ursului, pielea i capul cerbului le-a dus la stpânu-su cu toat
inima... (Ion Creang)
d. Pe mine, odinioar, pasrea asta m-a prigonit mult. (Vasile Voiculescu)
4. Spunei de ce în unele propoziii de mai jos complementul direct este reluat i în altele
nu:
a. L-am vzut pe colegul meu.
b. Am vzut un coleg.
c. M duc la coal.
d. M-a chemat mama.
e. Pe mine nu m-a chemat nimeni.
f. Nu-l vd pe Ion.
g. Nu vd munii.
5. Subliniai predicatele, delimitai frazele în propoziii, stabilii subordonatele completive
directe i cuvintele determinate de ele din propoziiile regente:
a. Am fcut ce am crezut c trebuie s fac. (I.L.Caragiale)
b. întreb dincotro vine i mai ales unde are de gând s poposeasc. (M. Sadoveanu)
c. Nu tiu dac cunoate careva dintre cei mai tineri unde a fost prisaca lui Buburuz.
(M.Sadoveanu)
d. Iar strinii îl întreab iar, dar cu glasurile cu totul schimbate i cu alt lumin în ochi,
de unde-i i la ce coal a învat, cum îi ptrece viaa.
42

Complementul indirect (Ci)
Definiia
Cuvântul
determinat
Este partea secundar de propoziie care arat obiectul cruia i se atribuie o
aciune, o însuire sau o caracteristic.
• Verb:
M-am întâlnit cu el la teatru.
La ora de literatur am vorbit despre nuvel.
I-am împrumutat bani lui Vasile.
• Locuiune verbal:
Ddu foc curii de la Murgeni el singur, cu mâna lui. (M.
Sadoveanu)
i-a dat seama de greeala fcut.
• Adjectiv:
Mi-e inima de lacrimi plin. (G. Cobuc)
Acesta este un obiect necesar familiei.
• Adverb:
Ei sunt gata de plecare în câteva minute.
E ru de ei.
Exprimarea
complementului
indirect
• Interjecie:
Vai de masul nostru. (Ion Creang)
Substantiv:
o În cazul dativ:
Acui îi spun mamei c m duc la clugrie. (Ion Creang)
S-a adresta respectuos colegilor.
o În acuzativ (cu prepoziiile cu, la, de la, fr, despre, din, etc.)
În zadar vrea s ia parte / i el la discuie. (G. Topârceanu)
Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Caavencu.
(I.L.Caragiale)
o În gentiv (cu prepoziiile împotriva, asupra, contra, etc.):
Ar trebui s luptm împotriva nedreptilor.
Adjective:
o Adjective propriu-zise sau provenite din participiu (la cazul A. cu
prepoziiile de, din, la, în):
Din alb s-a fcut rou.
Din necugetat a devenit om cu stpânire de sine.
o Adjective pronominale posesive cu prepoziiile specifice
genitivului (împotriva, asupra, deasupra, contra):
Toi s-au ridicat împotriva noastr.
Pronume în cazurile:
o Dativ:
Lui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiecruia ) i-am dat o carte.
Nimnui nu am vorbit despre cele vzute.
Cui ai vorbit despre cele vzute?
o Acuzativ cu prepoziie (de, despre, cu, fr, etc.):
Mi-e dor de el (de dumnealui, de ai mei, de acela, de fiecare).
Se gândete numai la sine.
43

Nu mi-a vorbit de tine.
De cine îi aminteti dintre ei?
Nu se teme de nici unul dintre ei.
o Genitiv:
Am luptat împotriva lui (împotriva dumnealui, împotriva alor mei,
împotriva acestora, împotriva fiecruia).
Contra cui ai votat?
Împotriva nimnui nu am vorbit.
Numeral substantivizat:
M gândesc mereu la trei dintre colegii mei.
Mi-am amintit numai de al doilea dintre ei.
Topica
Punctuaia
Observaii
Verb la modurile:
o Infinitiv:
Eram totui departe de a ghici drama petrecut fulgertor.
o Gerunziu:
Excursionitii nu se mai sturau admirând peisajul.
o Supin:
S-a apucat de învat abia acum.
Poate sta atât dup, cât i înaintea cuvântului determinat:
Mi-ai promis c nu mai vorbeti despre asta.
De la arcul Carpailor am îneles c putem visa. (Nichita Stnescu)
Nu se desparte prin virgul de cuvântul determinat.
1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale i adjective care se
construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a se gândi (la),
a consta (în), a se pricepe (la), a rezulta (din), a se bucura (de), a se
mulumi (cu), a se teme (de), a fi demn (de), a fi mândru (de), a fi dispus
(la), a fi satisfcut (de), a fi hotrât (la), etc. În parantez sunt trecute
prepoziiile care leag complementul indirect de cuvântul regent.
2. În funcie de poziia fa de cuvântul regent, complementul indirect în
cazul dativ poate fi reluat sau anticipat printr-un pronume personal,
forma neaccentuat:
o Se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau
pronume ori de câte ori este aezat înaintea cuvântului regent:
Cltorului îi ade bine cu drumul.
o Complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat
printr-un substantiv nume de persoan sau prin pronume i st dup
cuvântul regent:
I-am restituit colegului cartea împrumutat.
Mama i-a cântat copilului un cântec de leagn.
44

Propoziia subordonat completiv indirect (CI)
Definiia
Cuvântul
determinat din
propoziia
regent
Este subordonata care îndeplinete în fraz funcia de complement indirect
pe lâng cuvântul determinat din regent.
• Verb sau locuiune verbal:
M tem 1 / c n-am s te mai vd... 2 / (Nichita Stnescu)
Se gândea 1 / s plece mai repede. 2 /
Nu i-a dat seama 1 / ce a fcut. 2 /
Mi-am adus aminte 1 / de ce mi-ai spus atunci. 2 /
• Adjectiv sau locuiune adjectival:
Nevasta era bnuitoare i deprins 1 / s tresar la orice
îneptur. 2 / (M.Sadoveanu)
Nu era în stare 1 / s scoat o vorb îneleapt. 2 /
• Adverb:
Minodora se cuibrise pe un scunel, jos, gata 1 / s sar oricând. 2 /
(M. Sadoveanu)
Elemente
joncionale
• Interjecie:
Vai 1 / de cine nu se pregtete cumsecade. 2 /
Bravo 1 / cui învinge. 2 /
• Conjuncii subordonatoare: c, s, ca ...s, dac, de, etc.:
Abia mâine vom fi siguri 1 / dac vom participa la concurs. 2 /
M-am gândit 1 / s-i fac o surpriz. 2 /
Sunt convins 1 / c vom reui împreun. 2 /
• Pronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, cât (cât, câi, câte):
Am spus povestea 1 / cui m-a ascultat. 2 /
M-am gândit 1 / cine putea face aa ceva. 2 /
Ei nu s-au gândit 1 / câi s invite la banchet. 2 /
• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât, câi, câte):
Ei nu s-au gândit 1 / câi oaspei s invite la banchet. 2 /
Sunt satisfcut 1 / de ce rezultate ai obinut. 2 /
Nu ne-am hotrât 1 / în ce direcie s mergem. 2 /
• Pronume i adjective pronominale nehotrâte: oricine, orice,
oricare, oricât:
Se teme 1 / de oricine îl amenin. 2 /
Acord atenie 1 / oricui spune adevrul. 2 /
Se teme 1 /de orice animal se apropie de el. 2 /
Topica
• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro:
Gândete-te 1 / cum se poate rezolva aceast problem. 2 /
El nu s-a hotrât 1 / când s plece 2 /, încotro s se îndrepte 3 / i unde
s se opreasc pentru odihn. 4 /
Poate sta înainte, cât i dup regent:
De ce mi-ai spus tu 1 / îmi aduc aminte mereu. 2 /
Îmi aduc aminte mereu 1 / de ce mi-ai spus tu. 2 /
45

Punctuaia
Observaii
Indiferent de poziia pe care o ocup în fraz, nu se desparte prin virgul de
propoziia regent.
Cu verbul a-i aminti i cu locuiunea verbal a-i aduce aminte se pot
construi atât subordonate completive directe, cât i subordonate completive
indirecte:
• Subordonat completiv direct:
Mi-am amintit 1 / când am fost ultima oar la voi. 2 /
I-am adus aminte 1 / c plecarea nu se poate amâna. 2 /
• Subordonat completiv indirect:
Mi-am amintit 1 / de ce mi-ai vorbit atunci. 2 /
Mi-am adus aminte 1 / de ce mi-ai vorbit atunci. 2 /
46

Verificai-v cunotinele!
1. Identificai complementele indirecte i cuvintele determinate de ele din textele
urmtoare:
a. De învtura aceasta veche a bunicului uitasem... (M. Sadoveanu)
b. Orheianu se opri i zise c-un fel de mulumire, rotindu-i ochii asupra tuturor celor
de fa. (M. Sadoveanu)
c. Astfel ateni / La tot i la toate / Am învat mereu / S fim venici. (Marin
Sorescu)
d. Iar tu de omor / S nu le spui lor. / S le spui curat / C m-am însurat / C-o mândr
crias / A lumii mireas. (Mioria)
e. Zrile de farmec pline / Strlucesc în lumini. (G. Cobuc)
f. Adu-i aminte de mama ta i de tatl tu, când ezi în mijlocul celor mari. (Folclor)
2. Explicai reluarea i anticiparea complementului indirect prin pronume personal
neaccentuat în dativ:
a. Unora din biei le da teme, pe alii îi asculta. (M. Sadoveanu)
b. Btrânelului îi ddu întâi ocol. (M. Sadoveanu)
c. Nevestei mele s-i mai spui / S-mi cumpere o coas. (G. Cobuc)
d. Lui Bologa îi era scârb, cu Gross în frunte. (liviu Rebreanu)
e. Îi d zestre Petruii ase boi. (Camil Petrescu)
3. Alctuii câte trei propoziii în care s fie complemente indirecte exprimate prin verbe
la supin, substantive i pronume în genitiv precedate de prepoziii i/sau locuiuni
prepoziionale.
4. Analizai morfologic i sintactic cuvintele scrise cursiv: Din parte-mi, fiecare s s fac
ce vrea, dar spunei-mi cum o s-o scoatei la capt în felul acesta.
5. Identificai predicatele, delimitai frazele în propoziii, aflai subordonatele completive
indirecte, analizai morfologic regentul i elementul joncional:
a. Îmi aduc aminte cum s-a fcut o sear cald i luna se ridica deasupra livezilor, în
rsrit. (M. Sadoveanu)
b. Nu-i dai seama c eu îi vreau binele... (G.Clinescu)
c. Rcni din rsputeri, gata s-i piard echilibrul (Titus Popovici)
d. i dintr-o dat, se mir singur cât era de bucuros c venise aici. (Titus Popovici)
e. Uletul apei ne silete s vorbim tare. (Al. Vlahu)
f. Pe urm povestete cui are vreme s-l asculte. (I.L.Caragiale)
6. Spunei ce fel de subordonat este fiecare introdus prin pronumele relativ cine:
a. Nu se tie cine a venit.
b. Întrebarea este cine a venit.
c. Nu-mi dau seama cine a venit.
d. Nu tiu cine a venit.
47

