untitled
— Nici tu nu l-ai mai lua dacă ai fi fost pus să te căiești pentru asta, să stai trei ore la miezul nopții pe podeaua de piatră din capelă în februarie, învelit doar cu cămașa de pe tine, a răspuns pacientul meu. Toți bărbații s-au pus pe râs, în timp ce el a continuat: — Penitența dura doar două ore, dar mi-a mai luat încă una să mă ridic de pe piatră; am crezut că mi-a înghețat… ă-ă… mi-au înghețat țurloaiele, dar de fapt eram doar înțepenit. După toate aparențele, se simțea mai bine. Fără să vreau am zâmbit, însă am poruncit cu fermitate: — Gura închisă, să nu te rănesc. Cu precauție, și-a pipăit bandajul, și l-am plesnit peste mână. — Ah, acum mă ameninți? a întrebat el cu nerușinare. După ce am împărțit amândoi o ploscă de whisky! Plosca a completat cercul de bărbați. Stând pe vine lângă mine, Dougal s-a pregătit să-i dea să bea lui Jamie. Mirosul înțepător și arzător de whisky a plutit în aer, iar eu am întins mâna după recipient. — Gata cu spirtoasele, am răspuns. Jamie va bea ceai sau, în cel mai rău caz, apă. Fără alcool. Dougal mi-a tras plosca din mână, ignorându-mă complet, și a turnat o porție zdravănă din lichidul cu miros înțepător în gâtul pacientului meu, făcându-l să tușească. Așteptând ca bărbatul aflat la pământ să își recapete răsuflarea, i-a pus din nou plosca la gură. — Ajunge cu asta! Am întins din nou brațul după ploscă. Vrei să îl îmbeți atât de tare încât să nu se mai poată ține pe picioare? M-a împins într-o parte cu cotul. — Drăcoasă femeiușcă, nu-i așa? a întrebat pacientul meu, cu un glas amuzat. — Vezi-ți de treburile tale, femeie, mi-a poruncit Dougal. Mai avem cale lungă de bătut în noaptea asta și are nevoie de toată puterea pe care i-o dă băutura. În clipa în care bandajele au fost legate, pacientul a încercat să se ridice. L-am împins cu mâna înapoi la pământ și mi-am așezat un genunchi pe pieptul lui, să-l țin acolo. — Nu te mișca! i-am strigat furioasă. Am apucat cu o mână poala kiltului lui Dougal și am smucit-o, forțându-l să îngenuncheze din nou lângă mine. — Privește, i-am ordonat, cu vocea mea de infirmieră cea mai aprigă. I-am îndesat resturile cămășii îmbibate de sânge în palmă. A aruncat-o pe jos cu un țipăt dezgustat. I-am luat palma și am pus-o pe umărul lui Jamie. 72
73 — Și privește și aici. Un tăiș de sabie ori altceva i-a pătruns prin mușchiul trapez. — O baionetă, a venit pacientul în ajutorul meu. — O baionetă! am exclamat. Și de ce nu mi-ai spus? A ridicat din umeri, dar s-a oprit brusc cu un geamăt moale de durere. — Am simțit-o când a intrat, dar nu mi-am dat seama că e atât de grav, pentru că nu m-a durut prea tare. — Doare acum? — Doare, a răspuns el scurt. — Bun, am răspuns, de-a dreptul enervată. Fiindcă o meriți. Poate te vei învăța minte altă dată când mai umbli pe coclauri să răpești femei tinere și să omori oameni și… M-am simțit ridicol de aproape de a izbucni în lacrimi și m-am oprit încercând să mă stăpânesc. Dougal își pierdea cu fiecare clipă răbdarea ascultând această conversație. — Băiete, poți să te ții pe cal? — Nu merge nicăieri, am protestat indignată. Ar trebui să fie în spital! Cu siguranță nu poate… Protestele mele, după cum mă obișnuisem, au fost complet ignorate. — Poți călări? a repetat Dougal întrebarea. — Da, dacă mi-o iei pe femeie de pe cap și îmi dai o cămașă curată. 4. SOSIREA MEA LA CASTEL Restul călătoriei a fost liniștit, asta dacă consideri o călătorie de douăzeci și cinci de kilometri, călare, în toiul nopții, prin peisajul aspru de țară, adesea fără avantajul unor drumuri, în compania unor bărbați în kilturi înarmați până în dinți, împărțind șaua cu un bărbat rănit, ca fiind una liniștită. Cel puțin nu am fost atacați de tâlhari la drumul mare, nu ne-am întâlnit cu vreo fiară sălbatică și nu a plouat. După standardele cu care începusem să mă obișnuiesc, a fost o călătorie chiar plictisitoare. Răsăritul se apropia în nuanțe palide peste mlaștinile înnegurate. Destinația se ridica în fața ochilor noștri, o construcție impozantă din piatră întunecată, a cărei siluetă se contura în lumina cenușie, împrejurimile nu mai erau tăcute și pustii. Un șir de oameni îmbrăcați grosolan se îndreptau spre castel. S-au dat într-o parte a drumului îngust pentru a lăsa caii să
