untitled
92 privirea de pe farfuria care îl aștepta numai pentru a înclina scurt din cap în direcția mea. L-am privit pe băiat cu interes. Arăta la fel ca toți ceilalți membri masculini ai clanului MacKenzie pe care îi văzusem, aceiași obraji rotunzi și cu pomeții plați și aceiași ochi adânciți în orbite. De fapt, în afară de părul de altă culoare, ar fi putut fi versiunea miniaturală a unchiului său Dougal, care stătea alături de el. Celelalte două adolescente aflate lângă Dougal, și care au început să chicotească și să se împungă când mi-au fost prezentate, erau fiicele lui, Margaret și Eleanor. Dougal mi-a adresat un zâmbet scurt, dar prietenos înainte de a trage farfuria de sub lingura care cobora spre mâncare din fața uneia din fiicele lui și de a o împinge spre mine. — N-ai niciun fel de maniere, copilă? a certat-o el. Musafirii mai întâi. Am apucat destul de șovăitor lingura mare din os de corn care mi s-a oferit. Nu fusesem sigură ce fel de mâncare avea să îmi fie servită și am fost oarecum ușurată să observ că tava conținea câțiva heringi afumați, cu care eram foarte bine familiarizată. Niciodată nu mai încercasem să mănânc hering cu lingura, însă nu am văzut nimic care să semene cu o furculiță și mi-am amintit vag că furculingurile vor intra în uz general abia peste câțiva ani. Judecând după comportamentul mesenilor din sală, când o lingură se dovedea a fi nepractică, pumnalul mereu la îndemână era folosit pentru tăierea cărnii și îndepărtarea oaselor. Cum nu aveam așa ceva, m-am mulțumit să mestec cu băgare de seamă și m-am aplecat în față pentru a culege un hering, când m-am trezit țintuită de privirea acuzatoare, de un albastru intens, a tânărului Hamish. — Nu ți-ai spus încă rugăciunea, a rostit el sever și încruntat. Evident mă considera o păgână lipsită de conștiință, dacă nu cumva de-a dreptul depravată. — Ă-ă… poate că ești bun să o spui tu pentru mine? am îndrăznit. Ochii de albăstrea s-au deschis larg de mirare, însă după o clipă de gândire, a încuviințat din cap și și-a împreunat mâinile într-un gest important. A aruncat priviri severe în jurul mesei pentru a se asigura că toată lumea era aplecată reverențios așa cum se cade înainte de a-și pleca fruntea el însuși. Mulțumit, a intonat: Unii au carne, dar nu o pot mânca Alții n-au carne, dar o pot mânca. Noi avem carne și o putem mânca Dumnezeu fie slăvit. Amin.
Ridicându-mi ochii de pe mâinile respectuos împreunate, am întâlnit privirea lui Colum și i-am zâmbit, apreciind stăpânirea de sine a fiului său. El, suprimându-și propriul zâmbet, a înclinat grav fruntea spre Hamish. — Bine spus, băiete. Acum vrei să împarți pâinea la toată lumea? Tăcerea din jurul mesei era întreruptă doar când cineva cerea să i se reumple farfuria, căci toată lumea se pusese pe mâncat serios. N-aveam poftă de mâncare, în parte din cauza șocului pricinuit de situația mea și în parte pentru că, la urma urmelor, heringul nu mă atrăgea deloc. Carnea de oaie era totuși destul de bună, iar pâinea delicioasă, proaspătă și cu coajă crocantă, cu bucăți mari de unt proaspăt nesărat. — Sper că domnul MacTavish se simte mai bine, am început eu în timpul unei pauze în care ne trăgeam sufletul. Nu l-am observat când am intrat. — MacTavish? Sprâncenele delicate ale Letitiei s-au arcuit peste ochii rotunzi de peruzea. Am simțit, mai degrabă decât am văzut, privirea lui Dougal ridicându-se în spatele meu. — Tânărul Jamie, a spus el scurt, înainte de a se apleca din nou cu toată atenția asupra osului de oaie din mâinile sale. — Jamie? De ce, ce s-a întâmplat cu băiatul? Chipul ei bucălat s-a încrețit de îngrijorare. — Doar o zgârietură, draga mea, a liniștit-o Colum, aruncând o privire peste masă spre fratele său. Totuși, Dougal, unde e Jamie? Mi s-a părut, poate, că ochii întunecați ascundeau o urmă de suspiciune. Fratele său a ridicat din umeri, cu privirea ațintită în farfurie. — L-am trimis la grajduri să îl ajute pe Alec cel Bătrân cu caii. Părea cel mai potrivit loc pentru el, în situația de față. A ridicat ochii, întâlnind privirea lui Colum. — Sau poate ai o idee mai bună? Colum părea să stea pe gânduri. — Grajduri? Mda, păi, bine… ai încredere în el până acum? Dougal s-a șters nepăsător cu mâna la gură și a întins brațul după o bucată de pâine. — Tu ai ultimul cuvânt de spus, Colum, dacă nu ești de acord cu ordinele mele. Buzele șefului clanului s-au strâns abia vizibil, însă nu a spus decât: — Nu, cred că se descurcă destul de bine acolo. Apoi s-a întors la mâncarea lui. Eu mă îndoiam că grajdul era cel mai potrivit mediu pentru un pacient care fusese împușcat, însă nu voiam să îmi spun punctul de vedere într-o 93