Complementul circumstanial de loc (Ccl)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
de loc
Este partea secundar de propoziie care arat:
• Locul aciunii:
O doin plânge sus pe culme. (O. Goga)
• Direcia aciunii:
Un salcâm privi spre munte. (G. Topârceanu)
• Punctul de pornire al aciunii:
... i se pru c îl lovete în fa rcoarea apelor pornite de la munte.
(Fnu Neagu)
• Limita spaial:
... omoar calul dac o ine aa pân la pod. (F. Neagu)
• Spaiul strbtut:
Tot umblând din loc în loc, am ajuns cumva acolo.
• Verb:
Am zrit lumin pe pmânt. (Marin Sorescu) (Vezi exemplele de
mai sus)
• Locuiune verbal:
Am luat-o la sntoasa spre ograd.
• Adjectiv:
Am un câine alb la picioare.
• Interjecie:
Hai mai aproape!
ac, ac prin copac / Fâ, fâ prin tufi. (Folclor)
• Substantiv în cazul acuzativ fr prepoziie (însoit de un atribut cu
sens cantitativ) sau cu prepoziie ori locuiune prepoziional (în,
la, pe, dup, între, lâng, din, spre, înspre, dinspre, dintre, de la,
pân la, de pe la, printre, peste, aproape de, departe de, dincolo de):
Ionel parcurge zilnic cinci kilometri.
S-a ivit pe culme toamna. (G.Topârceanu)
Plaja este aproape de port.
Ne-am odihnit dincolo de râu.
• Substantiv în cazul genitiv precedat de o prepoziie (înaintea,
asupra, deasupra, îndrtul, înapoia, dedesubtul) sau de o locuiune
prepoziional (în faa, în spatele, de-a lungul, în susul, în stânga,
etc.)
Avioanele zboar deasupra norilor.
Tu nu tii c petele merge numai în susul apei? (F.Neagu)
Grdinile sunt amenajate mai ales de-a lungul râului.
• Substantiv în cazul dativ (dativ locativ):
Rmâi locului!
• Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ precedat de
prepoziii (înaintea, înapoia, îndrtul, asupra, deasupra) sau de
locuiuni prepoziionale (în faa, în spatele, în jurul, în stânga, etc.):
El locuiete asupra noastr.
Domnul s-a aezat în spatele vostru.
• Pronume în cazurile acuzativ i genitiv, cu aceleai prepoziii sau
locuiuni prepoziionale ca i la substantiv i dativ posesiv, precedat
de prepoziii cu regim de genitiv:
48

Ei locuiesc lâng noi (lâng dumnealui, ai notri, lân acetia).
Ne-am aezat în spatele lor (în spatele dumnealui, în spatele alor
notri, în spatele acestora, în spatele altora).
Înaintea cui ai stat la spectacol?
Am stat înaintea cui mi-a plcut.
În faa nici unuia dintre voi nu am vzut cri sau caiete.
Cartea se afl înainte-i.
i le pusese înainte-i.
• Numeral cu prepoziie:
Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea.
• Adverb de loc sau locuiune adverbial:
Vedeam Ceahlul la apus / Departe-n zri albastre dus. (G. Cobuc)
Fugea de colo pân colo.
În dreapta i în stânga vezi brazi falnici.
Topica
Punctuaia
De obicei st dup cuvântul determinat.
În mod obinuit nu se desparte prin virgul de cuvântul regent. Dar sunt i
excepii:
• Complementele circumstaniale de loc coordonate prin juxtapunere
sau prin conjuncii sau locuiuni conjuncionale cu excepia lui i,
ori, sau nerepetate, se despart prin virgul:
Ieri am fost în ora(,) în parc i la stadion.
Nu l-am gsit nici în grdin(,) nici în curte.
• Complementul circumstanial de loc cu sau fr determinri, aezat
între subiect i predicat, se izoleaz între virgule dac subiectul este
aezat înaintea predicatului:
Copiii(,) aici(,) se pot juca în voie.
• Dac subiectul este aezat dup predicat, complementul
circumstanial de loc, intercalat între acestea, se izoleaz între dou
virgule dac se insist asupra lui:
Mergi(,) acolo(,) i tu!
• Se desparte prin virgul atunci când este aezat altundeva decât
locul ocupat în mod normal de ctre complemente:
La coal(,) profesorul ieri m-a pedepsit.
49

Propoziia subordonat circumstanial de loc (CL)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat
Elemente
joncionale
Elemente
corelative în
regent
Topica
Punctuaia
Observaie
Îndeplinete funcia de complement circumstanial de loc artând locul ( în
sensul descris la complement) în care se petrece aciunea din propoziia
regent.
• Verb:
Vei pleca 1 / unde îi spun eu. 2 /
• Locuiune verbal:
A luat-o la fug 1 / încotro vedea cu ochii.2/
• Interjecie:
Hai 1 /unde ne-am propus! 2 /
• Adjectiv:
Victorioas, 1 / oriunde joac, 2 / echipa a câtigat campionatul. 1 /
• Adverbe relative cu sau fr prepoziii (unde, de unde, pân unde,
încotro, dincotro, cât) sau compusele lor nehotrâte (oriunde,
orideunde, oriîncotro, oridincotro):
Unde intr soarele, 1 / nu intr medicul. 2 /
A plecat 1 / încotro a vzut cu ochii. 2 /
A umblat 1 / cât e lumea de mare. 2 /
Oriîncotro priveti, 1 / vezi locuri pitoreti. 2 /
• Pronume i adjective pronominale relative: care, ce, cine, cât
(cât, câi, câte) cu prepoziii:
Plecm 1 / la cine ne-a invitat. 2 /
Am fost cazai 1 / la ce hotel am dorit. 2 /
Ne-am îndreptat 1 / spre care ne-a invitat. 2 /
Ne-am îndreptat 1 / spre care coleg ne-a invitat. 2 /
• Pronume i adjective pronominale nehotrâte: oricine, oricare,
orice, oricât, cu prepoziii:
Se duce cu plcere 1 / la oricare îl cheam. 2 /
Se duce cu plcere 1 / la oricare coleg îl cheam. 2 /
Uneori în regent apare advertbul corelativ de insisten acolo:
Unde nu gândeai, 1 / acolo îl aflai. 2 /
Când adverbul acolo st înaintea elementuli joncional, nu se desparte prin
virgul de acesta:
Departe de ora, acolo 1 / unde încep munii, 2 / s-a ridicat o caban
luxoas. 1 /
St, de obicei, dup regent. Când se insist asupra ei, st înaintea
regentei: Astzi ne putem duce 1 / unde vrem. 2 /
Unde vreau eu, 1 / acolo s mergi! 2 /
Atunci când urmeaz dup regent, de obicei, nu se desparte prin virgul.
Antepus, desprirea prin virgul este obligatorie când apare corelativul
acolo:
Unde nici nu ne-am gândit(,) 1 / acolo a aprut. 2 /
Dac este intercalat i este aezat înaintea predicatului regentei, se
izoleaz prin virgule:
Elevii(,) 1 / unde au vrut(,) 2 / puteau merge în parc. 1 /
Adverbele relative care introduc subordonate circumstaniale de loc
îndeplinesc funcia de complement circumstanial de loc în propoziiile din
care fac parte.
50

Complementul circumstanial de timp (Cct)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
de timp
Este partea secundar a propoziiei care determin un verb (locuiune
verbal) predicativ sau nepredicativ, o interjecie, un adverb sau un adjectiv
i poate arta:
• Timpul aciunii:
Asear am vzut un film excepional.
• Momentul începerii aciunii:
A început de ieri s cad câte-un fulg.
• Durata în timp a aciunii:
O zi întreag te-am ateptat.
• Frecvena aciunii:
De trei ori i-am spus povestea.
• Limita în timp a aciunii:
Pân mâine voi rmâne aici.
• Verb predicativ:
S pleci acum de aici!
• Verb nepredicativ:
Mergând zilnic la bibliotec,s-a deprins cu cititul
• Locuiune verbal:
Asear am stat de vorb cu el.
• Interjecie:
Hai acum cu mine.
• Adjectiv:
Echipa victorioas atunci n-a mai fost capabil de performan.
• Adverb:
Azi de diminea a venit i el.
• Substantive comune în cazul acuzativ fr prepoziie, fiind însoite
de obicei de adjective propriu-zise, de adjectivale pronominale
nehotrâte sau de numerale:
A plecat în strintate anul trecut.
A stat acolo toat ziua.
Examenul a durat cinci zile.
A cltorit astfel zile i nopi.
• Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de
prepoziii sau locuiuni prepoziionale (în, la, dup, între, spre, din,
de la, pân la, înspre, ctre, cu, de peste, pân, înainte de, în timp
de, în vreme de, în jur de, aproape de) i genitiv precedate de
prepoziii i locuiuni prepoziionale (înaintea, asupra, în urma, în
timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul, în mijlocul, etc.)
Ionel a sosit la coal dup colegi.
Pân la examen mai avem timp.
Înainte de Pati nu va veni.
În timp de rzboi oamenilor le este fric.
În mijlocul iernii au rmas fr lemne.
În timpul rzboiului s-au întâmplat tragedii.
• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv, precedate de aceleai
prepoziii i locuiuni prepoziionale ca i substantivele i în dativposesiv,
precedate de prepoziii i locuiuni prepoziionale cu
regim de genitiv:
51

