untitled
— Nasul ți-e vânăt, am remarcat pe un ton relaxat, aruncând o privire mai jos. La fel și picioarele. A rânjit spre mine, ștergându-și nasul cu dosul palmei. — Și ouăle mi-s vinete. Vrei să mi le încălzești? Vânăt de frig sau nu, era evident într-o dispoziție bună. Am alunecat din șa, rămânând în fața lui, dând din cap. — Nu are niciun rost, nu-i așa? am întrebat. — Ce nu are niciun rost? Și-a șters mâna de pantalonii zdrențuroși. — Să mă supăr pe tine. Nu îți pasă dacă te alegi cu o pneumonie sau dacă te mănâncă urșii, sau dacă eu îmi fac mii de griji pentru tine, nu-i așa? — Păi, nu mi-aș face griji în privința urșilor. Hibernează iarna, după cum sper că știi. Mi-am pierdut răbdarea și am întins mâna, cu intenția să îl plesnesc peste ureche. Mi-a prins încheietura și mi-a ținut-o fără dificultate, râzând. După o clipă de luptă fără izbândă, m-am dat bătută și am început și eu să râd. — Acum vii înapoi? am întrebat. Ori mai ai ceva de demonstrat? Jamie a ridicat bărbia arătându-mi drumul. — Du calul până la stejarul acela mare și așteaptă-mă acolo. Voi merge până acolo. Singur. Mi-am mușcat limba înghițindu-mi cele câteva remarci pe care le simțeam bolborosind în sinea mea și am încălecat. La stejar, am descălecat și am aruncat o privire de-a lungul drumului. După o clipă însă, mi-am dat seama că nu voi putea privi cu inima ușoară înaintarea anevoioasă. Când a căzut prima dată, am strâns hățurile cu putere în mâinile înmănușate, m-am întors încleștându-mi maxilarele și am așteptat, așa cum promisesem. Abia am reușit să ajungem înapoi în aripa oaspeților, însă am izbutit în cele din urmă, împiedicându-ne pe coridor, Jamie sprijinindu-se de mine, cu brațul în jurul umerilor mei. L-am zărit pe fratele Roger plimbându-se îngrijorat pe hol și l-am trimis în fugă după o tigaie de încălzit, în timp ce duceam pacientul în cameră, trântindu-l pe pat. A mormăit din pricina impactului, însă a stat liniștit, cu ochii închiși, când am început să îi scot zdrențele murdare. — Gata, treci sub pături. S-a rostogolit ascultător sub cearșafurile pe care le-am dat la o parte. Am vârât tigaia caldă în grabă între pături la piciorul patului și am împins-o înainte și înapoi. Când am scos-o, și-a întins picioarele lungi și s-a relaxat cu un oftat mulțumit când picioarele i-au atins porțiunea încălzită. Mi-am găsit de lucru prin cameră, pe tăcute, ridicând hainele abandonate, așezând mărunțișurile împrăștiate de pe masă, băgând cărbuni în mangal, 710
adăugând un praf de iarbă-mare pentru a îndulci fumul. Am crezut că Jamie adormise și am tresărit când l-am auzit vorbind în spatele meu. — Claire. — Da? — Te iubesc. — Oh. Eram ușor surprinsă, dar fără îndoială încântată. — Și eu te iubesc. A oftat și a deschis pe jumătate ochii. — Randall, a spus el. Spre sfârșit. Asta voia. Eram chiar mai surprinsă de această dezvăluire și am răspuns precaută. — Oh? — Da. Privirea îi era pironită pe fereastra deschisă, unde nori de zăpadă umpleau spațiul cu un cenușiu adânc, lipsit de nuanțe. — Zăceam la podea și el era întins lângă mine. Era și el în acel moment dezbrăcat și amândoi eram mânjiți de sânge… și de altele. Îmi amintesc că încercam să îmi ridic capul, simțindu-mi obrazul lipit de lespedea podelei cu sânge uscat. S-a încruntat, cu o expresie pierdută în ochi în timp ce își amintea acea clipă. — Eram deja amorțit; atât de amorțit încât nici nu mai simțeam durerea – eram doar teribil de obosit și totul părea foarte îndepărtat și ireal. — Norocul tău, am spus, cu o oarecare asprime și Jamie a zâmbit o clipă. — Da, norocul meu. Cred că alunecam în inconștiență, pe jumătate leșinat, așa că nu știu cât timp am zăcut amândoi acolo, dar m-am trezit deodată că mă strângea în brațe, băgându-se în mine. A șovăit, de parcă următoarea parte era dificil de povestit. — Până în acel moment, nu mă luptasem cu el. Dar eram atât de obosit încât m-am gândit că nu mai pot suporta din nou… oricum, am început să mă îndepărtez de el, însă nu mă zbăteam, ci doar mă trăgeam îndărăt. Mi-a cuprins gâtul cu brațele și s-a lipit de mine, îngropându-și chipul în umărul meu, și îl simțeam că plânge. Pentru o clipă nu am înțeles ce spune, dar pe urmă am înțeles; spunea „Te iubesc, te iubesc” neîncetat, lacrimile lui și saliva curgându-mi pe piept. Jamie s-a scuturat ușor, de frig sau de amintire. A expirat cu putere pe gură, tulburând norul de fum parfumat care se învârtea sub tavan. — Nu îmi pot imagina de ce a făcut-o. Dar mi-am așezat brațele în jurul lui și am rămas așa nemișcați pentru un moment. S-a oprit în cele din urmă 711
