JURNAL DE ADOLESCENT

“Jurnal de Adolescent”
mergeam ... şi acel pasaj parcă nu se mai termina. În sfârșit m-am văzut intrat în camera lui
Dracula. Presupun că eram galben la față. Aici, altă surpriză: am văzut un sicriu. Era o
cameră mică, noi eram un grup măricel, iar lumină era doar de la o lumânare pe care
doamna ghid o ţinea în faţa sicriului. Am încercat să stăm cât mai departe de sicriu, ne-am
lipit cât am putut de pereţi, dar, vrând-nevrând eram aproape de coştiug.
Doamna ghid ne-a descris picturile de pe pereți, ce surprindeau doar scene
însângerate cu vampiri în prim-plan și ne-a povestit întâmplări prin care a trecut Dracula.
Când, dintr-o dată, pooooooooooc! Capacul sicriului se deschide brusc şi îl văd jos. În acea
fracțiune se stinge și lumânarea. Eu țipam de rupeam şi, din senin, m-am trezit cu o mână
pe umărul meu. Fiind printre ultimii ce au intrat în cămăruţa lui Dracula, cred că era
persoana din sicriu, ce a ieșit din cameră.
Speriați cu toţii, ne-am îmbulzit să ieşim prin pasajul în beznă. Când colo, ne-am trezit
înhăţaţi de picioare sau de mâini. Pe parcursul tunelului era o încăpere mai mică unde s-a
ascuns, pare-se, „Dracula" şi am văzut numai o mână care stătea atârnată pe un perete.
Imediat am dat doi metri înapoi şi am lăsat alți colegi să
treacă prin tunel înaintea mea. După ce au trecut treipatru,
am îndrăznit și eu. Cu un mers spre alergat, am ieșit
la aer ...
Gata. Aş putea spune că mi-am îndeplinit o dorință.
Acum îl pot suna pe unchiul meu să îi spun că era nu mare
mincinos și că tot ce spunea el nu e adevărat. Nu o să uit
ajutorul colegilor mei, dar nici de voința aia pe care am
pierdut-o pe traseu...
36
Liceul Teoretic “Miron Costin” | PAŞCANI