untitled

03.01.2019 Views

sănătos și a stat legănându-mă ușor, șoptindu-mi în galică la ureche și mângâindu-mi părul cu o mână. Am plâns amarnic, lăsându-mă pentru moment pradă fricii și confuziei, însă încetișor am început să mă liniștesc puțin, în timp ce Jamie îmi mângâia gâtul și spatele, oferindu-mi confortul pieptului său cald și puternic. Suspinele mi s-au înmuiat și am început să mă calmez, rezemându-mă obosită de curba umărului său. Nici nu era de mirare că se pricepea la cai, am gândit amețită, simțindu-i degetele mângâindu-mă în spatele urechilor, ascultându-i vorba neînțeleasă, liniștitoare. Dacă aș fi fost un cal, l-aș fi lăsat să mă ducă oriunde. Acest gând absurd a coincis cu realizarea șocantă că tânărul nu era chiar complet epuizat. De fapt, devenea rușinos de evident pentru amândoi. Am tușit, dregându-mi vocea, ștergându-mi ochii cu mâneca în timp ce m-am ridicat din poala lui. — Îmi pare atât de rău… adică, vreau să spun, mulțumesc pentru… dar eu… Mă bâlbâiam, îndepărtându-mă de el, cu obrajii arzând. Era și el ușor îmbujorat, însă nu la fel de tulburat. A întins brațul, m-a luat de mână și m-a tras înapoi. Atent să nu mă atingă cu trupul, a așezat palma sub bărbia mea și mi-a ridicat ochii spre ai lui. — Să nu-ți fie teamă de mine, a rostit el blând. Și de nimeni de aici, atât timp cât sunt cu dumneata. Mi-a dat drumul și s-a întors spre foc. — Trebuie să bei ceva fierbinte, domniță, a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și ceva de mâncare. Cu burta plină altfel vezi lucrurile. Am râs tremurat la încercările lui de a turna supă cu o singură mână și m- am aplecat să îl ajut. A avut dreptate; hrana chiar a ajutat. Am mâncat supă cu pâine într-o tăcere prietenoasă, împărțind confortul crescând al căldurii și al burții pline. În cele din urmă, Jamie s-a ridicat, luându-și pătura căzută de pe podea. A pus-o din nou pe pat și mi-a făcut semn să mă întind. — Dormi puțin, Claire. Ești epuizată și mai mult ca sigur cineva o să vrea să stea de vorbă cu dumneata în scurt timp. Auzindu-l, mi-am adus aminte cu tristețe de poziția mea precară, însă eram prea obosită să îmi pese. Am murmurat un protest slab mai mult din politețe că ocupam patul altcuiva; niciodată nu mai văzusem ceva la fel de ispititor. Jamie m-a asigurat că poate găsi un pat în altă parte. Am căzut cu capul în maldărul de pături și am adormit înainte ca el să ajungă la ușă. 84

85 5. CLANUL MACKENZIE M-am trezit într-o stare de confuzie totală. Îmi aminteam vag că ceva era teribil de greșit, însă nu știam ce anume. De fapt, dormisem atât de profund încât pentru o clipă nu mi-am amintit nici măcar cine sunt, darămite unde mă aflu. Îmi era cald și camera în jur era rece ca gheața. Am încercat să mă afund din nou în coconul meu de pături, însă vocea care mă trezise continua să mă sâcâie. — Haide, fetițo! Haide, trebuie să te trezești! Vocea era profundă și de o vioiciune gălăgioasă, precum lătratul unui câine de stână. Am deschis fără tragere de inimă un ochi și am văzut un munte de stofă maro. Doamna FitzGibbons! Vederea ei m-a speriat atât de tare, încât m-am trezit complet și mi-am recăpătat memoria într-o clipă. Așadar, era încă adevărat. Înfășurându-mă cu o pătură ca să mă apăr de frig, m-am dat jos din pat fără tragere de inimă și m-am repezit spre foc. Doamna FitzGibbons miadusese o cană cu supă fierbinte; am sorbit din ea, simțindu-mă precum un supraviețuitor al unui bombardament feroce în timp ce ea a așezat pe pat un maldăr de haine. Erau acolo o cămașă lungă gălbuie din pânză cu poale finisate cu o dantelă subțire, un combinezon dintr-un bumbac fin, două fuste în nuanțe de cafeniu și un corsaj din stofă galben-lămâie. Ciorapii cafenii în dungi, din lână, și o pereche de conduri galbeni completau ținuta. Imună la protestele mele, onorabila femeie m-a scos din hainele mele nepotrivite și m-a supravegheat în timp ce mă îmbrăcam. A pășit în spate, admirându-și cu satisfacție opera. — Galbenul te prinde, fetițo; mă gândeam eu că așa o să fie. Merge cu părul tău castaniu și îți scoate în evidență auriul din ochi. Stai, totuși, că mai ai nevoie și de o panglicuță. Cotrobăind prin buzunar ca într-un sac, a scos la iveală un pumn de panglici și câteva bijuterii. Prea uimită pentru a rezista, i-am dat voie să îmi aranjeze părul, strângându-mi la spate buclele de la tâmple, nemulțumită de scurtimea lipsită de feminitate a părului meu până la umeri. — Dumnezeule, draga mea, dar ce a fost în mintea ta să îți tai părul atât te scurt? Ai vrut să te deghizezi? Am auzit că unele fete fac asta, își ascund feminitatea când călătoresc, ca să se apere de blestemații ăia de englezoi. Ce zile am apucat, când doamnele nu mai pot călători în siguranță!