- Page 660 and 661: — Are o inimă de leu. Vorbea at
- Page 662 and 663: — Murtagh mi-a spus că și dumne
- Page 664 and 665: — Eu aleg vinul, dacă nu vă e c
- Page 666 and 667: — François Anselm Mericoeur d’
- Page 668 and 669: Dar gândul la aer curat, dacă nu
- Page 670 and 671: nu ar trebui să crească în aceas
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 674 and 675: 674 o plecăciune adâncă în faț
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 680 and 681: — Claire, te doresc atât de mult
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
- Page 700 and 701: de ceva mai mult timp pentru a se v
- Page 702 and 703: — Când văd oameni, cred că pri
- Page 704 and 705: fost ca băiatul să i se alăture
- Page 706 and 707: — Ma chère, eu slujesc un bărba
- Page 708 and 709: — A mâncat pâinea și carnea? a
- Page 712 and 713: din plâns și m-a sărutat și m-a
- Page 714 and 715: în măcelul pe care îl vor dezlă
- Page 716 and 717: 716 41. DIN PÂNTECUL PĂMÂNTULUI
- Page 718 and 719: Mi-am ridicat mâinile, prinzându-
- Page 720 and 721: — Hm, nițel cam extravagant. Sir
- Page 722 and 723: În apropierea ușii era un suport
- Page 724 and 725: — Spiritul izvorului? am spus, am
- Page 726 and 727: Mâinile lui m-au prins cu putere d
- Page 728 and 729: 728 MULȚUMIRI Autoarea vrea să le
adăugând un praf de iarbă-mare pentru a îndulci fumul. Am crezut că Jamie<br />
adormise și am tresărit când l-am auzit vorbind în spatele meu.<br />
— Claire.<br />
— Da?<br />
— Te iubesc.<br />
— Oh.<br />
Eram ușor surprinsă, dar fără îndoială încântată.<br />
— Și eu te iubesc.<br />
A oftat și a deschis pe jumătate ochii.<br />
— Randall, a spus el. Spre sfârșit. Asta voia.<br />
Eram chiar mai surprinsă de această dezvăluire și am răspuns precaută.<br />
— Oh?<br />
— Da.<br />
Privirea îi era pironită pe fereastra deschisă, unde nori de zăpadă<br />
umpleau spațiul cu un cenușiu adânc, lipsit de nuanțe.<br />
— Zăceam la podea și el era întins lângă mine. Era și el în acel moment<br />
dezbrăcat și amândoi eram mânjiți de sânge… și de altele. Îmi amintesc că<br />
încercam să îmi ridic capul, simțindu-mi obrazul lipit de lespedea podelei cu<br />
sânge uscat.<br />
S-a încruntat, cu o expresie pierdută în ochi în timp ce își amintea acea<br />
clipă.<br />
— Eram deja amorțit; atât de amorțit încât nici nu mai simțeam durerea –<br />
eram doar teribil de obosit și totul părea foarte îndepărtat și ireal.<br />
— Norocul tău, am spus, cu o oarecare asprime și Jamie a zâmbit o clipă.<br />
— Da, norocul meu. Cred că alunecam în inconștiență, pe jumătate<br />
leșinat, așa că nu știu cât timp am zăcut amândoi acolo, dar m-am trezit<br />
deodată că mă strângea în brațe, băgându-se în mine.<br />
A șovăit, de parcă următoarea parte era dificil de povestit.<br />
— Până în acel moment, nu mă luptasem cu el. Dar eram atât de obosit<br />
încât m-am gândit că nu mai pot suporta din nou… oricum, am început să mă<br />
îndepărtez de el, însă nu mă zbăteam, ci doar mă trăgeam îndărăt. Mi-a<br />
cuprins gâtul cu brațele și s-a lipit de mine, îngropându-și chipul în umărul<br />
meu, și îl simțeam că plânge. Pentru o clipă nu am înțeles ce spune, dar pe<br />
urmă am înțeles; spunea „Te iubesc, te iubesc” neîncetat, lacrimile lui și<br />
saliva curgându-mi pe piept.<br />
Jamie s-a scuturat ușor, de frig sau de amintire. A expirat cu putere pe<br />
gură, tulburând norul de fum parfumat care se învârtea sub tavan.<br />
— Nu îmi pot imagina de ce a făcut-o. Dar mi-am așezat brațele în jurul<br />
lui și am rămas așa nemișcați pentru un moment. S-a oprit în cele din urmă<br />
711
Change language