Vom pleca de la coal dup el (dup dumnealui, dup ai notri,
dup acetia, dup toi).
Dup cine vei pleca de la coal?
Nu vom pleca de la coal dup nici unul dintre ei, ci înaintea lor.
Vom pleca acas înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor
notri, înaintea acestora, înaintea tuturor).
Înaintea cui a sosit?
N-am aflat 1 / înaintea cui a sosit. 2 /
A sosit înainte-i.
• Adjective pronominale posesive în acuzativ precedate de prepoziii
i locuiuni prepoziionale cu regim de genitiv:
Am sosit de la gar înaintea voastr.
A învat poezia înaintea mea.
• Adjective propriu-zise referitoare la vârst, precedate de
prepoziiia de, în cazul acuzativ:
Îl cunosc de mic pe vecinul meu.
• Numerale cardinale, ordinale i colective, cu valoare substantival,
în cazurile acuzativ i genitiv, precedate de aceleai prepoziii i
locuiuni prepoziionale ca i substantivul:
Am ajuns la gar dup cei doi (dup cel de-al doilea, dup
amândoi).
Am sosit înaintea celor doi (înaintea celui de-al doilea, înaintea
amândurora.
• Numerale adverbiale:
Azi noapte m-am trezit de dou ori.
• Verbe la modul:
o Infinitiv cu prepoziia pân i locuiunea prepoziional
înainte de:
Pân a veni tata, am citit lecia.
Ai adormit înainte de a termina leciile.
o Gerunziu: Mergând spre coal, m-am întîlnit cu el.
o Participiu: Ajuns acas, m-am apucat de lecii.
Topica
Punctuaia
• Adverbe cu sau fr prepoziii i locuiuni adverbiale de timp
(acum, astzi, ieri, alaltieri, mâine, poimâine, niciodat, odat,
altdat, asear, ast-noapte, atunci, cândva, devreme, dis-dediminea,
dup-amiaz, dup-mas, îndat, întotdeauna, oricând,
târziu, uneori, sau adverbe provenite din substantive: noaptea, ziua,
iarna, vara, primvara, duminica, lunea, vinerea, etc,)
Prinii mei vor sosi mâine.
Tata a plecat dis-de-diminea de acas.
Din când în când trece i pe la noi.
Poate sta atât înainte, cât i dup cuvântul determinat:
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaa ninge iar! (V.Alecsandri)
Am stat trei zile la Bucureti.
Complementul circumstanial de timp exprimat prin verb la gerunziu,
aezat la începutul propoziiei, se desparte prin virgul de restul enunului:
Citind ziarul, am aflat tiri interesante.
52

Observaii
Complementul circumstanial de timp exprimat prin substantiv este însoit
de numeral sau adjectiv (a treia zi, peste patru zile, peste puini ani, etc.)
Aceste structuri trebuie analizate separat: numeralul sau adjectivul este
atribut pe lâng substantivul cu rol de complement circumstanial de timp.
Uneori complementul circumstanial de timp este foarte apropiat de
complementul circumstanial de loc:
Mi-a povestit în drum spre Iai.
53

Propoziia subordonat circumstanial de timp sau temporal (CT)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat
Felul
subordonatelor
temporale
Elemente
joncionale
Este subordonata care îndeplinete în fraz funcia de complement
circumstanial de timp, artând momentul, durata, momentul începerii, limita
în timp sau frecvena aciunii sau a unei însuiri exprimate în propoziia
regent.
• Verb:
Va veni 1 / dup ce i-a terminat treaba. 2 /
• Locuiune verbal:
i-a adus aminte 1 / când a ajuns acas. 2 /
• Adjectiv:
Învingtoare 1 / când a jucat cu Steaua, 2 / echipa n-a mai mers aa de
bine astzi. 1 /
• Interjecie:
Hai 1 / când poi. 2 /
• Adverb:
Ieri 1 / când ne-am întâlnit, 2 / nu mi-ai spus nimic. 1 /
În funcie de ordinea în care se petrec cele dou aciuni exprimate de
propoziia regent i subordonat, subordonata temporal poate fi:
• de anterioritate – aciunea din subordonata temporal se petrece
înainte de aciunea exprimat de regent:
A plecat 1 / dup ce ne-am luat rmas bun. 2 /
• de simultaneitate – cele dou aciuni se petrec în mod simultan:
Când înva, 1 / nu-l deranjeaz nimeni. 2 /
• de posterioritate – aciunea din subordonat se petrece dup aciunea
exprimat de propoziia regent:
Am ajuns la gar 1 / înainte s soseasc trenul. 2 /
• Adverbe relative (când, de când, pân când, pe când, cum, cât):
Mult vreme a trecut 1 / de când nu ne-am întâlnit. 2 /
Pe când trecea lâng biseric, 1 / a dat nas în nas cu popa. 2 /
Cât a stat la noi, 1 / n-a scos o vorb. 2 /
Cum au trecut prâul, 1 / s-au odihnit la umbra unui copac. 2 /
• Adverbe nehotrâte (oricând, oricât, oriicând):
Oricând doreti, 1 / poi veni la noi. 2 /
Poi sta la noi 1 / oricât vrei. 2 /
• Conjuncii i locuiuni conjuncionale (de, c, pân, cât timp, cât
vreme, de câte ori, de îndat ce, dup ce, înainte ca s, înainte s,
îndat ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, pân ce, pân s, pe
când; dac – numai în limbaj arhaic i în limbajul popular):
Dup ce ne-am odihnit puin, 1 / am pornit mai departe. 2 /
Ori de câte ori vine bunica la noi, 1 / ne aduce cadouri. 2 /
Îndat ce mi-a spus vestea, 1 / a disprut. 2 /
Dac (când) vede 1 / c nu vine nimeni, 2 / se apuc singur de
treab. 3 /
• Pronume sau adjective pronominale relative sau nehotrâte (cine,
care, ce, cât, oricine, oricare) cu sau fr prepoziie:
Au sosit 1 / înaintea cui doreau. 2 /
54

Corelative
regent
Topica
Punctuaia
Observaii
în
Te-am ateptat 1 / pân la ce or am stabilit. 2 /
Au sosit 1 / înaintea oricui doreau. 2 /
N-am s te uit 1 / câte zile voi tri. 2 /
Uneori în regent apare un adverb corelativ: atunci, imediat, îndat, pe loc,
tocmai, etc.:
Cum am intrat în camer, 1 / pe loc (imediat, îndat) m-a luat la
întrebri. 2 /
Poate sta atât în faa, cât i dup regent:
Când am terminat, 1 / el era deja departe. 2 /
Echipa a pornit la drum 1 /dup ce bieii s-au odihnit. 2 /
Când st în faa regentei, se desparte prin virgul de aceasta, iar când st
dup regent, în mod obinuit nu se desparte prin virgul:
Când vine iarna, 1 / natura îmbrac hain alb. 2 /
Natura îmbrac hain alb 1 / când vine iarna. 2 /
• Adverbul relativ când nu este element relaional specializat pentru
subordonat temporal. El poate introduce în fraz i subordonat:
o subiectiv: Se tie 1 / când vom porni la munte. 2 /
o predicativ: Întrebarea este 1 / când vom porni la munte. 2 /
o pompletiv direct: tiu 1 / când vom porni la munte. 2 /
o completiv indirect: Mi-am adus aminte 1 / când vom porni
la munte. 2 /
o atributiv: Întrebarea 1 / când vom pleca la munte 2 / m
preocup. 1 /
• Locuiunile conjuncionale în timp ce, în vreme ce, pe când pot
introduce i subordonate opoziionale:
Astzi este timp frumos, 1 / în vreme ce ieri a plouat. 2 /
• Urmtoarele locuiuni conjuncionale introduc numai subordonate
temporale: dup ce, imediat ce, îndat ce, pân s, ori de câte ori.
• Uneori elementul relaional este precedat de adverbe de întrire
(tocmai, chiar, mai ales, mai cu seam) sau de restricie (numai,
doar) care fac parte din subordonata temporal:
... i tocmai când eram hotrât a spune mamei toate aceste, 1 / iaca 2 / i
soarele rsare. 3 / (Ion Creang)
• Adverbul corelativ atunci poate preceda adverbul relativ când, dar el
face parte din propoziia regent:
Atunci 1 / când te chem 2 / vino la mine! 1 /
(Propoziia (1) este regent.)
• Foarte rar, elementele joncionale când i c apar în propoziia
regent, dar se refer la subordonat:
Erai un copil, când s-a întâmplat aceasta. (Când erai un copil, s-a
întâmplat aceasta.)
55

Verificai-v cunotinele!
1. Identificai complementele circumstaniale de loc:
a. O iau prin dosul primriei i o apuc pe maidan ca s ies la bariera „Unirii”.
(I.L.Caragiale)
b. A trecut întâi o boare /Pe deasupra viilor, / i-a furat de prin ponoare / Puful ppdiilor.
(George Topârceanu)
c. În câteva clipe , uneltele de buctrie de sub andramaua putred de-afar îi luar locul
în tind, pe prichici i-n jurul hornului. (M. Sadoveanu)
d. Undeva un zbor se aude. (L.Blaga)
e. Acolo, lâng izvoar, iarba pare de omt. (M.Eminescu)
2. Gsii complementele circumstaniale de loc i stabilii cazul prii de vorbire prin care ele
sunt exprimate:
a. Pe câmpu-ngheat caii mureau... (N. Stnescu)
b. Am mers amândoi de-a lungul cheiului.
c. Noaptea o ptrecur sftuind împrejurul focurilor. (Al. Vlahu)
d. Agripina se opri locului. (Gala Galaction)
e. Vântul rostogolea praful neîncetat în jurul nostru.
f. Privi în juru-i cu obrazul deodat împietrit. (M.Sadoveanu)
3. Identificai subordonatele circumstaniale de loc, analizai morfologic regentul lor i spunei
ce funcie sintactic au cuvintele prin care ele se introduc:
a. Te duci s-aduci pe stpân de pe unde-i sticlesc ochii i petrece. (M. Sadoveanu)
b. Intrai pe aleea de lilieci i ajungei unde trebuie. (M. Sadoveanu)
c. De unde nu gândeti, de acolo sare iepurele. (Folclor)
d. Oriîncotro te-i uita, vezi colori felurite. (N.Blcescu)
e. Se uit înapoi unde-i lsase ghiozdanul i pantofii. (Eugen Barbu)
4. Identificai elementele joncionale care introduc subordonatele circumstaniale de loc i
corelativele din propoziiile regente:
a. Unde prindea omul, acolo îl ocra. (I. Slavici)
b. Unde este vorb mult, acolo e treab scurt. (Folclor)
5. Completai fraza cu o propoziie regent încât propoziia secundar s fie, pe rând,
circumstanial de loc, subiectiv, completiv direct, completiv indirect i atributiv:
:................................................................ încotro se îndreapt ea.
6. Identificai complementele circumstaniale de timp i artai prin ce sunt exprimate:
a. O sptmân, o lun, un an de zile n-o s mai vorbeasc decât de aventura asta.
(I.L.Caragiale)
b. Eu am tiin c fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinitul soarelui. (M. Sadoveanu)
c. Iar pe marginea drumului, din când în când, d de pietrarii care ciocnesc din zori de zi
pân la apusul soarelui. (I.Slavici)
d. De la venirea mea cu a doua domnie i pân astzi, am artat asprime ctre muli. (C.
Negruzzi)
e. În Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese înc moda mâncrilor alese. (C.
Negruzzi)
f. Pân acum n-a lucrat nimic i acuma ade. (Folclor)
56

