Vitalitatea Culturală a Orașelor din România – ediția 2018
Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă. Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
Vitalitatea culturală a orașelor este un studiu ce are în vedere gradul de dezvoltare a orașelor din România prin prisma cererii și a ofertei culturale. Societățile prezentului sunt într-o continuă dinamică pe toate palierele – economic, social, politic, moral și, nu în ultimul rând, cultural. Motiv pentru care este important să vedem cum putem caracteriza orașele României din perspectiva vitalității culturale, într-un context în care economia creativă are o pondere din ce în ce mai mare pentru modul în care mediul urban se dezvoltă.
Ca punct de plecare, ediția 2018 a studiului Vitalitatea culturală a orașelor s-a bazat pe ediția din 2016 a aceluiași studiu (la care au fost aduse anumite modificări), precum și pe studiul Cultural Vitality in Communities: Interpretation and Indicators, publicat în 2006 de către cercetători de la The Urban Institute. Conform acestora, vitalitatea culturală poate fi descrisă prin prezență, participare și suport. Astfel, am încercat, pe cât de bine s-a putut din perspectiva datelor existente, să avem indicatori ce acoperă aceste trei caracteristici.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Cheltuielile bugetare pentru cultură 29<br />
La nivel global, în diferite orașe, sectorului cultural îi sunt<br />
redirecționați atât bani publici, cât și bani privați 42 . Există<br />
diverse tipuri de finanțare și diferite niveluri de alocare a<br />
fondurilor publice, acestea fiind strâns legate de politicile<br />
publice dedicate culturii și de prioritățile stabilite de către<br />
decidenți 43 . Autori precum Klamer, Mignosa și Petrova 44 au<br />
analizat sursele de finanțare a sectorului cultural <strong>din</strong> statele<br />
membre ale Uniunii Europene, precum guvernul (prin bugetul<br />
național), piața și sectorul non-profit. De asemenea, ei au<br />
analizat mecanismele de finanțare și în termeni regionali:<br />
nivelul local versus nivelul național. Autorii au semnalat<br />
diverse probleme substanțiale în ceea ce privește colectarea<br />
și măsurarea datelor despre sectorul cultural și finanțarea<br />
acestuia. Spre exemplu, există actori în acest domeniu a căror<br />
activitate principală este alta decât cea performată în sectorul<br />
cultural. Mai mult, domeniul cultural nu este pe atât de omogen<br />
precum alte domenii ce primesc finanțare <strong>din</strong> bugetul public,<br />
rezultând astfel o dificultate în măsurarea acestor ramuri <strong>din</strong><br />
interiorul domeniului 45 .<br />
Experiența orașelor precum Istanbul și New York, care<br />
au primit succesiv fonduri publice destinate sectorul cultural<br />
pentru a crea sau dezvolta muzee și teatre, ne arată că aceste<br />
cheltuieli publice pot determina externalități pozitive, precum<br />
viitoare investiții și atragerea unei forțe calificate de muncă<br />
în domeniu 46 . În țările europene, finanțarea sectorului cultural<br />
s-a axat pe orașe istorice, ce puteau fi dezvoltate atât pentru<br />
prezervarea patrimoniului cultural, cât și pentru potențialul<br />
lor turistic. În acest sens, o distincție importantă în ceea ce<br />
42 BOP Consulting Editorial Team, World Cities Culture Finance Report, [online],<br />
2017, http://www.worldcitiescultureforum.com/publications, (accesat la 21<br />
decembrie <strong>2018</strong>).<br />
43 A. Klamer, A. Mignosa și L. Petrova, The relationship between public and<br />
private financing of culture in the EU, 2010.<br />
44 Id.<br />
45 Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD),<br />
International Measurement of the Economic and Social Importance of<br />
Culture, Paris, OECD, 2006.<br />
46 BOP Consulting Editorial Team (2017) World Cities Culture Finance Report.<br />
privește finanțarea sectorului cultural vizează două tipologii<br />
strâns legate de geografia și istoria unei țări.<br />
Așadar, investițiilor în infrastructura culturală a orașelor<br />
le sunt asociate în literatură o serie de beneficii economice<br />
și sociale, cele mai importante fiind: Dezvoltarea economică<br />
a orașelor; Construirea unui brand de notorietate pentru<br />
oraș, Îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii orașelor.<br />
Cu toate acestea, de multe ori este dificil de delimitat între<br />
efectele economice și sociale ale investițiilor în infrastructura<br />
culturală 47 . De exemplu, un oraș care obține titlul de capitală<br />
europeană a culturii poate înregistra o dezvoltare economică<br />
datorată eforturilor autorităților de pregătire a candidaturii<br />
și a veniturilor ulterioare obținute <strong>din</strong> turism. Concomitent,<br />
localnicii și turiștii deopotrivă vor beneficia de o ofertă<br />
culturală mai bogată, de o potențială schimbare a practicilor<br />
de consum cultural, de interacțiuni interculturale, toate acestea<br />
reprezentând exemple de beneficii sociale.<br />
La nivelul României, cheltuielile bugetare locale pentru<br />
cultură se află într-o strânsă relație cu resursele de<br />
infrastructură culturală. Acest lucru este explicat de faptul<br />
că datele statistice privind infrastructura culturală a orașelor<br />
includ cu precădere informații despre resursele de infrastructură<br />
ale organizațiilor publice de cultură. În același timp, resursele<br />
financiare alocate pentru cultură <strong>din</strong> bugetele orașelor vizează<br />
aproape exclusiv finanțarea organizațiilor publice de cultură,<br />
iar resursele menționate reprezintă, totodată, principalul<br />
mecanism de finanțare a acestor organizații. În ciuda acestor<br />
legături, cele două componente sunt tratate ca dimensiuni<br />
distincte ale conceptului de vitalitate culturală a orașelor,<br />
fiecare <strong>din</strong>tre ele având operaționalizări diferite.<br />
47 N. Duxbury (ed.), Under Construction: The State of Cultural Infrastructure<br />
in Canada. Volume 2, Vancouver, Centre of Expertise on Culture and<br />
Communities, 2008.
Change language