untitled
sănătos și a stat legănându-mă ușor, șoptindu-mi în galică la ureche și mângâindu-mi părul cu o mână. Am plâns amarnic, lăsându-mă pentru moment pradă fricii și confuziei, însă încetișor am început să mă liniștesc puțin, în timp ce Jamie îmi mângâia gâtul și spatele, oferindu-mi confortul pieptului său cald și puternic. Suspinele mi s-au înmuiat și am început să mă calmez, rezemându-mă obosită de curba umărului său. Nici nu era de mirare că se pricepea la cai, am gândit amețită, simțindu-i degetele mângâindu-mă în spatele urechilor, ascultându-i vorba neînțeleasă, liniștitoare. Dacă aș fi fost un cal, l-aș fi lăsat să mă ducă oriunde. Acest gând absurd a coincis cu realizarea șocantă că tânărul nu era chiar complet epuizat. De fapt, devenea rușinos de evident pentru amândoi. Am tușit, dregându-mi vocea, ștergându-mi ochii cu mâneca în timp ce m-am ridicat din poala lui. — Îmi pare atât de rău… adică, vreau să spun, mulțumesc pentru… dar eu… Mă bâlbâiam, îndepărtându-mă de el, cu obrajii arzând. Era și el ușor îmbujorat, însă nu la fel de tulburat. A întins brațul, m-a luat de mână și m-a tras înapoi. Atent să nu mă atingă cu trupul, a așezat palma sub bărbia mea și mi-a ridicat ochii spre ai lui. — Să nu-ți fie teamă de mine, a rostit el blând. Și de nimeni de aici, atât timp cât sunt cu dumneata. Mi-a dat drumul și s-a întors spre foc. — Trebuie să bei ceva fierbinte, domniță, a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și ceva de mâncare. Cu burta plină altfel vezi lucrurile. Am râs tremurat la încercările lui de a turna supă cu o singură mână și m- am aplecat să îl ajut. A avut dreptate; hrana chiar a ajutat. Am mâncat supă cu pâine într-o tăcere prietenoasă, împărțind confortul crescând al căldurii și al burții pline. În cele din urmă, Jamie s-a ridicat, luându-și pătura căzută de pe podea. A pus-o din nou pe pat și mi-a făcut semn să mă întind. — Dormi puțin, Claire. Ești epuizată și mai mult ca sigur cineva o să vrea să stea de vorbă cu dumneata în scurt timp. Auzindu-l, mi-am adus aminte cu tristețe de poziția mea precară, însă eram prea obosită să îmi pese. Am murmurat un protest slab mai mult din politețe că ocupam patul altcuiva; niciodată nu mai văzusem ceva la fel de ispititor. Jamie m-a asigurat că poate găsi un pat în altă parte. Am căzut cu capul în maldărul de pături și am adormit înainte ca el să ajungă la ușă. 84
85 5. CLANUL MACKENZIE M-am trezit într-o stare de confuzie totală. Îmi aminteam vag că ceva era teribil de greșit, însă nu știam ce anume. De fapt, dormisem atât de profund încât pentru o clipă nu mi-am amintit nici măcar cine sunt, darămite unde mă aflu. Îmi era cald și camera în jur era rece ca gheața. Am încercat să mă afund din nou în coconul meu de pături, însă vocea care mă trezise continua să mă sâcâie. — Haide, fetițo! Haide, trebuie să te trezești! Vocea era profundă și de o vioiciune gălăgioasă, precum lătratul unui câine de stână. Am deschis fără tragere de inimă un ochi și am văzut un munte de stofă maro. Doamna FitzGibbons! Vederea ei m-a speriat atât de tare, încât m-am trezit complet și mi-am recăpătat memoria într-o clipă. Așadar, era încă adevărat. Înfășurându-mă cu o pătură ca să mă apăr de frig, m-am dat jos din pat fără tragere de inimă și m-am repezit spre foc. Doamna FitzGibbons miadusese o cană cu supă fierbinte; am sorbit din ea, simțindu-mă precum un supraviețuitor al unui bombardament feroce în timp ce ea a așezat pe pat un maldăr de haine. Erau acolo o cămașă lungă gălbuie din pânză cu poale finisate cu o dantelă subțire, un combinezon dintr-un bumbac fin, două fuste în nuanțe de cafeniu și un corsaj din stofă galben-lămâie. Ciorapii cafenii în dungi, din lână, și o pereche de conduri galbeni completau ținuta. Imună la protestele mele, onorabila femeie m-a scos din hainele mele nepotrivite și m-a supravegheat în timp ce mă îmbrăcam. A pășit în spate, admirându-și cu satisfacție opera. — Galbenul te prinde, fetițo; mă gândeam eu că așa o să fie. Merge cu părul tău castaniu și îți scoate în evidență auriul din ochi. Stai, totuși, că mai ai nevoie și de o panglicuță. Cotrobăind prin buzunar ca într-un sac, a scos la iveală un pumn de panglici și câteva bijuterii. Prea uimită pentru a rezista, i-am dat voie să îmi aranjeze părul, strângându-mi la spate buclele de la tâmple, nemulțumită de scurtimea lipsită de feminitate a părului meu până la umeri. — Dumnezeule, draga mea, dar ce a fost în mintea ta să îți tai părul atât te scurt? Ai vrut să te deghizezi? Am auzit că unele fete fac asta, își ascund feminitatea când călătoresc, ca să se apere de blestemații ăia de englezoi. Ce zile am apucat, când doamnele nu mai pot călători în siguranță!