7. Alctuii trei propoziii: dou cu complemente circumstaniale de timp exprimate printr-un
substantiv i un verb la infinitiv precedate de locuiunea prepoziional înainte de i una cu un
complement circumstanial de loc exprimat printr-un substantiv precedat de aceeai locuiune
prepoziional.
8. Analizai sintactic i morfologic cuvântul sara:
a. Sur-i sara cea de toamn. (M. Eminescu)
b. Sara pe deal buciumul sun cu jale. (M.Eminescu)
9. Identificai subordonatele temporale din urmtoarele fraze; analizai morfologic elementele
joncionale i înlocuii-le cu altele fr s schimbai raportul temporal:
a. El se lupt voinicete pân’ce izbuti s ias din primejdioasa strâmtoare. (A.I.Odobescu)
b. De cum a dat în fapte de zori / Veneau cu fete i feciori. (G.Cobuc)
c. Cum se potoli deplin vântul, iat sosi trarul prin ultimele scuturturi ale ploii.
(M.Sadoveanu)
d. Îns imediat ce prrsi biroul ddu drumul îngrijorrii i tensiunii. (Al Ivasiuc)
10. Delimitai propoziiile, spunei în ce raport temporal - fa de regent – se afl fiecare
propoziie circumstanial de timp introdus prin cum i când:
a. Cucoul, cum scp din mâinile moneagului, fugi de-acas i umbla pe drumuri,
bezmetic. (Ion Creang)
b. Când ajunse cam prin mijlocul imaului, Mitru se opri i rsufle. (T.Popovici)
c. Când coboar întunericul, lumini se aprind la ferestre. (Geo Bogza)
11. Alctuii fraze cu subordonate circumstaniale de timp introduse prin locuiunile
conjuncionale înainte (ca)...s, pe dat ce, o dat ce, în vreme ce, în timp ce, cât vreme, de
câte ori.
12. Ce fel de propoziie este fiecare introdus prin cât:
a. Nu tiu cât e ceasul.
b. Întrebarea este cât cost marfa.
c. Timpul cât am stat la mare a fost minunat.
d. Nu m-am hotrât cât s cer.
e. Nu se tie cât este de mare.
f. Cât ne inem de treab, ne merge bine.
57

Complementul circumstanial de mod (Ccm)
Definiia
Cuvântul
determinat
Este partea secundar de propoziie care arat cum se desfoar aciunea
exprimat printr-un verb sau cum se prezint o însuire.
• Verb la mod personal sau nepersonal:
El se pricepe bine la rezolvarea problemelor.
Zicând în sinea lui ceva cu amrciune, a început s se pregteasc
de drum.
• Locuiune verbal:
Mi-am dat seama uor de cele întâmplate.
• Adjectiv:
Avea o barb mare cât o bidinea.
• Adverb:
Vuietul pârâului acoperea destul de bine ipetele lui.
Felurile
complementului
circumstanial
de mod
Exprimarea
complementului
circumstanial
de mod
• Interjecie:
Hai repede acas!
Complementul circumstanial de mod este de trei feluri:
• Complement circumstanial de mod propriu-zis:
Elevul a intrat repede în clas.
Vorbete frumos cu toat lumea.
• Complement circumstanial de mod comparativ:
Se comport ca un om matur.
Alearg repede ca vântul.
Este înalt cât casa.
• Complement circumstanial de mod de msur:
Preurile au crescut cu 25%.
Covorul este lung de doi metri.
• Substantiv în cazul acuzativ fr prepoziie:
Doarme butean.
S-a suprat foc.
• Substantiv în cazul acuzativ pecedat de o prepoziie, locuiune
prepoziional sau de un adverb comparativ (a, ca, cu, fr, dup,
din, în, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit cu, în raport de
(cu), în funcie de, fa de, în comparaie cu, în chip de, la fel ca,
cât, decât, ca (i):
Ei au fost întâmpinai cu mult bucurie.
A venit la noi fr tirea prinilor lui.
A rezolvat problema ca i vecinul.
S-a pregtit pentru serbare în funcie de posibilitile sale.
Miroase a busuioc.
Oraul Tokio este mai mare decât Bucureti.
• Substantiv în cazul genitiv precedat de propoziie sau locuiune
prepoziional (împotriva, în baza, în lumina, în temeiul, pe
msura):
El vorbete împotriva colegilor.
A fost condamnat în temeiul legii.
58

• Substantiv în cazul dativ cu prepoziie (conform, potrivit):
Totul a decurs conform (potrivit) planului.
• Pronume în cazurile:
o acuzativ precedat de prepoziii, de locuiuni prepoziionale sau de
adverbe comparative (aceleai ca în cazul substantivului:
A venit la noi fr el (fr dumnealui, fr ai notri, fr acela,
fr orice).
Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru (în raport cu
cellalt).
El este mai mare decât mine (decât dumneata, decât al meu, decât
acesta, decât fiecare).
Decât cine e mai mare?
Nu tiu 1 /decât cine e mai mare. 2 /
o genitiv precedat de prepoziii sau locuiuni prepoziionale (aceleai
ca la substantive):
Dei curentul era mare, a înotat împotriva lui.
Legea a fost adoptat i au acionat în temeiul ei (în temeiul
acesteia).
o dativ precedat de prepoziii sau locuiuni prepoziionale (aceleai
ca la substantiv) sau fr prepoziie:
A procedat contra lor (contra noastr, contra acestuia, contra
dumnealui, contra fiecruia).
Potrivit cui a acionat?
Este inferior lui ( dumnealui, celuilalt, alor notri, altora).
• Numerale:
o cu valaore adverbial:
I-am pltit triplat.
Am muncit însutit.
A frânt pâinea în dou.
o cu valoare substantival:
în cazul acuzativ cu prepoziii i locuiuni prepoziionale
(aceleai ca la substantiv):
A acionat în conformitate cu cei patru.
Voi veni în funcie de amândoi.
în cazul genitv cu prepoziie sau locuiune prepoziional
(aceleai ca la substantiv):
El vorbete împotriva celor doi.
Hotrârea afost adoptat în temeiul celei de-a doua dintre
legi.
în cazul dativ precedat de prepoziii sau locuiuni
prepoziionale (aceleai ca la substantive):
A acionat conform celor trei dintre colaboratori.
A procedat contra celor doi (contra celui de-al doilea,
contra amândurora).
Era mai cumsecade decât primul (decât cei doi, decât
amândoi).
• Verbe la modurile nepersonale:
o infinitiv precedat de prepoziia fr sau advrebul comparativ ca:
A plecat fr a spune ceva.
A-i scrie temele e la fel de important ca a înva.
59

o gerunziu: Venea alergând spre mine.
o Participiu cu valoare adjectival precedat de adverbul comparativ
ca: Am rmas uimit ca lovit de trsnet.
• Adverbe sau locuiuni adverbiale fr prepoziie sau precedate de
adverbe comparative cu valoare de prepoziie:
Vorbete foarte repede.
M-am dus acolo cu de-a sila.
Era mai fericit ca ieri.
Topica
Punctuaia
Observaii
• Interjecie: i porenesc ei teleap-teleap.
Poate sta atât înainte, cât i dup cuvântul determinat:
Fetele i flcii, gtii frumos ... foiau prin sat. (I.Creang)
Dumnealor, frumos gtite, ... ateapt cu nerbdare pe peronul din
urbea X. (I.L.Caragiale)
Nu se desparte prin virgul de cuvântul determinat.
1. Când într-o propoziie avem predicat nominal cu numele predicativ
exprimat prin adjectiv la gradul pozitiv sau comparativ de inegalitate
(superioritate sau inferioritate), complementul circumstanial de mod este
cel de-al doilea termen comparativ:
Este atent ca i mine.
Este mai atent decât mine.
Este mai puin atent ca mine.
2. Adjectivul care st dup verb, dar se acord în gen i numr cu
substantivul sau cu complementul direct este element predicativ
suplimentar:
Noaptea se vestea grbit. (C.Hoga)
Cei rmai în picioare ateptau încordai. (Fnu Neagu)
3. Element predicativ suplimentar este i verbul la modul gerunziu care st
dup verbul-predicat i exprim o aciune paralel i simultan cu acesta:
Venea spre mine citind ziarul. (Venea spre mine 1 / i citea ziarul. 2 /)
60

