untitled

spațiul îngust până când ne-am prăbușit în cele din urmă unul în brațele
celuilalt pe cea de a doua platformă.
Acolo o fereastră antică ieșită ca un alcov se deschidea golașă spre cer și
lumina lunii pline ne scălda în argint. Am rămas îmbrățișați, pielea umedă
răcorindu-se în vântul iernatic, așteptând ca inimile să își potolească goana
și suflul să se întoarcă în trupurile noastre respirând din greu.
Luna de deasupra noastră era o lună de Crăciun, atât de mare încât
umplea aproape cu totul fereastra goală. Nu mi se părea de mirare că
mareea mării și a femeii aveau legături atât de strânse cu acest glob
maiestuos, atât de aproape și atât de impunător.
Însă propria mea maree nu mai asculta de chemările acelea caste și
sterile și conștiința libertății mele îmi alerga prin sânge precum adrenalina.
— Am și eu un dar pentru tine, i-am spus deodată lui Jamie.
S-a întors spre mine și mâna i-a alunecat, mare și neclintită, peste
pântecul meu încă plat.
— Ce dar ai pentru mine? a întrebat el.
Și lumea era pretutindeni în jurul nostru, încărcată cu o nouă speranță.
727