untitled
În apropierea ușii era un suport cu o torță, pe jumătate arsă de la o vizită anterioară. Jamie s-a oprit să o aprindă cu un băț de hârtie dintr-un teanc pregătit lângă intrare, apoi a împins ușa descuiată și s-a lăsat în jos pe sub pragul de sus, lăsându-mă să îl urmez. La început, nu am văzut absolut nimic înăuntru cu excepția cercului luminos al lămpii lui Jamie. Totul era scufundat în beznă. Lampa se legăna, îndepărtându-se de mine. Am rămas nemișcată, urmărind punctul luminos cu privirea. La fiecare câțiva pași se oprea, apoi continua, și o flamă leneșă se ridica în urma lui, arzând cu o strălucire roșiatică. Atunci când ochii mi s-au obișnuit încet cu întunericul, flamele au devenit un șir de lămpi, așezate pe piloni de piatră, strălucind ca niște făclii în întuneric. Era o peșteră. La început am avut impresia că era o peșteră de cristale, din cauza sclipirilor întunecate stranii din spatele lămpilor. Însă când am făcut un pas în față spre primul pilon și am aruncat o privire în spatele lui, am văzut. Un lac întunecat și limpede. Apa transparentă, strălucind precum sticla peste nisipul negru vulcanic, scăpărând reflexe roșii în lumina lămpilor. Aerul era umed și cald, încărcat cu aburul care condensa pe pereții reci ai cavernei, șiroind ca niște nervuri pe coloanele de piatră. Un izvor cu apă caldă. Mirosul slab de sulf mi-a înțepat nările. Vasăzică un izvor cu apă minerală fierbinte. Îmi aminteam că Anselm menționase izvoarele care ieșeau din adâncuri în apropierea abației, renumite pentru proprietățile lor terapeutice. Jamie stătea lângă mine, privind peste întinderea aburindă de ambră neagră și rubine. — O baie fierbinte, a spus el mândru. Îți place? — Iisuse Roosevelt Hristoase, am spus. — Ah, deci îți place, a rostit el, zâmbind fericit de succesul surprizei. Hai înăuntru, atunci. Și-a lăsat roba să cadă și a rămas sclipind slab în întuneric, luminat în roșu de la reflexele strălucitoare ale apei. Tavanul arcuit al peșterii părea să înghită lumina lămpilor, astfel încât lumina abia se întindea câțiva metri înainte de a fi înghițită de beznă. Șovăind puțin, am lăsat roba de novice să îmi cadă din brațe. — Cât de fierbinte e? am întrebat. — Destul de fierbinte, a răspuns. Dar nu-ți face griji, nu te arde. Dar dacă stai mai bine de un ceas, s-ar putea să îți înmoaie carnea de pe oase precum carnea din supă. — Ce idee apetisantă, am spus, abandonând roba. Urmând silueta dreaptă și suplă, am pășit precaută în apă. În piatră erau săpate trepte ce duceau în adânc, cu o funie înnodată prinsă de-a lungul zidului pe post de balustradă. 722
Apa s-a ridicat până deasupra coapselor mele și carnea de pe pântec mi s- a înfiorat de plăcere când căldura m-a învăluit. La capătul treptelor, am rămas cu picioarele în nisipul negru și curat, apa ajungând sub umerii mei, sânii stând pe apă ca niște globuri de sticlă plutitoare. Pielea mi se înroșise de la căldură și pe ceafă simțeam ușoare gâdilături de transpirație, pe sub părul greu. Era o senzație minunată. Suprafața apei era netedă și fără valuri, însă nu era nemișcată; simțeam ușoare ondulări, curenții alergând prin trupul lacului precum impulsurile nervoase. Aceasta, cred, adăugată la căldura incredibil de liniștitoare a apei, îmi dădea iluzia că izvorul era viu – o entitate caldă, primitoare, care își întindea brațele să ne mângâie și să ne îmbie. Anselm îmi povestise că aceste izvoare aveau proprietăți vindecătoare și nu aveam nicio îndoială. Jamie a venit în spatele meu, mici valuri marcându-i trecerea prin apă. M-a cuprins cu brațul, prinzându-mi sânii în palme, picurând ușor apă deasupra lor. — Îți place, mo duinne? S-a aplecat și m-a sărutat pe umăr. Mi-am simțit picioarele începând să plutească sub mine și mi-am rezemat trupul de al lui. — Este minunat. Este pentru prima dată când îmi simt tot corpul cald din august. A început să mă tragă, dându-se încet în spate prin apă; picioarele făceau valuri în urma lor, căldura uimitoare mângâindu-mi pielea asemenea unor mâini tandre. S-a oprit și m-a întors, apoi m-a coborât cu grijă pe lemnul tare. Pe jumătate vizibile în lumina obscură de sub apă, vedeam niște scânduri fixate într-o nișă în piatră. S-a așezat pe bancă alături de mine, întinzându-și brațele peste marginea tare de piatră din spatele nostru. — Fratele Ambrose m-a adus alaltăieri aici să mă îmbăiez, a spus el. Să