JURNAL DE ADOLESCENT

“Jurnal de Adolescent”
Mănăstirea Putna
Gheorghică Alina
De mai bine de 2 ani de zile, mi-am propus să fac o
călătorie la mănăstirea Putna, împreună cu familia. Aşa că, în
prima zi de marţi a lunii august, am pornit alături de famila
mea spre cea mai reprezentativă ctitorie a lui Ştefan cel
Mare. Pe alocuri şerpuitor, drumul pâna la Putna a fost
foarte plăcut pentru condus. Asfaltul impecabil a permis
parcurgerea cu repeziciune a distanţei, iar peisajul până la
mănăstire te vrăjeşte în totalitate, făcându-te să realizezi cât
de frumoasă este România noastră.
Ajunși la poarta de intrare pe domeniul mănăstiresc,
am parcurs lunga alee ce ne despărţea de intrarea în curtea
mănăstirii. Poarta monumentală ce străjuiește domeniul, este, prin lucrătura sa, o
adevărată operă de artă în lemn, având sculptat pe stâlpi, în partea de sus, sub acoperișul
porții, capul de bour al Moldovei, iar pe lungimea stâlpilor diverse motive populare
specifice zonei, soarele sub forma unei rozete, dar și crucifixe care ne arată că am ajuns la
un așezământ religios. Pașii ne-au purtat pe aleea principală, printre starturi de flori,
arbuști decorativi și multă verdeaţă, către
biserica mănăstirii, locul unde odihneşte un
mare om al acestui neam, Ştefan cel Mare şi
Sfânt. În acea zi am fost atrasă pentru prima
oară de interiorul unei biserici, nu pentru a mă
apleca religios la o icoana, ci pentru a-mi pleca
pentru o clipă capul în semn de respect.
Pot spune că a fost cea mai impresionantă mănăstire pe care am vizitat-o vreodată,
probabil pentru că Putna iese din tiparele mănăstirilor bucovinene şi româneşti, în general,
pentru măreţia ctitoriei şi pentru amprenta ctitorului în tot ceea ce emana: istorie,
spiritualitate şi statornicie.
Totul a fost de vis, ceva de nedescris şi
asta m-a făcut să constat cât de mult trebuie sămi
iubesc ţara şi că trebuie să preţuiesc toate
aceste locuri care ne-au făcut remarcaţi în
întreaga lume.
21
Liceul Teoretic “Miron Costin” | PAŞCANI