Propoziia subordonat circumstanial de mod (modal) (CM)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat din
propoziia
regent
Felul
elementele
joncionale
i
Îndeplinete rolul unui complement circumstanial de mod , artând cum se
desfoar aciunea sau cum se prezint o însuire exprimat prin
propoziia regent.
• Verb:
A citit compunerea 1 / cum a putut. 2 /
• Locuiune verbal:
A luat-o la sntoasa 1 / cât îl ineau picioarele. 2 /
• Adjectiv:
Tu din tânr 1 / precum eti 2 / Tot mereu întinereti. 1 / (M.Eminescu)
• Adverb:
Mai bine s fie 1 / ce zice baba 2 / decât ce arat visul meu. 3 /
(M.Sadoveanu)
• Subordonat circumstanial modal propriu-zis – arat fie
modul cum se desroar aciunea exprimat printr-un verb, fie
calitatea sau cantitatea unei aciuni sau însuiri. Este introdus prin:
cum, precum, cât, dup cât, ce, fr s.
În caz de incendiu fiecare se salveaz 1 / cum poate. 2 /
Precum ai aflat i tu, 1 / el este campionul. 2 /
Dumneata, nevast, 1 / dup cât vd eu, 2 / eti pornit pe lung cale. 1 /
(M. Sadoveanu)
De neatent 1 / ce a fost 2 / n-a putut evita accidentul. 1 /
A sosit pe neateptate, 1 / fr s ne dea mcar un telefon. 2 /
Corelative
regent
Topica
Punctuaia
în
• Subordonata circumstanial modal comparativ de egalitate
sau de inegalitate – arat printr-o comparaie cum se desfoar
aciune sau cum este însuirea exprimat în propoziia regent.
Elementele relaionale sunt: cum, precum, decât.
Cum nu se d scos ursul din bârlog, 1 / ... aa nu m dam eu dus din
Humuleti. 2 / (I. Creang)
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umr,1 / Aa el
sprijin lumea i vecia într-un numr. 2 / (M.Eminescu.
• Subordonat circumstanial modal de msur – arat msura
aciunii sau cum însuirea din regent se dezvolt treptat, în raport
cu aciunea exprimat în propoziia subordonat. Este introdus
prin: pe msur ce... (în aceeai msur), cu cât ... (cu atât), de ce
... (de ce).
Pe msur ce se apropie iarna, 1 animalele din pdure îi gsesc
hrana tot mai greu. 2 /
Cu cât citeti mai mult, 1 / cu atât cultura ta se lrgete. 2 /
În propoziia regent pot aprea adverbe i locuiuni adverbiale corelative:
aa, atât, tot aa, tot atât, în aceeai msur, etc.
Cum ai fcut tu, 1 / aa vom proceda i noi. 2 /
Cu cât mergi mai repede, 1 / cu atât vei ajunge mai din timp acolo. 2 /
Pe msur ce îl cunoti, 1 / în aceeai msur poi descoperi calitile
lui. 2 /
Poate sta atât înainte, cât i dup regent. (Vezi exemplele de mai înainte.)
De obicei se desparte prin virgul de renet. Nu se desparte prin virgul
când corelativul aa st înaintea adverbului relativ cum:
61

Observaii
A acionat aa 1 / cum l-am sftuit. 2 /
1. Propoziia circumstanial modal comparativ apare în fraz ca al
doilea termen al unei comparaii de egalitate sau de inegalitate.
2. Uneori corelativul aa i adverbul relativ cum se despart prin virgul de
propoziia regent, dar i în acest caz adverbul corelativ aa face parte din
propoziia regent:
Înva mult, aa 1 / cum s-a obinuit în copilrie. 2 /
3. Adverbul relativ cum, în afar de subordonat circumstanial modal,
mai poate introduce:
• Subordonat subiectiv:
S-a tie 1 / cum vei proceda la examen. 2 /
• Subordonat predicativ:
Întrebarea este 1 / cum vei proceda la examen. 2 /
• Subordonat completiv direct:
tiu 1 / cum vei proceda la examen. 2 /
• Subordonat completiv indirect:
M gândesc 1 / cum vom proceda la examen. 2 /
• Subordonat atributiv:
Modul 1 / cum ai procedat la examen 2 / nu mi-a plcut. 1 /
• Subordonat circumstanial temporal:
Cum am terminat treaba, 1 / ne-am odihnit puin. 2 /
• Subordonat circumstanial de cauz:
Cum n-a venit el la mine, 1 / m-am dus eu la el. 2 /
62

Verificai-v cunotinele!
1. Identificai complementele circumstaniale de mod i spunei prin ce parte de vorbire sunt
exprimate:
a. Îi fonea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. (M.Eminescu)
b. A esut subire pânza strvezie ca o mreaj. (M. Eminescu)
c. Atunci calul zboar lin ca vântul. (I.Creang)
d. Dac nu tii, i-a arta / Din bob în bob amorul. (M.Eminescu)
e. Era miloas din cale-afar. (I. Creang)
f. Gogâl, gogâl, gogâl, îi mergeau sarmalele întregi pe gât. (I.Creang)
g. V rog s nu tragei fr avertisment i, mai ales, fr a v convinge în prealabil cu cine
avei de-a face. (Ion Bieu)
2. Spunei ce funcie sintactic au cuvintele tiprite cu litere cursive:
El este frumos.
El cânt frumos.
El este ca un elev model.
El se poart ca un elev model.
3. Identificai subordonatele circumstaniale modale:
a. Astfel s-a frmântat, fr s i se aline gândurile i fr s primeasc vreo carte de unde
atepta. (M. Sadoveanu)
b. Nu-i ca în sus pe Tarcu, unde oamenii triesc cum au apucat i cum îi taie capul.
(M.Sadoveanu)
c. eful grii alerga cât îl ineau picioarele dup un câine care fugrea o gâin. (Panait
Istrati)
4. Completai propoziia subordonat cu câte o propoziie regent în aa fel ca s fie, pe rând,
propoziie subordonat circumstanial de mod, subordonat subiectiv, completiv indirect,
atributiv:
....................................................... cum poi tu rezolva aceast problem.
5. Formulai dou propoziii cu complemente circumstaniale de mod exprimate prin verbe (la
gerunziu i infinitiv); transformai complementele circumstaniale de mod în subordonate
circumstaniale modale. Explicai cum ai procedat.
63

Complementul circumstanial de cauz (Ccz)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
de cauz
Este partea secundar de propoziie care determin un verb sau adjectiv,
artând cauza unei aciuni, a unei însuiri sau a unei stri.
• Verb:
Calul tresrise de spaim. (M.Sadoveanu)
• Locuiune verbal:
M-a dus de nas din cauza neruinrii sale.
• Adjectiv:
L-a gsit sub trei grune / Mort de inaniie. (G.Topârceanu)
• Substantiv în cazurile acuzativ precedat de propoziii sau locuiuni
prepoziionale (de, din, pentru, la, pe, din cauz de, din motiv de),
genitiv (cu locuiunile perpoziionale din cauza, din pricina) i dativ
cu prepoziia datorit:
Animalul a îngheat de frig.
Nu s-a prezentat la lupte din laitate.
Din cauz de boal n-a venit.
Am întârziat din cauza autobuzului.
Maina a derapat datorit poleiului.
• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv i dativ, precedat de aceleai
prepoziii i locuiuni prepoziionale ca i substantivul:
Am fost certat pentru el (pentru dumnealui, pentru acesta, pentru
ai mei, pentru altul).
Am lipsit din cauza lui (din cauza dumnealui, din cauza acestora,
din cauza alor ti, din cauza altora).
Din cauza cui ai lipsit?
Nu tiu 1 / din cauza cui a lipsit. 2
Am alunecat datorit lui (datorit dumnealui, datorit acestora,
datorit altora).
• Adjectiv propriu-zis în acuzativ precedat de prepoziia de:
Nu mai putea merge de flmând.
• Numeral cu valoare substantival în acuzativ, gentiv i dativ, cu
aceleai prepoziii i locuiuni prepoziionale ca i substantivul:
S-a suprat pentru cei doi (pentru cel de-al doilea, pentru
amândoi).
A pierdut startul din cauza celor doi (din cauza celui de-al doilea,
din cauza amândurora).
A alunecat datorit celor doi (datorit celui de-al doilea, datorit
amândurora).
• Verb la modurile nepersonale:
o gerunziu: Întârziind, n-a mai intrat la or.
o infinitiv perfect: Era nemulumit pentru a nu fi reuit.
o participiu: Nu mai putea de obosit.
• Adverb cu prepoziia de i locuiune adverbial:
De încet cum vorbete, nu-l îneleg.
De aceea n-a venit, c a fost bolnav.
64

Topica
Observaii
Poate sta atât înainre, cât i dup cuvântul determinat.
1. Verbul copulativ a fi la modul gerunziu, are funcia de complement
circumstanial de cauz împreun cu un nume predicativ:
Fiind bolnav, colega mea alipsit de la coal.
2.Locuiunile adverbiale de aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta, de
ce, pentru ce sunt complemente circumstaniale de cauz sau de scop dup
cum propoziia în care apar este regenta unei subordonate cauzale sau
regenta unei subordonate de scop. Altfel spus: dac dup propoziia regent
apare o subordonat cauzal, locuiunile adverbiale menionate îndeplinesc
funcia de complement circumstanial de cauz; dac dup propoziia
regent apare o subordonat final, acestea îndeplinesc funcia de
complement circumstanial de scop:
De aceea n-a venit, 1 / fiindc a fost bolnav 2 /
Propoziia (2) este o subordonat circumstanial de cauz; prin urmare,
de aceea este complement circumstanial de cauz în propoziia regent.
De aceea n-a venit, 1 / ca s-mi aduc cartea înapoi. 2 /
Propoziia (2) este subordonat circumstanial de scop (final); prin
urmare, de aceea este complement circumstanial de scop în propoziia
(1), care este regent.
Punctuaia
1. Desprirea prin virgul este obligatorie dac este antepus termenului
regent i este reluat printr-un corelativ sau dac este exprimat printr-un
verb la modul gerunziu:
De team(,) de asta n-a venit.
Întârziind(,) n-a mai intrat la or.
2. În rest, folosirea virgulei depinde de importana pe care i se acord
complementului circumstanial de cauz în comunicare:
Tremura de frig.
Nu s-a dus(,) de proast.
65