mai înmoi cicatricele. E bine, nu-i așa? — Mai mult decât bine. Apa mă ținea atât de bine la suprafață încât simțeam că aș putea pluti în mijlocul lacului dacă mi-aș dezlipi mâinile de pe bancă. Am ridicat privirea spre umbrele întunecate ale tavanului. — Trăiește vreo vietate în peștera asta? Adică lilieci? Sau pești? Jamie a dat din cap. — Doar spiritul izvorului, englezoaico. Apa bolborosește din pământ printr-o crăpătură îngustă acolo – a făcut semn cu capul spre întunericul infernal din spatele peșterii – și se scurge printr-o duzină de fisuri fine în piatră. Însă nu există o cale reală de comunicare cu lumea de afară, cu excepția ușii care dă în mănăstire. 723
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 674 and 675: 674 o plecăciune adâncă în faț
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 680 and 681: — Claire, te doresc atât de mult
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
- Page 700 and 701: de ceva mai mult timp pentru a se v
- Page 702 and 703: — Când văd oameni, cred că pri
- Page 704 and 705: fost ca băiatul să i se alăture
- Page 706 and 707: — Ma chère, eu slujesc un bărba
- Page 708 and 709: — A mâncat pâinea și carnea? a
- Page 710 and 711: — Nasul ți-e vânăt, am remarca
- Page 712 and 713: din plâns și m-a sărutat și m-a
- Page 714 and 715: în măcelul pe care îl vor dezlă
- Page 716 and 717: 716 41. DIN PÂNTECUL PĂMÂNTULUI
- Page 718 and 719: Mi-am ridicat mâinile, prinzându-
- Page 720 and 721: — Hm, nițel cam extravagant. Sir
- Page 724 and 725: — Spiritul izvorului? am spus, am
- Page 726 and 727: Mâinile lui m-au prins cu putere d
- Page 728 and 729: 728 MULȚUMIRI Autoarea vrea să le
Apa s-a ridicat până deasupra coapselor mele și carnea de pe pântec mi s-<br />
a înfiorat de plăcere când căldura m-a învăluit. La capătul treptelor, am<br />
rămas cu picioarele în nisipul negru și curat, apa ajungând sub umerii mei,<br />
sânii stând pe apă ca niște globuri de sticlă plutitoare. Pielea mi se înroșise<br />
de la căldură și pe ceafă simțeam ușoare gâdilături de transpirație, pe sub<br />
părul greu. Era o senzație minunată.<br />
Suprafața apei era netedă și fără valuri, însă nu era nemișcată; simțeam<br />
ușoare ondulări, curenții alergând prin trupul lacului precum impulsurile<br />
nervoase. Aceasta, cred, adăugată la căldura incredibil de liniștitoare a apei,<br />
îmi dădea iluzia că izvorul era viu – o entitate caldă, primitoare, care își<br />
întindea brațele să ne mângâie și să ne îmbie. Anselm îmi povestise că aceste<br />
izvoare aveau proprietăți vindecătoare și nu aveam nicio îndoială. Jamie a<br />
venit în spatele meu, mici valuri marcându-i trecerea prin apă. M-a cuprins<br />
cu brațul, prinzându-mi sânii în palme, picurând ușor apă deasupra lor.<br />
— Îți place, mo duinne?<br />
S-a aplecat și m-a sărutat pe umăr.<br />
Mi-am simțit picioarele începând să plutească sub mine și mi-am rezemat<br />
trupul de al lui.<br />
— Este minunat. Este pentru prima dată când îmi simt tot corpul cald din<br />
august.<br />
A început să mă tragă, dându-se încet în spate prin apă; picioarele făceau<br />
valuri în urma lor, căldura uimitoare mângâindu-mi pielea asemenea unor<br />
mâini tandre.<br />
S-a oprit și m-a întors, apoi m-a coborât cu grijă pe lemnul tare. Pe<br />
jumătate vizibile în lumina obscură de sub apă, vedeam niște scânduri fixate<br />
într-o nișă în piatră. S-a așezat pe bancă alături de mine, întinzându-și<br />
brațele peste marginea tare de piatră din spatele nostru.<br />
— Fratele Ambrose m-a adus alaltăieri aici să mă îmbăiez, a spus el. Să<br />
mai înmoi cicatricele. E bine, nu-i așa?<br />
— Mai mult decât bine.<br />
Apa mă ținea atât de bine la suprafață încât simțeam că aș putea pluti în<br />
mijlocul lacului dacă mi-aș dezlipi mâinile de pe bancă. Am ridicat privirea<br />
spre umbrele întunecate ale tavanului.<br />
— Trăiește vreo vietate în peștera asta? Adică lilieci? Sau pești?<br />
Jamie a dat din cap.<br />
— Doar spiritul izvorului, englezoaico. Apa bolborosește din pământ<br />
printr-o crăpătură îngustă acolo – a făcut semn cu capul spre întunericul<br />
infernal din spatele peșterii – și se scurge printr-o duzină de fisuri fine în<br />
piatră. Însă nu există o cale reală de comunicare cu lumea de afară, cu<br />
excepția ușii care dă în mănăstire.<br />
723
Change language