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 48 and 49: 48 acestea, tonul de violență neo
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 60 and 61: — Va fi mai sensibil câteva zile
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
- Page 70 and 71: — Respiră, a spus unul dintre ei
- Page 72 and 73: — Nici tu nu l-ai mai lua dacă a
- Page 74 and 75: treacă la trap pe lângă ei, căs
- Page 76 and 77: — Dar e rănit. A fost împușcat
- Page 78 and 79: argintii, acolo unde loviturile de
- Page 80 and 81: — S-a întâmplat acum aproape pa
- Page 82 and 83: — Puteam vedea pumnalul chiar sub
- Page 84 and 85: sănătos și a stat legănându-m
- Page 86 and 87: A continuat, netezind ici și colo,
- Page 88 and 89: Cu sprâncenele încă ridicate, Co
- Page 90 and 91: — Dar cum se face, Doamnă Beauch
- Page 94 and 95: astfel de companie. Mi-am pus în g
- Page 96 and 97: Al lui Dougal era încă prins la s
- Page 98 and 99: — Ce-a făcut fata? Voinica doamn
- Page 100 and 101: — Angus cel mic o să se opreasc
- Page 102 and 103: — Vai de mine, întotdeauna e câ
- Page 104 and 105: — Cred că cineva vrea să îți
- Page 106 and 107: Padocul la care m-a condus era ceva
- Page 108 and 109: 108 Dinții albi și pătrați mest
- Page 110 and 111: — Nu ai auzit de ei? Vindecători
- Page 112 and 113: Pe raftul de jos era o carte, un vo
- Page 114 and 115: această epocă pentru că îmi ofe
- Page 116 and 117: nu știu ei este că Jamie MacTavis
- Page 118 and 119: conversații implicând linia genea
- Page 120 and 121: De data aceasta, Alec cel Bătrân
- Page 122 and 123: Investigațiile următoare au doved
- Page 124 and 125: Cu carnea caldă și păroși, cu i
- Page 126 and 127: Am deschis gura să-i răspund și
- Page 128 and 129: — Ah! Ă-ă, da… a răspuns ea
- Page 130 and 131: era sărac și pleacă pe mare să
- Page 132 and 133: Și alții din sală aveau povești
- Page 134 and 135: — Ești modest, ha? am întrebat
- Page 136 and 137: A doua zi, după o dimineață lung
- Page 138 and 139: 138 — Poate crezi că eu am trăi
- Page 140 and 141: tabăra pe un câmp lăsat nelucrat
Ridicându-mi ochii de pe mâinile respectuos împreunate, am întâlnit<br />
privirea lui Colum și i-am zâmbit, apreciind stăpânirea de sine a fiului său.<br />
El, suprimându-și propriul zâmbet, a înclinat grav fruntea spre Hamish.<br />
— Bine spus, băiete. Acum vrei să împarți pâinea la toată lumea?<br />
Tăcerea din jurul mesei era întreruptă doar când cineva cerea să i se<br />
reumple farfuria, căci toată lumea se pusese pe mâncat serios. N-aveam<br />
poftă de mâncare, în parte din cauza șocului pricinuit de situația mea și în<br />
parte pentru că, la urma urmelor, heringul nu mă atrăgea deloc. Carnea de<br />
oaie era totuși destul de bună, iar pâinea delicioasă, proaspătă și cu coajă<br />
crocantă, cu bucăți mari de unt proaspăt nesărat.<br />
— Sper că domnul MacTavish se simte mai bine, am început eu în timpul<br />
unei pauze în care ne trăgeam sufletul. Nu l-am observat când am intrat.<br />
— MacTavish?<br />
Sprâncenele delicate ale Letitiei s-au arcuit peste ochii rotunzi de<br />
peruzea. Am simțit, mai degrabă decât am văzut, privirea lui Dougal<br />
ridicându-se în spatele meu.<br />
— Tânărul Jamie, a spus el scurt, înainte de a se apleca din nou cu toată<br />
atenția asupra osului de oaie din mâinile sale.<br />
— Jamie? De ce, ce s-a întâmplat cu băiatul?<br />
Chipul ei bucălat s-a încrețit de îngrijorare.<br />
— Doar o zgârietură, draga mea, a liniștit-o Colum, aruncând o privire<br />
peste masă spre fratele său. Totuși, Dougal, unde e Jamie?<br />
Mi s-a părut, poate, că ochii întunecați ascundeau o urmă de suspiciune.<br />
Fratele său a ridicat din umeri, cu privirea ațintită în farfurie.<br />
— L-am trimis la grajduri să îl ajute pe Alec cel Bătrân cu caii. Părea cel<br />
mai potrivit loc pentru el, în situația de față.<br />
A ridicat ochii, întâlnind privirea lui Colum.<br />
— Sau poate ai o idee mai bună?<br />
Colum părea să stea pe gânduri.<br />
— Grajduri? Mda, păi, bine… ai încredere în el până acum?<br />
Dougal s-a șters nepăsător cu mâna la gură și a întins brațul după o<br />
bucată de pâine.<br />
— Tu ai ultimul cuvânt de spus, Colum, dacă nu ești de acord cu ordinele<br />
mele.<br />
Buzele șefului clanului s-au strâns abia vizibil, însă nu a spus decât:<br />
— Nu, cred că se descurcă destul de bine acolo.<br />
Apoi s-a întors la mâncarea lui.<br />
Eu mă îndoiam că grajdul era cel mai potrivit mediu pentru un pacient<br />
care fusese împușcat, însă nu voiam să îmi spun punctul de vedere într-o<br />
93
Change language