untitled

03.01.2019 Views

— Ma chère, eu slujesc un bărbat care a înmulțit pâinile și peștii, a zâmbit el, înclinând capul spre heleșteu, unde se mai învârteau încă bancurile de crapi hrănindu-se, care a vindecat bolnavii și a înviat morții. Ar trebui să fiu uimit că stăpânul eternității a adus o tânără femeie prin pietrele pământului pentru a îndeplini voința Sa? Păi, am reflectat, era mai bine decât să fiu denunțată drept femeia stricată a Babilonului. Bucătăriile abației erau calde și întunecate, tavanul arcuit fiind înnegrit de secole întregi de fum plin de grăsime. Fratele Eulogius, băgat până la coate într-o copaie cu aluat, a înclinat capul în semn de binețe spre Anselm și a strigat în franceză spre unul din frații mireni să vină să ne servească. Am găsit un loc ferit de agitația bucătăriei și ne-am așezat, cu două căni de bere slabă și o farfurie pe care erau niște plăcinte fierbinți. Am împins farfuria spre Anselm, prea preocupată pentru a fi interesată de mâncare. — Eu mă gândesc așa, am spus, alegându-mi cu grijă cuvintele. Dacă aș ști că unui grup de oameni i s-ar întâmpla ceva rău, ar trebui să mă simt obligată să încerc să împiedic evenimentul respectiv? Anselm și-a frecat nasul de mâneca robei, cumpănind; căldura bucătăriei îi desfundase nările. — În principiu, da, a încuviințat el. Dar, de asemenea, ar depinde și de alte lucruri – ce risc implică din partea dumitale și care sunt celelalte obligații ale dumitale? Și care sunt șansele să reușești. — Nu am nici cea mai vagă idee. De niciunul din aceste lucruri. Cu excepția obligațiilor, desigur – vreau să spun, Jamie e implicat. El face parte din grupul care ar putea fi afectat. Anselm a rupt o bucată de plăcintă aburindă și mi-a întins-o. Am ignorato, cu ochii țintă în berea mea. — Cei doi bărbați pe care i-am ucis, am spus, ambii ar fi putut avea copii dacă nu i-aș fi omorât. Ar fi făcut… am gesticulat neajutorată cu cana de bere, cine știe ce ar fi putut face? Le-aș fi putut afecta viitorul… nu, le-am afectat viitorul. Și nu știu cum și asta mă sperie. — Hmm. Anselm a mormăit gânditor și a făcut semn unui frate care trecea pe lângă noi și care a dat fuga și ne-a mai adus plăcinte și bere. Ne-a umplut cănile înainte să apucăm să deschidem gura. — Dacă ai luat viață, ai și salvat viață. Câți dintre bolnavii pe care i-ai îngrijit ar fi murit fără intervenția dumitale? Ei de asemenea vor afecta viitorul. Dacă unul din cei pe care i-ai salvat dumneata va comite o atrocitate? E vina dumitale? Ar fi trebuit, din această perspectivă, să lași acel om să moară? Sigur că nu. Spui că ți-e frică să acționezi în vreun fel de teamă 706

că vei afecta viitorul. Este lipsit de logică, madame. Acțiunile fiecăruia dintre noi afectează viitorul. Dacă ai fi rămas acasă la dumneata, acțiunile dumitale tot vor fi afectat evenimentele, la fel de mult ca acum. Ai aceleași responsabilități pe care le-ai fi avut și atunci – cum are fiecare om la timpul său. Singura diferență este că dumneata ai putea fi în poziția de a ști mai bine ce efecte ar putea avea acțiunile dumitale – dar pe urmă, s-ar putea să nu știi. A dat din cap, privindu-mă neclintit peste masă. — Căile Domnului ne sunt ascunse și, fără îndoială, dintr-un motiv bine întemeiat. Ai dreptate, ma chère, legile Bisericii nu sunt formulate să țină cont de situații precum a dumitale și deci nu ai altă călăuză decât propria dumitale conștiință și mâna lui Dumnezeu. Eu nu pot să îți spun ce să faci sau ce să nu faci. Ai libertatea de a alege; cum au toți oamenii din această lume. Și istoria, cred, este o acumulare a tuturor acestor acțiuni. Unii indivizi sunt aleși de Dumnezeu pentru a schimba destinele multor oameni. Poate că dumneata ești unul dintre ei. Poate că nu. Eu nu știu de ce te afli aici. Nici dumneata nu știi. E foarte probabil să nu aflăm niciodată. Uneori nici măcar nu știu ce caut eu aici! a spus el dându-și ochii peste cap, cu o expresie comică. Am râs și el mi-a răspuns zâmbindu-mi. S-a aplecat spre mine peste scândurile tari ale mesei, privindu-mă intens. — Cunoașterea viitorului este pentru dumneata o unealtă, la fel cum un naufragiat s-ar putea trezi în posesia unui cuțit sau a unei undițe. Nu e imoral să o folosești, atât timp cât o faci conform rigorilor legii lui Dumnezeu, așa cum îți dictează conștiința. S-a oprit, a tras adânc aer în piept și a scos un oftat exploziv care i-a zburlit mustața mătăsoasă. Mi-a zâmbit. — Și asta, ma chère madame, este tot ce îți pot spune – același lucru pe care i l-aș spune oricărui suflet zbuciumat care ar veni la mine căutând un sfat: pune-ți nădejdea în Dumnezeu și roagă-te pentru călăuzire. A împins plăcinta proaspătă spre mine. — Dar orice vei face, ai nevoie de putere. Așadar, primește un ultim sfat: când nu știi ce să faci, mănâncă. Când m-am dus în camera lui Jamie în acea seară, l-am găsit dormind, cu brațele îndoite sub cap. Castronul gol de supă stătea cuminte pe tavă, cu farfuria cu pâine și carne alături, neatinsă. M-am uitat de la chipul inocent, adâncit în vise, la farfurie și înapoi. Am atins pâinea. Degetul a lăsat o mică adâncitură în suprafața pufoasă. Proaspătă. L-am lăsat dormind și am plecat în căutarea fratelui Roger, pe care l-am găsit în cramă. 707