Propoziia subordonat circumstanial de cauz sau cauzal (CZ)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat din
regent
Elementele
joncionale
Corespunde unui complement circumstanial de cauz, artând cauza unei
aciuni sau a unei însuiri exprimate prin propoziia regent.
• Verb:
Terminai discuiile inutile 1 / c voi nu v pricepei la astea. 2 /
• Locuiune verbal:
A luat-o la sntoasa 1 / fiindc îi era fric de noi. 2 /
• Adjectiv:
Era suprat i mâhnit 1 / fiindc n-a mai auzit nimic despre fiul
lui. 2 /
• Conjuncii subordonatoare: c, cci, deoarece, fiindc, întrucât,
dac, de.
A rmas acas, 1 / deaorece a fost bonav. 2 /
Dac eti bolnav, 1 / de ce vii la coal? 2 /
Nu se pregtete pentru ore, 1 / c e lene. 2 /
Corelative
regent
Topica
Punctuaia
Observaii
în
• Locuiuni conjuncionale: pentru c, din cauz c, din pricin c,
din moment ce, de vreme ce, o dat ce, cât vreme, etc.
Cât vreme plou, 1 nu ne putem duce la excursie. 2 /
Din cauz c a vorbit, 1 / a fost pedepsit. 2 /
• Adverbe relative cu valoare de conjuncie: cum, când, unde.
Cum nu cunoatei drumul, 1 / v putei rtci. 2 /
Când nu înva, 1 / cum o s tie? 2 /
• Pronume relative (care, ce, cât, câi, cât, câte) precedate de
prepoziia de i locuiunile prepoziionale din cauza, din pricina:
N-am putut intra, 1 / de câi au intrat fr bilet. 2 /
N-am refuzat-o, 1 / de ce crezi tu. 2 /
În propoziia regent apar uneori locuiunile adverbiale corelative de aceea,
de asta, pentru aceea, pentru asta:
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) nu ne a scris, 1 /
pentru c nu cunotea adresa noastr. 2 /
Poate sta atât înainte, cât i dup regent. Au topic fix subordonatele
cauzale introduse prin c, cci (dup regent) i cum (înaintea regentei) :
Nu am venit, 1 /c am fost bolnav. 2 /
Cum am fost bolnav, 1 / n-am venit. 2 /
Se desparte prin virgul indiferent de poziia ei fa de regent.
Conjunciile i locuiunile conjuncionale deoarece, fiindc, cci, întrucât,
de vreme ce, din moment ce, din cauz c, din pricin c, pe motiv c,
pentru c sunt specializate pentru subordonata cauzal (nu introduc alte
feluri de subordonate)
Predicatul subordonatei cauzale nu poate fi niciodat exprimat prin verb la
modul conjunctiv.
Subordonata cauzal introdus prin dac apare mai ales în fraze
interogative:
Dac plou aa tare, 1 / de ce îl mai atepi? 2 /
66

Complementul circumstanial de scop (Csc)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
de scop
Este partea secundar de propoziie care arat scopul unei aciuni.
• Verb:
M-am dus la pia pentru a cumpra legume i fructe.
• Locuiune verbal:
Am luat loc pentru a urmri spectacolul.
• Substantive în cazul acuzativ precedate de prepoziiile pentru,
spre, la, întru, dup i de locuiunea prepoziional în scop de; în
cazul genitiv precedate de locuiunile conjuncionale în veredrea,
în scopul, în ideea, în intenia:
Umbl dup cumprturi prin pia.
Înva în vederea examenului.
• Pronume în cazurile acuzativ i genitiv însoite de prepoziiile i
locuiunile prepoziionale menionate:
Pentru el (pentru dumnealui, pentru ai mei, pentru acetia) am
fcut toate acestea.
Ion va avea examene i se pregtete intens în vederea lor (în
vederea acestora)
• Verbe la modurile nepersonale:
o infinitiv precedate de prepoziiile i locuiunile prepoziionale
pentru, spre, cu (în) scop de, în intenia de, în ideea de:
Citete mult spre a cunoate lumea.
Citete mult în intenia de a cunoate lumea.
o Supin:
A mers acolo la vânat.
Topica
Punctuaia
• Adverbe i locuiuni adverbiale: înadins, dinadins, de aceea, de
asta, pentru aceea, pentru asta:
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) studiaz.
Poate sta înainte sau dup cuvântul determinat, dar de obicei st dup
cuvântul regent.
În mod obinuit nu se desparte prin virgul.
Complementul circumstanial de scop aezat dup termenul regent se
desparte prin virgul numai dac este anticipat prin corelativ:
De aceea muncete, pentru a câtiga bani.
67

Propoziia subordonat circumstanial de scop sau final (CS)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat
regent
Elemente
joncionale
Adverbe
corelative
Topica
Punctuaia
Observaii
în
Îndeplinete rolul unui complement circumstanial de scop i arat scopul
aciunii exprimate prin regent.
• Verb:
În vremea aceasta, mo Dnil atepta la stân 1 / s coboare
ciobanii cu oile, 2 / ca s le adape. 3 / (Gala Galaction)
• Locuiune verbal:
Cu toii am pus mâna 1 / ca s-l ajutm la nevoie. 2 /
• Interjecie:
Hai cu noi 1 / s le dm o mân de ajutor. 2 /
• Conjuncii i locuiuni conjuncionale: s, ca s, de, pentru ca s,
ca nu cumva s, pentru ca nu cumva s:
Rogu-te, mân mai tare, mo Luca ... 1 / s nu se mai uite satul ca la
urs la noi. 2 / (Ion Creang)
Mi-am întins braele 1 / ca s-l îmbriez. 2 /
M-am dus la librrie 1 / de am cumprat cri. 2 /
Am cltorit o zi 1 / pentru ca s ajung aici. 2 /
În fiecare diminea m scol devreme 1 / ca nu cumva s ajung cu
întârziere la coal. 2 /
Uneori în regent apar locuiunile adverbiale corelative de aceea, de asta,
pentru asta, pentru aceea:
De aceea am venit la tine, 1 / pentru ca s m ajui. 2 /
Pentru ca s m ajui, 1 / de aceea am venit la tine. 2 /
Poate sta atât înainte, cât i dup regent.
Atunci când st dup regent nu se desparte prin virgul decât dac apare
un corelativ:
Am venit la tine 1 / s m ajui. 2 /
De aceea am venit la tine(,) 1 / s m ajui. 2 /
Atunci când st în faa regentei, de obicei se desparte prin virgul.
1. Propoziia circumstanial de scop introdus prin de apare mai ales în
vorbirea popular i arat, spre deosebire de cele care au predicatul
exprimat prin verb la conjunctiv, c aciunea se realizeaz în mod sigur:
A venit 1 / s aduc ap. 2 / (A venit, dar nu e sigur c a adus ap.)
A venit 1 / de a adus ap. 2 / (A venit s aduc ap i a i adus-o.)
2.Grupurile de cuvinte în scopul s, cu scopul s nu sunt locuiuni
conjuncionale; conjuncia s introduce o subordonat atributiv pe lâng
termenul regent scopul:
Am venit în scopul 1 / s rezolvm împreun problema. 2 /
AT. (în scopul rezolvrii problemei)
68

Complementul circumstanial condiional (Cd)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
de cauz
Este partea secundar de propoziie care arat condiia de care depinde
realizarea unei aciuni sau existena unei însuiri.
• Verb:
Învând vei reui.
• Adjectiv:
În locul vostru, noi am fi fost mai ateni la semnele de circulaie.
• Substantivele caz, condiie, eventualitate, ipotez în cazul
acuzativ, precedate de prepoziiile în, cu:
În cazul îmbolnvirii sale, anun-m i pe mine.
În eventualitatea sosirii lui, m duc i eu acolo.
• Substantive abstracte în cazul acuzativ precedate de locuiunea
prepoziional în caz de:
Medicamentul acesta se folosete numai în caz de nevoie.
• Substantive nume de fiine în cazul genitiv precedate de locuiunea
prepoziional în locul:
În locul lui Dan, eu n-a fi plecat.
• Pronume în cazul genitiv precedate de locuiunea prepoziional în
locul:
În locul lui (în locul dumnealui, în locul acestuia, în locul alor
votri) eu a fi plecat.
• Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de
locuiunea prepoziional în locul:
În locul tu, eu n-a fi acceptat propunerea lui.
• Numerale cu valoare substantival în cazul genitiv precedate de
locuiunea prepoziional în locul:
În locul celor doi (în locul celui de-al doilea, în locul
amândurora), eu a fi rezolvat problema.
• Adverbele altfel, altminteri, când exprim contrariul celor
exprimate într-o propoziie anterioar:
S vii repede. Altfel nu te voi atepta.
Topica
Punctuaia
• Verbe la modul gerunziu: Strigând tot timpul, vei rgui.
De obicei, st înaintea termenului regent, dar poate sta i dup acesta (vezi
exemplele anterioare). Poate fi intercalat: Eu, în locul lui, a fi plecat.
Când este aezat la începutul comunicrii, de obicei se desparte prin
virgul (vezi exemplele anterioare).
Când este aezat dup termenul regent, nu se desparte prin virgul:
Armamentul este utilizabil numai în caz de nevoie.
Când este aezat între subiect i predicat, subiectul fiind antepus
predicatului, se izoleaz prin virgule (vezi propoziia de la topic).
69

Propoziia subordonat circumstanial condiional (CD)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat din
propoziia
regent
Elemente
relaionale
Este subordonata care exprim o condiie sau o ipotez de a crei
îndeplinire depinde realizarea aciunii sau a unei însuiri din regent.
• Verb:
Dac doreti, 1 / vino pe la mine. 2 /
• Locuiune verbal:
Dac vei avea timp, 1 / s iei parte i tu la adunare. 2 /
• Adjectiv:
Echipamentul acesta este util, 1 / în caz c mergi i tu la munte. 2 /
• Interjecie:
Hai i tu cu noi, 1 / dac ai timp. 2 /
• Conjuncii i locuiuni conjuncionale (dac, de (cu sensul de
dac), s, în caz c):
De treci codri de aram, 1 / de departe vezi albind. 2 / (M.Eminescu)
Dac ai timp, 1 / treci pe la mine. 2 /
În caz c nu vine, 1 / rmân i eu acas. 2 /
S fi avut mai mult timp, 1 / te-a fi vizitat. 2 /
Elemente
corelative
Topica
Punctuaia
• Adverbul relativ când (cu sensul de dac):
Când nu te-a fi ascultat, 1 / o peam i mai ru. 2 /
• Juxtapunere:
Ai carte, 1 / ai parte. 2 / (Dac ai carte, ai parte.)
Uneori în propoziia regent apar adverbele corelative atunci, apoi:
Dac mai ninge mult, 1 / atunci ne cam sturm de iarn. 2 /
Dac nu ne pregtim bine pentru meci, 1 / apoi s nu ne ateptm la un
rezultat bun./
Poate sta atât înainte, cât i dup regent:
Îi rspund, 1 / dac-mi scrii. 2 /
Dac-mi scrii, 1 / îi rspund. 2 /
Indiferent de poziia pe care o ocup în fraz, se desparte prin virgul de
regenta ei.
Observaii • Singurul element relaional specializat pentru subordonata
condiional este locuiunea conjuncional în caz c (introduce
întotdeauna o subordonat condiional).
• Dac este o conjuncie universal, care poate introduce:
o subordonat subiectiv: Nu se tie 1 / dac va sosi la timp. 2 /
o subordonat predicativ: Întrebarea este 1 / dac va sosi la timp. 2 /
o subordonat atributiv: Întrebarea 1 /dac va sosi la timp 2 / m
preocup. 1 /
o subordonat completiv direct: Îmi va spune la telefon 1 / dac va
sosi la timp. 2 /
o subordonat completiv indirect: M gândesc 1 / dac va sosi la
timp. 2 /
o subordonat cauzal: Dac eti bolnav, 1 / rmâi acas./
o subordonat temporal: Dac ai trecut munii, 1 / imediat vezi
câmpia. 2 /
• Uneori conjuncia dac lipsete i în acest caz raportul de
subordonare se realizeaz prin juxtapunere i cu o intonaie
70

