untitled

— Dar e rănit. A fost împușcat ieri și înjunghiat astă-noapte. I-am
bandajat rana ca să poată călări, dar nu am avut răgaz să îl curăț și să îl
bandajez așa cum trebuie. Trebuie să o tratez înainte să se infecteze.
— Infecteze?
— Da, adică, să se inflameze, înțelegeți, cu puroi, să se umfle, să facă febră.
— Ah, da, știu ce zici. Adică știi ce să faci ca să nu facă puroi? Ești un fel de
vraci deci. O Beaton?
— Da, cam așa.
Nu aveam idee cine era Beaton, nici nu doream să îmi prezint calificările
medicale stând afară în ploaia înghețată care începuse să cadă din cer.
Doamna FitzGibbons a părut să îmi dea crezare, căci l-a chemat pe Jamie,
care se îndrepta în direcție opusă, înapoi și, luându-l și pe el de braț, ne-a
tras pe amândoi în castel.
După o călătorie îndelungată prin coridoarele înguste și reci, în care
lumina abia pătrundea prin ferestrele înguste din ziduri, am ajuns în cele din
urmă într-o cameră destul de spațioasă, mobilată cu un pat, câteva scaune
joase și, cel mai important, un foc.
Pentru câteva clipe mi-am ignorat pacientul pentru a-mi dezgheța
mâinile. Doamna FitzGibbons, probabil imună la frig, l-a așezat pe Jamie pe
un scăunel de lângă foc și i-a scos cu grijă ultimele rămășițe din cămașa
ferfenițită, acoperindu-l cu o pătură călduroasă. A exclamat uimită la
vederea umărului, care era vânăt și umflat și a pipăit bandajul improvizat.
M-am întors cu spatele la foc.
— Cred că va fi nevoie să înmuiem bandajul pentru a-l desprinde, apoi să
spălăm rana cu o soluție pentru… a preveni febra.
Doamna FitzGibbons ar fi fost o infirmieră extraordinară.
— Ce vrei să îți aduc? a întrebat simplu.
Am început să mă gândesc. Oare ce folosiseră oamenii pentru prevenirea
infecțiilor înainte de apariția antibioticelor? Și dintre acele puține leacuri, pe
care l-aș putea găsi într-un castel scoțian primitiv la primele ore ale
dimineții?
— Usturoi! am răspuns triumfător. Usturoi și, dacă aveți, hamamelis. Și de
asemenea aș mai avea nevoie de câteva cârpe curate și de un ceaun cu apă
pentru fiert.
— Bine, cred că pot; poate și puțină tătăneasă. Dar puțin ceai de salvie
sau mușețel? Se vede că flăcăul ăsta a avut o noapte grea.
Tânărul abia se mai ținea pe picioare de oboseală, prea sfârșit pentru a
protesta auzindu-ne discutând despre el de parcă ar fi fost un obiect din
cameră.
76