— Ma chère, eu slujesc un bărbat care a înmulțit pâinile și peștii, a zâmbit<br />

el, înclinând capul spre heleșteu, unde se mai învârteau încă bancurile de<br />

crapi hrănindu-se, care a vindecat bolnavii și a înviat morții. Ar trebui să fiu<br />

uimit că stăpânul eternității a adus o tânără femeie prin pietrele pământului<br />

pentru a îndeplini voința Sa?<br />

Păi, am reflectat, era mai bine decât să fiu denunțată drept femeia stricată<br />

a Babilonului.<br />

Bucătăriile abației erau calde și întunecate, tavanul arcuit fiind înnegrit<br />

de secole întregi de fum plin de grăsime. Fratele Eulogius, băgat până la<br />

coate într-o copaie cu aluat, a înclinat capul în semn de binețe spre Anselm<br />

și a strigat în franceză spre unul din frații mireni să vină să ne servească. Am<br />

găsit un loc ferit de agitația bucătăriei și ne-am așezat, cu două căni de bere<br />

slabă și o farfurie pe care erau niște plăcinte fierbinți. Am împins farfuria<br />

spre Anselm, prea preocupată pentru a fi interesată de mâncare.<br />

— Eu mă gândesc așa, am spus, alegându-mi cu grijă cuvintele. Dacă aș ști<br />

că unui grup de oameni i s-ar întâmpla ceva rău, ar trebui să mă simt<br />

obligată să încerc să împiedic evenimentul respectiv?<br />

Anselm și-a frecat nasul de mâneca robei, cumpănind; căldura bucătăriei<br />

îi desfundase nările.<br />

— În principiu, da, a încuviințat el. Dar, de asemenea, ar depinde și de alte<br />

lucruri – ce risc implică din partea dumitale și care sunt celelalte obligații ale<br />

dumitale? Și care sunt șansele să reușești.<br />

— Nu am nici cea mai vagă idee. De niciunul din aceste lucruri. Cu<br />

excepția obligațiilor, desigur – vreau să spun, Jamie e implicat. El face parte<br />

din grupul care ar putea fi afectat.<br />

Anselm a rupt o bucată de plăcintă aburindă și mi-a întins-o. Am ignorato,<br />

cu ochii țintă în berea mea.<br />

— Cei doi bărbați pe care i-am ucis, am spus, ambii ar fi putut avea copii<br />

dacă nu i-aș fi omorât. Ar fi făcut… am gesticulat neajutorată cu cana de<br />

bere, cine știe ce ar fi putut face? Le-aș fi putut afecta viitorul… nu, le-am<br />

afectat viitorul. Și nu știu cum și asta mă sperie.<br />

— Hmm.<br />

Anselm a mormăit gânditor și a făcut semn unui frate care trecea pe lângă<br />

noi și care a dat fuga și ne-a mai adus plăcinte și bere. Ne-a umplut cănile<br />

înainte să apucăm să deschidem gura.<br />

— Dacă ai luat viață, ai și salvat viață. Câți dintre bolnavii pe care i-ai<br />

îngrijit ar fi murit fără intervenția dumitale? Ei de asemenea vor afecta<br />

viitorul. Dacă unul din cei pe care i-ai salvat dumneata va comite o<br />

atrocitate? E vina dumitale? Ar fi trebuit, din această perspectivă, să lași acel<br />

om să moară? Sigur că nu. Spui că ți-e frică să acționezi în vreun fel de teamă<br />

706

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!