special:
Ai o cultur general, 1 / eti respectat; 2 / nu ai o cultur general, 3 /
nu ai stima celorlali. 4 / (Dac ai o cultur general, eti respectat; dac
nu ai o cultur general, nu ai stima celorlali.)
• În stilul oral, subordonata condiional poate fi eliptic de predicat
(lipsete predicatul); în acest caz este alctuit din conjuncia de i
adverbul negativ nu:
Spune-mi adevrul, 1 / c de nu, 2 / renun la prietenia ta! 3 / (de nu = de
nu spui adevrul)
• Grupul de cuvinte cu condiia s (c) nu este locuiune
conjuncional; s i c introduc o subordonat atributiv:
Cu condiia 1 / s citeti mai mult 2 / te trec la examen. 1 /
AT (Cu ce condiie? Cu care condiie?)
71

Complementul circumstanial concesiv (Ccv)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
concesiv
Este partea secundar de propoziie care arat un fapt ce ar putea împiedica
realizarea unei aciuni sau unei existene, dar nu o face.
• Verb:
Cu toate insistenele mele, n-a venit astzi la noi.
• Locuiune verbal:
În ciuda explicaiilor mele, nu i-a dat seama de complexitatea
problemei..
• Adjectiv:
El este înc viguros, în ciuda vârstei.
• Substantiv în cazurile:
o acuzativ, precedat de prepoziia fr sau de locuiunile
prepoziionale cu tot (cu toat, toi, toate):
i fr prea mari eforturi, reueai.
Cu toat osteneala mea, nu l-am putut salva.
o genitiv, precedat de prepoziiile împotriva, contra i locuiunile
prepoziionale în ciuda, în pofida:
Împotriva vremii rele, el a pornit la drum.
În ciuda ninsorii abundente, meciul s-a jucat.
o dativ, precedat de prepoziia contrar:
Contrar ateptrilor, rezultatele au fost slabe.
• Pronume, în cazurile:
o acuzativ, precedat de prepoziia fr i întrit cu adverbul
chiar:
Chiar fr tine (fr dumnealui, fr ai votri, acesta) a fi
rezolvat problema.
o genitiv, precedat de prepoziiile i locuiunile prepoziionale
menionate la substantiv:
În pofida lor (în pofida dumnealui, în pofida acestuia, în
pofida alor mei) am fost la spectacol.
• Adjectiv precedat de adverbul chiar:
Chiar accidentat i nerefcut, tot voi participa la concurs.
• Verb la modurile:
o infinitiv, precedat de prepoziia fr:
Fr a înva prea mult, ea totui a obinut rezultate bune.
o gerunziu, precedat de adverbul chiar:
Chiar mrind viteza, nu ne-a ajuns din urm.
Observaii
Topica
• Adverbe tot, totui, sau locuiunea adverbial cu toate acestea
(referindu-se la cele spuse anterior):
Vine totui i el.
A întârziat. Cu toate acestea, a intrat în clas.
Locuiunile prepoziional în ciuda, în pofida, cu tot (toat, toi, toate) sunt
specifice acestui complement.
Uneori în propoziie apare un adverb corelativ: tot, totui:
În ciuda viscolului de afar, tot a ieit din cas.
St, de obicei, înaintea termenului regent (vezi exemplele de mai sus), dar
poate sta i dup acesta:
72

Era viguros, în ciuda vârstei.
Poate s se intercaleze între subiect i predicat:
Bieii notri, în ciuda înfrângerii, au jucat admirabil.
Sb Ccv Pr
Punctuaia
Indiferent de poziia pe care o ocup fa de elementul regent, se desparte
prin virgul.
Când este intercalat între subiect i predicat, se izoleaz prin dou virgule.
73

Propoziia subordonat circumstanial concesiv (CV)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat din
regent
Elementele
joncionale
Elemente
corelative
Punctuaia
Observaii
Corespunde unui complement circumstanial concesiv i arat o
împrejurare care ar putea împiedica realizarea aciunii sau existena unei
însuiri exprimate în propoziia regent.
• Verb: Joac bine, 1 /dei este accidentat. 2 /
• Locuiune verbal: Dei era suprat, 1 / a stat de vorb cu mine. 2 /
• Interjecie: Cu toate c eti ocupat, 1 / hai totui pân la mine. 2 /
• Adjectiv: El a ieit învingtor, 1 / dei era accidentat. 2 /
• Conjuncii subordonatoare: s, c, dac (= chiar dac), de (=
chiar de), dei, mcar:
S-l omori în btaie, 1 / i tot nu recunoate. 2 /
Calul, 1 / c-i cal, 2 / i tot obosete. 1 /
Chiar de-i obosit, 1 / tot înva înc. 2 /
• Locuiuni conjuncionale subordonatoare: cu toate c, chit c,
mcar c, chiar c, chiar s, chiar de, fr (ca) s:
Cu toate c nu înelege nimic, 1 / vorbete fr întrerupere. 2 /
Vorbete bine englezete, 1 / fr (ca) s fie englez. 2 /
• Pronume sau adjective relative precedate de adjectivul indiferent:
Indiferent ce msuri vei lua, 1 / el tot va pleca. 2 /
• Pronume sau adjective pronominale nehotrâte: orice, oricine,
oricare, oricât (oricât, oricâi, oricâte):
Orice s-ar întâmpla, 1 / eu tot m duc acolo. 2 /
Oricâi bani ai avea, 1 / tot nu-i ajung. 2 /
• Adverbe relative i nehotrâte: cât, cum, unde, oricât, oricum,
oriunde:
Cât de bogat ar fi, 1 / tot zgârcit rmâne. 2 /
Oricât te vei strdui, 1 / tot nu vei reui. 2 /
Oricum ar fi timpul, 1 /excursia se va organiza mâine. 2 /
• Prin juxtapunere:
Explic-i(,) 1 / i tot nu înelege. 2 /
Foarte frecvent, în propoziia regent apar adverbele corelative tot, totui,
care exprim ideea de concesie (vezi exemplele de mai sus).
Indiferent de poziia pe care o ocup în fraz, subordonata concesiv se
desparte prin virgul.
Subordonata concesiv are urmtoarele elemente joncionale specializate:
dei, cu toate c, chiar dac, chiar de, mcar s (c, dac, de), oricât.
Foarte rar, subordonata concesiv apare fr element joncional, raportul de
subordonare fiind realizat prin juxtapunere:
Vrei, 1 / nu vrei, 2 / tot trebuie 3 / s pleci aclo. 4 /
74

Complementul circumstanial consecutiv (Cst)
Definiia
Cuvântul
determinat
Exprimarea
complementului
circumstanial
consecutiv
Topica
Punctuaia
Observaii
Este partea secundar de propoziie care arat urmarea sau consecina unei
aciuni sau a unei însuiri.
• Verb: A rspuns de minune la examen.
• Adjectiv: Este destul de neatent pentru a grei drumul.
• Adverb: Învase destul pentru a reui la examen.
• Substantive, mai ales abstracte, în acuzativ, precedate de
prepoziiile de, pân la, spre:
Insist pân la disperare..
A ratat mult, spre disperarea spectatorilor.
• Substantive însoite de prepoziia de sau pân la, care s-au
constituit în expresii stabile: de minune, de moarte, pân la
lacrimi, pân la sânge:
M-a emoionat pân la lacrimi.
E bolnav de moarte.
• Verbe la modurile:
o infinitiv, precedate de prepoziiile pentru, spre, pân la:
E prea slab pentru a reui la examen.
o supin (cu prepoziia de): Mnânc de speriat.
• Locuiunea adverbial de mai mare dragul:
Cânta de-a mai mare dragul.
St întotdeauna dup cuvântul pe care îl determin.
Poate sta, rareori, i înaintea termenului regent, reluându-se printr-un
corelativ: De mai mare minunea, aa a învat.
Nu se desparte prin virgul de termenul regent când st imediat dup
acesta.
Când este aezat înaintea termenului regent, sau în poziie intercalat, se
desparte prin virgul
Complementul circumstanial consecutiv este utilizat foarte rar, preferat
fiind subordonata consecutiv.
Complementul circumstanial consecutiv red mai expresiv ideea de
superlativ al aciunii sau al însuirii:
Mnânc de speriat. (Mnânc foarte mult.)
Complementu circumstanial consecutiv poate fi uor confundat cu
complementul circumstanial de scop când este exprimat prin verb la
modul infinitiv:
Ei sunt destul de ateni pentru a nu grei drumul. (Cst)
Ei au studiat harta pentru a nu grei drumul. (Csc)
Cum se pot deosebi? Cst determin un predicat nominal (sunt ateni); Csc
determin un predicat verbal (au studiat).
75

