untitled

să nu te oprești să-ți îngrijești rana? Nu puteai spune cât de tare sângerai? Ai
noroc că nu ești mort, cum umbli teleleu pe coclauri toată noaptea, te dai
mare că te bați cu un singur braț, te încaieri și te arunci de pe cal… stai
nemișcat, prostule!
Celofibra și pânza cu care îl pansam erau enervant de greu de manevrat
pe întuneric. Alunecau, scăpându-mi printre degete, ca peștii înotând în
adâncuri cu o fulgerare batjocoritoare de burți albe. În ciuda frigului
mușcător, transpirația mi se prelingea pe gât. În cele din urmă am terminat
de legat un capăt și am întins mâna după celălalt, care insista să alunece pe
la spatele pacientului.
— Treci înapoi aici… ah, fir-ai tu să fii de nenorocit!
Jamie se mișcase și capătul celălalt se dezlegase.
Toată lumea a tăcut o clipă, mută de uimire.
— Iisuse, a rostit grăsanul pe nume Rupert. N-am auzit în viața mea o
femeie cu o gură așa de spurcată.
— Atunci n-ai avut de-a face cu mătușă-mea Grisel, a replicat o altă voce,
și au început să râdă.
— Bărbatul dumitale ar trebui să te mai altoiască din când în când,
domniță, a spus o voce severă din întunericul de la rădăcina unui copac.
Sfântul Pavel a spus: „Și femeia să fie tăcută și…”
— Ba să-ți vezi de treaba dumitale, am mârâit spre el, transpirația
picurându-mi prin spatele urechilor, și la fel să facă și Sfântul Pavel.
Mi-am șters fruntea cu mâneca.
— Întoarce-l pe partea stângă. Și tu, am spus spre pacientul meu, dacă
mai miști un singur mușchi până termin să te pansez, te strâng de gât cu
mâna mea.
— Au, bine, a răspuns el spăsit.
Am tras însă prea tare de ultima fașă și întregul bandaj s-a desfăcut.
— Futu-i paștele mă-sii de treabă! am urlat, lovind cu palma în pământ de
frustrare.
Un alt moment de tăcere stupefiată și pe urmă, în timp ce bâjbâiam pe
întuneric să găsesc capetele pansamentului, alte comentarii la adresa
limbajului meu nedemn de o femeie.
— Poate ar trebui să o trimitem la Sainte Anne, Dougal, a sugerat unul
dintre chipurile lipsite de expresie care stăteau de pază pe marginea
drumului. Nu l-am auzit pe Jamie înjurând nici măcar o dată de când am
plecat de pe coastă și el avea de obicei o gură spurcată care l-ar fi făcut și pe
un marinar să se rușineze. Patru luni într-o mănăstire ar trebui să aibă un
oarecare efect. Nici măcar numele Domnului nu-l mai iei în deșert, ei, băiete?
71