sănătos și a stat legănându-mă ușor, șoptindu-mi în galică la ureche și<br />

mângâindu-mi părul cu o mână. Am plâns amarnic, lăsându-mă pentru<br />

moment pradă fricii și confuziei, însă încetișor am început să mă liniștesc<br />

puțin, în timp ce Jamie îmi mângâia gâtul și spatele, oferindu-mi confortul<br />

pieptului său cald și puternic. Suspinele mi s-au înmuiat și am început să mă<br />

calmez, rezemându-mă obosită de curba umărului său. Nici nu era de mirare<br />

că se pricepea la cai, am gândit amețită, simțindu-i degetele mângâindu-mă<br />

în spatele urechilor, ascultându-i vorba neînțeleasă, liniștitoare. Dacă aș fi<br />

fost un cal, l-aș fi lăsat să mă ducă oriunde.<br />

Acest gând absurd a coincis cu realizarea șocantă că tânărul nu era chiar<br />

complet epuizat. De fapt, devenea rușinos de evident pentru amândoi. Am<br />

tușit, dregându-mi vocea, ștergându-mi ochii cu mâneca în timp ce m-am<br />

ridicat din poala lui.<br />

— Îmi pare atât de rău… adică, vreau să spun, mulțumesc pentru… dar<br />

eu…<br />

Mă bâlbâiam, îndepărtându-mă de el, cu obrajii arzând. Era și el ușor<br />

îmbujorat, însă nu la fel de tulburat. A întins brațul, m-a luat de mână și m-a<br />

tras înapoi. Atent să nu mă atingă cu trupul, a așezat palma sub bărbia mea<br />

și mi-a ridicat ochii spre ai lui.<br />

— Să nu-ți fie teamă de mine, a rostit el blând. Și de nimeni de aici, atât<br />

timp cât sunt cu dumneata.<br />

Mi-a dat drumul și s-a întors spre foc.<br />

— Trebuie să bei ceva fierbinte, domniță, a continuat ca și cum nimic nu<br />

s-ar fi întâmplat, și ceva de mâncare. Cu burta plină altfel vezi lucrurile.<br />

Am râs tremurat la încercările lui de a turna supă cu o singură mână și m-<br />

am aplecat să îl ajut. A avut dreptate; hrana chiar a ajutat. Am mâncat supă<br />

cu pâine într-o tăcere prietenoasă, împărțind confortul crescând al căldurii<br />

și al burții pline.<br />

În cele din urmă, Jamie s-a ridicat, luându-și pătura căzută de pe podea. A<br />

pus-o din nou pe pat și mi-a făcut semn să mă întind.<br />

— Dormi puțin, Claire. Ești epuizată și mai mult ca sigur cineva o să vrea<br />

să stea de vorbă cu dumneata în scurt timp.<br />

Auzindu-l, mi-am adus aminte cu tristețe de poziția mea precară, însă<br />

eram prea obosită să îmi pese. Am murmurat un protest slab mai mult din<br />

politețe că ocupam patul altcuiva; niciodată nu mai văzusem ceva la fel de<br />

ispititor. Jamie m-a asigurat că poate găsi un pat în altă parte. Am căzut cu<br />

capul în maldărul de pături și am adormit înainte ca el să ajungă la ușă.<br />

84

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!