Subordonata circumstanial consecutiv (CST)
Rolul în fraz
Cuvântul
determinat din
regent
Elemente
joncionale
Corespunde unui complement circumstanial consecutiv i arat rezultatul
sau urmarea unei aciuni sau a unei însuiri exprimate în propoziia regent.
• Verb:
S-a antrenat 1 / încât a ajuns cel mai bun sportiv. 2 /
• Adjectiv:
Era frumoas 1 / încât nu te puteai uita la ea.
• Adverb:
Alerga atât de repede, 1 / încât nimeni nu-l putea prinde. 2 /
• Conjuncii subordonatoare: încât, de, c, ca s:
A muncit atât de mult, 1 / încât a obosit. 2 /
Alerga aa de tare, 1 / c nimeni nu-l putea prinde. 2 /
ipa 1 / de te asurzea. 2 /
E prea diplomat 1 / ca s-l contrazic. 2 /
Corelative
regent
Topica
Punctuaia
Observaie
în
• Locuiuni conjuncionale: încât s, pentru ca s, cât s:
Proceda aa, 1 / încât s fie auzit de ceilali. 2 /
E prea comod, 1 / pentru ca s fac un asemenea efort. 2 /
• Adverbe relative: cât, decât:
Plângea atât de tare, 1 / cât i-era mil de ea. 2 /
Adverbele aa (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locuiunile
adverbiale în aa fel, pân într-atât, într-atât de apar ca elemente
corelative în regent.
Cânta aa de (atât de, într-atât de) frumos, 1 / încât toi se minunau. 2 /
St întotdeauna dup propoziia regent.
De obicei, se desparte prin virgul de regenta ei.
Nu se desparte prin virgul când este introdus prin conjuncia de i s i
cu corelativul prea, aezate imediat lâng predicatul regentei:
Urla 1 / de te asurzea. 2 /
Conjuncia încât este specializat pentru subordonata consecutiv.
76

Lucrare de verificare
1. Se d textul:
„Dar Puna se deteptase i începuse s plâng i i se prea Agripinei c numai vuietul
pârâului acoperea destul de bine ipetele lui.” (Gala Galaction)
Cerine:
a. Subliniai predicatele i identificai felul lor;
b. Delimitai fraza în propoziii i precizai felul acestora, indicând raporturile sintactice
care se stabilesc între ele;
c. Analizai sintactic i morfologic cuvintele: s plâng, vuietul, lui din fraza dat;
d. Dai sinonimele cuvintelor: venic, splendoare, aprig, prieten;
e. Dai antonimele cuvintelor: linite, pretutindeni, a ridica, vesel;
f. Alctuii fraze în care conjuncia s introduce: o subordonat subiectiv, o subordonat
predicativ, o subordonat atributiv, o subordonat completiv direct, o subordonat
completiv indirect, o subordonat final, o subordonat condiional i o subordonat
concesiv.
2. S se identifice funcia sintactic a pronumelui i adjectivului relativ-interogativ care din
urmtoarele contexte:
a. Vino-n codru la izvorul care tremur pe prund. (M.Eminescu)
b. Scrie-mi i mie care este noul tu numr de telefon.
c. Care om nu ine la viaa sa mai mult decât la a altora?
d. Exist oameni a cror experien de via este foarte bogat.
e. Ultimul film pe care l-am vzut m-a impresionat profund.
f. L-am cunoscut pe omul cruia m-ai recomandat atât de clduros.
3. S se identifice prin sinonime lexicale sau frazeologice (combinaii stabile de cuvinte)
sensul verbului predicativ a fi din urmtoarele enunuri:
a. În lumea asta sunt femei cu ochi ce izvorsc scântei. (M.Eminescu)
b. De dou luni de zile este în concediu medical.
c. În Piaa Palatului a fost un accident mortal.
d. Mâine va fi un an de la cstoria lor civil.
e. Tu eti din Cluj, iar el este din Bucureti.
f. Orice or de curs este de cincizeci de minute.
g. Cât este un kilogram de banane?
h. Pe unde ai fost de diminea i pân acum?
i. Ce e când i se zbate ochiul stâng?
j. Cât vor fi lumea i pmântul, vor exista i oameni nefericii.
4. Rescriei urmtorul text, corectându-se toate greelile pe care le conine (indiferent de
natura lor):
Ori, dac se are în vedere însi faptul c în aceast prob de extrem fine câtigarea unui
centimetru sau doi se obin prin eforturi supra-omeneti, atunci cele ase centimetri peste
recordul mondial reprezint un lucru extraordinar.
5. S se arate, prin rescriere, care sunt formele verbale corecte în urmtoarele enunuri:
a. Justiia nu poate s absolve / s absolveze pe autorul unei crime premeditate.
b. Populaia de la orae contract / contracteaz mai uor bolile infecioase.
c. Foarte muli factori concur / concureaz la realizarea unui ideal.
d. Astzi oamenii manifest / manifesteaz nestingherit pentru drepturile lor.
e. Literatura nu trebuie s reflecte / s reflecteze fidel realitatea.
f. În studiourile de la Hollywood se toarn / se turneaz un nou western.
77

6. Indicai, prin rescriere, care este paronimul potrivit în urmtoarele enunuri:
a. Alegerea a fost absolut arbitrar / arbitral.
b. Sptmâna viitoare se va întruni comisia arbitrar / arbitral.
c. Reuniunile familiale / familiare sunt o plcere pentru muli oameni.
d. Industria noastr carbonier / carbonifer este în regres.
e. Zcmintele petrolifere / petroliere sunt o important surs de energie.
f. Primirea care i s-a fcut a fost destul de glacial / glaciar.
g. ederea într-o staiune balnear este temporar / temporal.
h. Climatul cazon / gazon a disprut din coli.
7. Indicai ce fel de propoziii subordonate introduce adverbul relativ cum în urmtoarele
fraze:
a. Cum îi vei aterne, aa vei dormi.
b. Vremurile actuale sunt cum sunt i nu le poi schimba.
c. Prietenul meu este un om cum nu se afl pe toate drumurile.
d. Cum nu mai exista nicio scpare, armata s-a predat necondiionat.
e. Am vzut cum roiesc albinele în jurul florilor.
f. M-am mirat cum de n-a venit i el la întrunire.
g. Cum a crpat de ziu, toi au pornit spre vârful înzpezit.
8. Indicai ce fel de subordonate introduce conjuncia dac în urmtoarele fraze:
a. Dac-mi vei scrie câteva rânduri înseamn c m mai iubeti.
b. Urcând din greu, se gândea dac va rezista pân la vârful muntelui.
c. Nu tiu precis dac voi mai trece pe acolo la întoarcere.
d. Întrebarea dac vom putea pleca astzi m preocup.
e. Dac m-ar ruga i în genunchi, tot nu m-a mai întoarce la el.
f. Problema este dac se mai poate face ceva.
g. Dac vei reui la examen, i prinii ti se vor bucura.
h. Dac te-ai prins în hor, trebuie s joci.
i. Dac eti bolnav, rmâi acas.
9. Recunoatei, în frazele urmtoare, subordonatele circumstaniale concesive:
a. Oricât ai lcrma, s tii c ginere ca feciorul dscliei nu-mi trebuie. (M. Sadoveanu)
b. Avea ochii cârpii de somn, fiindc, dei era trecut de amiaz, abia se sculase din pat.
c. Joace unul i pe patru / Totui tu ghici-vei chipu-i, / i de plânge, de se ceart, / Tu în
col petreci în tine... (M. Eminescu)
10. Construii trei fraze în care subordonatele circumstaniale concesive s fie introduse prin
dei, dac i s, iar în propoziiile regente s se gseasc adverbele corelative tot sau totui.
78

Bibliografie
Metea, Alexandru, Limba român esenial, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003
Metea, Alexandru, Limba român pentru elevi, Editura Helicon, Timioara, 1993
Popa, Ion; Popa, Marinela, Limba român, gramatic, fonetic, vocabular, Editura
Niculescu, Bucureti, 2008
Neamu, G.G., Teoria i practica analizei gramaticale, Ediia a III-a, Editura Paralela 45,
Piteti, 2008
Draoveanu, D.D., Teze i antiteze în sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca,
1997
Grui, Gligor, Moda lingvistic 2007, Editura Paralela 45, Piteti, 2006
Marin, Diana, Dicionar de paronime, Editura Steaua Nordului, Constana,
Gramatica limbii române (GALR), volumul II, Enunul, Editura Academiei Române,
Bucureti, 2005
Dicionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii române, (DOOM 2) Editura Univers
Enciclopedic, Bucureti, 2005
79

CUPRINS
NOIUNI GENERALE DE SINTAX ...............................................2
I. Unitile sintaxei........................................................................2
II. Raporturile sintactice................................................................3
III. Clasificarea propoziiilor.........................................................7
a) Clasificarea propoziiilor dup structur...................................7
b) Clasificarea propoziiilor dup aspectul predicatului ...............7
c) Clasificarea propoziiilor dup scopul comunicrii..................8
d) Clasificarea propoziiilor dup sensul pe care îl au în fraz .. 12
e) Clasificarea propoziiilor dup rangul din fraz …………….12
Verificai-v cunotinele!. .........................................................13
IV. Corespondena dintre prile de propoziie i propoziiile
subordonate ………………………………………………..14
V. Prile de propoziie i subordonatele corespunztoare.........16
Subiectul .....................................................................................16
Propoziia subordonat subiectiv ..............................................18
Predicatul.....................................................................................21
Propoziia subordonat predicativ............................................26
Verificai-v cunotinele!...........................................................28
Atributul ......................................................................................30
Propoziia subordonat atributiv ..............................................33
Verificai-v cunotinele! ..........................................................35
Complementul direct...................................................................37
Propoziia subordonat completiv direct.................................40
Verificai-v cunptinele! ..........................................................42
Complementul indirect................................................................43
Propoziia subordonat completiv indirect.............................45
Verificai-v cunotinele!...........................................................47
Complementul circumstanial de loc …………………………. 48
Propoziia subordonat circumstanial de loc ...........................50
Complementul circumstanial de timp ........................................51
Propoziia subordonat circumstanial de timp (temporal) … 54
Verificai-v cunotinele! ……………………………………..56
Complementul circumstanial de mod ........................................58
Propoziia subordonat circumstanial de mod (modal)..........61
Verificai-v cunotinele!...........................................................63
Complementul circumstanial de cauz ......................................64
Propoziia subordonat circumstanial de cauz .......................66
Complementul circumstanial de scop ........................................67
Propoziia subordonat circumstanial de scop (final) ............68
Complementul circumstanial condiional ..................................69
Propoziia subordonat circumstanial condiional .................70
80

Complementul circumstanial concesiv ..................................... 72
Propoziia subordonat circumstanial concesiv .................... 74
Complementul circumstanial consecutiv................................... 75
Propoziia subordonat circumstanial consecutiv ................. 76
Lucrare de verificare ................................................................. 77
Bibliografie ……………………… …………………………. 79
81