JURNAL DE ADOLESCENT

“Jurnal de Adolescent”
Transfăgărăşanul
Căruntu Cosmin-Teodor
După şapte ani de la ultima noastră excursie pe
Transfăgărăşan, care a fost un semi-eşec din cauza vremii,
am luat decizia că ar fi cazul să ne mai încercăm norocul
odată şi să revizităm acest loc.
A venit şi ziua plecării, după ce ne-am făcut bagajul
şi ne-am pregătit de drumul lung. În prima zi am făcut cei
patru sute de km până la Curtea de Argeş, unde ne-am
petrecut seara la o pensiune. Dimineaţa, după ce ne-am
strâns lucrurile, am pornit nerăbdători la drum. Prima
oprire am făcut-o după patruzeci de km la lacul Vidraru,
unde am făcut o plimbare cu vaporaşul pentru a admira
priveliştea. Următorii treizeci de km nu au fost foarte
uimitori întrucât în stânga şi în dreapta era doar o perdea
deasă, dreaptă, uşor claustrofobă, de copaci. La un moment dat, aceştia au început să se
rărească şi a început priveliştea despre care auzisem atât de multe.
Mă uitam încântat în stânga şi în dreapta, la drumul extrem de şerpuit care urma,
unde se vedeau rocile imense. După zece minute de curbe m-am uitat în jos şi vedeam
maşinile care acum erau doar nişte puncte şi m-am întrebat: “Oare de acolo venim şi noi
?“. A doua oprire din traseul nostru am făcut-o la cota de 2000 m, la Cascada Capra, care
pur si simplu m-a uimit cu apa ei ca de cristal. De aici, am ajuns în puţin timp la Lacul Bâlea,
locul pe care îl aşteptam cel mai mult, deoarece, ultima dată, nu l-am putut admira din
cauza ceţii. După cinci minute de mers, de lac ne despărţea, doar un tunel lung de un km.
Dar, când am ajuns la intrarea în tunel, a trebuit să oprim. Avea loc “turul ciclist al Sibiului”,
iar tunelul era blocat până la ora 15.
Am parcat maşinile, ne-am bucurat de priveliştea
pe care o vedeam acolo, am făcut multe poze. Cel mai
interesant lucru a fost faptul că am putut să ne batem cu
zăpadă în luna iulie. Am profitat de faptul că erau grămezi
de zăpadă pe marginea drumului. După douăzeci de
minute de aşteptare am luat decizia de a parcurge tunelul
pe jos întrucât distanţa nu era foarte mare. Tatăl meu s-a
decis să se întoarcă la ora 15 după maşină.
10
Odată ce am străbătut tunelul, totul s-a luminat
brusc. Mă uitam stânga-dreapta şi vedeam numai “pereţi”
imenşi de piatră care ne înconjurau din toate direcţiile. Am
alergat să pot să văd lacul şi am rămas uimit de frumuseţea
Liceul Teoretic “Miron Costin” | PAŞCANI