- Page 22 and 23: — Ar fi greu să citești în pat
- Page 24 and 25: 24 Bubuitul tunetului s-a repezit
- Page 26 and 27: Singura obiecție pe care o aveam
- Page 28 and 29: ciuf de păr negru lucios, stătea
- Page 30 and 31: — Mmm, am spus, așezând ceașca
- Page 32 and 33: A zâmbit deodată, un surâs neobi
- Page 34 and 35: — De ce nu veniți în birou să
- Page 36 and 37: el, dând din cap întristat de lip
- Page 38 and 39: 38 Era o zi frumoasă, cu frunzișu
- Page 40 and 41: vrăjitoare în sensul modern al cu
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 48 and 49: 48 acestea, tonul de violență neo
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 60 and 61: — Va fi mai sensibil câteva zile
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
- Page 70 and 71: — Respiră, a spus unul dintre ei
- Page 74 and 75: treacă la trap pe lângă ei, căs
- Page 76 and 77: — Dar e rănit. A fost împușcat
- Page 78 and 79: argintii, acolo unde loviturile de
- Page 80 and 81: — S-a întâmplat acum aproape pa
- Page 82 and 83: — Puteam vedea pumnalul chiar sub
- Page 84 and 85: sănătos și a stat legănându-m
- Page 86 and 87: A continuat, netezind ici și colo,
- Page 88 and 89: Cu sprâncenele încă ridicate, Co
- Page 90 and 91: — Dar cum se face, Doamnă Beauch
- Page 92 and 93: 92 privirea de pe farfuria care îl
- Page 94 and 95: astfel de companie. Mi-am pus în g
- Page 96 and 97: Al lui Dougal era încă prins la s
- Page 98 and 99: — Ce-a făcut fata? Voinica doamn
- Page 100 and 101: — Angus cel mic o să se opreasc
- Page 102 and 103: — Vai de mine, întotdeauna e câ
- Page 104 and 105: — Cred că cineva vrea să îți
- Page 106 and 107: Padocul la care m-a condus era ceva
- Page 108 and 109: 108 Dinții albi și pătrați mest
- Page 110 and 111: — Nu ai auzit de ei? Vindecători
- Page 112 and 113: Pe raftul de jos era o carte, un vo
- Page 114 and 115: această epocă pentru că îmi ofe
- Page 116 and 117: nu știu ei este că Jamie MacTavis
- Page 118 and 119: conversații implicând linia genea
- Page 120 and 121: De data aceasta, Alec cel Bătrân
73<br />
— Și privește și aici. Un tăiș de sabie ori altceva i-a pătruns prin mușchiul<br />
trapez.<br />
— O baionetă, a venit pacientul în ajutorul meu.<br />
— O baionetă! am exclamat. Și de ce nu mi-ai spus?<br />
A ridicat din umeri, dar s-a oprit brusc cu un geamăt moale de durere.<br />
— Am simțit-o când a intrat, dar nu mi-am dat seama că e atât de grav,<br />
pentru că nu m-a durut prea tare.<br />
— Doare acum?<br />
— Doare, a răspuns el scurt.<br />
— Bun, am răspuns, de-a dreptul enervată. Fiindcă o meriți. Poate te vei<br />
învăța minte altă dată când mai umbli pe coclauri să răpești femei tinere și<br />
să omori oameni și…<br />
M-am simțit ridicol de aproape de a izbucni în lacrimi și m-am oprit<br />
încercând să mă stăpânesc.<br />
Dougal își pierdea cu fiecare clipă răbdarea ascultând această<br />
conversație.<br />
— Băiete, poți să te ții pe cal?<br />
— Nu merge nicăieri, am protestat indignată. Ar trebui să fie în spital! Cu<br />
siguranță nu poate…<br />
Protestele mele, după cum mă obișnuisem, au fost complet ignorate.<br />
— Poți călări? a repetat Dougal întrebarea.<br />
— Da, dacă mi-o iei pe femeie de pe cap și îmi dai o cămașă curată.<br />
4. SOSIREA MEA LA CASTEL<br />
Restul călătoriei a fost liniștit, asta dacă consideri o călătorie de douăzeci<br />
și cinci de kilometri, călare, în toiul nopții, prin peisajul aspru de țară, adesea<br />
fără avantajul unor drumuri, în compania unor bărbați în kilturi înarmați<br />
până în dinți, împărțind șaua cu un bărbat rănit, ca fiind una liniștită. Cel<br />
puțin nu am fost atacați de tâlhari la drumul mare, nu ne-am întâlnit cu vreo<br />
fiară sălbatică și nu a plouat. După standardele cu care începusem să mă<br />
obișnuiesc, a fost o călătorie chiar plictisitoare.<br />
Răsăritul se apropia în nuanțe palide peste mlaștinile înnegurate.<br />
Destinația se ridica în fața ochilor noștri, o construcție impozantă din piatră<br />
întunecată, a cărei siluetă se contura în lumina cenușie, împrejurimile nu<br />
mai erau tăcute și pustii. Un șir de oameni îmbrăcați grosolan se îndreptau<br />
spre castel. S-au dat într-o parte a drumului îngust pentru a lăsa caii să
Change language