- Page 34 and 35: — De ce nu veniți în birou să
- Page 36 and 37: el, dând din cap întristat de lip
- Page 38 and 39: 38 Era o zi frumoasă, cu frunzișu
- Page 40 and 41: vrăjitoare în sensul modern al cu
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 48 and 49: 48 acestea, tonul de violență neo
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 60 and 61: — Va fi mai sensibil câteva zile
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
- Page 70 and 71: — Respiră, a spus unul dintre ei
- Page 72 and 73: — Nici tu nu l-ai mai lua dacă a
- Page 74 and 75: treacă la trap pe lângă ei, căs
- Page 76 and 77: — Dar e rănit. A fost împușcat
- Page 78 and 79: argintii, acolo unde loviturile de
- Page 80 and 81: — S-a întâmplat acum aproape pa
- Page 82 and 83: — Puteam vedea pumnalul chiar sub
- Page 86 and 87: A continuat, netezind ici și colo,
- Page 88 and 89: Cu sprâncenele încă ridicate, Co
- Page 90 and 91: — Dar cum se face, Doamnă Beauch
- Page 92 and 93: 92 privirea de pe farfuria care îl
- Page 94 and 95: astfel de companie. Mi-am pus în g
- Page 96 and 97: Al lui Dougal era încă prins la s
- Page 98 and 99: — Ce-a făcut fata? Voinica doamn
- Page 100 and 101: — Angus cel mic o să se opreasc
- Page 102 and 103: — Vai de mine, întotdeauna e câ
- Page 104 and 105: — Cred că cineva vrea să îți
- Page 106 and 107: Padocul la care m-a condus era ceva
- Page 108 and 109: 108 Dinții albi și pătrați mest
- Page 110 and 111: — Nu ai auzit de ei? Vindecători
- Page 112 and 113: Pe raftul de jos era o carte, un vo
- Page 114 and 115: această epocă pentru că îmi ofe
- Page 116 and 117: nu știu ei este că Jamie MacTavis
- Page 118 and 119: conversații implicând linia genea
- Page 120 and 121: De data aceasta, Alec cel Bătrân
- Page 122 and 123: Investigațiile următoare au doved
- Page 124 and 125: Cu carnea caldă și păroși, cu i
- Page 126 and 127: Am deschis gura să-i răspund și
- Page 128 and 129: — Ah! Ă-ă, da… a răspuns ea
- Page 130 and 131: era sărac și pleacă pe mare să
- Page 132 and 133: Și alții din sală aveau povești
85<br />
5. CLANUL MACKENZIE<br />
M-am trezit într-o stare de confuzie totală. Îmi aminteam vag că ceva era<br />
teribil de greșit, însă nu știam ce anume. De fapt, dormisem atât de profund<br />
încât pentru o clipă nu mi-am amintit nici măcar cine sunt, darămite unde<br />
mă aflu. Îmi era cald și camera în jur era rece ca gheața. Am încercat să mă<br />
afund din nou în coconul meu de pături, însă vocea care mă trezise continua<br />
să mă sâcâie.<br />
— Haide, fetițo! Haide, trebuie să te trezești!<br />
Vocea era profundă și de o vioiciune gălăgioasă, precum lătratul unui<br />
câine de stână. Am deschis fără tragere de inimă un ochi și am văzut un<br />
munte de stofă maro.<br />
Doamna FitzGibbons! Vederea ei m-a speriat atât de tare, încât m-am<br />
trezit complet și mi-am recăpătat memoria într-o clipă. Așadar, era încă<br />
adevărat.<br />
Înfășurându-mă cu o pătură ca să mă apăr de frig, m-am dat jos din pat<br />
fără tragere de inimă și m-am repezit spre foc. Doamna FitzGibbons miadusese<br />
o cană cu supă fierbinte; am sorbit din ea, simțindu-mă precum un<br />
supraviețuitor al unui bombardament feroce în timp ce ea a așezat pe pat un<br />
maldăr de haine. Erau acolo o cămașă lungă gălbuie din pânză cu poale<br />
finisate cu o dantelă subțire, un combinezon dintr-un bumbac fin, două fuste<br />
în nuanțe de cafeniu și un corsaj din stofă galben-lămâie. Ciorapii cafenii în<br />
dungi, din lână, și o pereche de conduri galbeni completau ținuta.<br />
Imună la protestele mele, onorabila femeie m-a scos din hainele mele<br />
nepotrivite și m-a supravegheat în timp ce mă îmbrăcam. A pășit în spate,<br />
admirându-și cu satisfacție opera.<br />
— Galbenul te prinde, fetițo; mă gândeam eu că așa o să fie. Merge cu<br />
părul tău castaniu și îți scoate în evidență auriul din ochi. Stai, totuși, că mai<br />
ai nevoie și de o panglicuță.<br />
Cotrobăind prin buzunar ca într-un sac, a scos la iveală un pumn de<br />
panglici și câteva bijuterii.<br />
Prea uimită pentru a rezista, i-am dat voie să îmi aranjeze părul,<br />
strângându-mi la spate buclele de la tâmple, nemulțumită de scurtimea<br />
lipsită de feminitate a părului meu până la umeri.<br />
— Dumnezeule, draga mea, dar ce a fost în mintea ta să îți tai părul atât te<br />
scurt? Ai vrut să te deghizezi? Am auzit că unele fete fac asta, își ascund<br />
feminitatea când călătoresc, ca să se apere de blestemații ăia de englezoi. Ce<br />
zile am apucat, când doamnele nu mai pot călători în siguranță!