untitled
— Ma chère, eu slujesc un bărbat care a înmulțit pâinile și peștii, a zâmbit el, înclinând capul spre heleșteu, unde se mai învârteau încă bancurile de crapi hrănindu-se, care a vindecat bolnavii și a înviat morții. Ar trebui să fiu uimit că stăpânul eternității a adus o tânără femeie prin pietrele pământului pentru a îndeplini voința Sa? Păi, am reflectat, era mai bine decât să fiu denunțată drept femeia stricată a Babilonului. Bucătăriile abației erau calde și întunecate, tavanul arcuit fiind înnegrit de secole întregi de fum plin de grăsime. Fratele Eulogius, băgat până la coate într-o copaie cu aluat, a înclinat capul în semn de binețe spre Anselm și a strigat în franceză spre unul din frații mireni să vină să ne servească. Am găsit un loc ferit de agitația bucătăriei și ne-am așezat, cu două căni de bere slabă și o farfurie pe care erau niște plăcinte fierbinți. Am împins farfuria spre Anselm, prea preocupată pentru a fi interesată de mâncare. — Eu mă gândesc așa, am spus, alegându-mi cu grijă cuvintele. Dacă aș ști că unui grup de oameni i s-ar întâmpla ceva rău, ar trebui să mă simt obligată să încerc să împiedic evenimentul respectiv? Anselm și-a frecat nasul de mâneca robei, cumpănind; căldura bucătăriei îi desfundase nările. — În principiu, da, a încuviințat el. Dar, de asemenea, ar depinde și de alte lucruri – ce risc implică din partea dumitale și care sunt celelalte obligații ale dumitale? Și care sunt șansele să reușești. — Nu am nici cea mai vagă idee. De niciunul din aceste lucruri. Cu excepția obligațiilor, desigur – vreau să spun, Jamie e implicat. El face parte din grupul care ar putea fi afectat. Anselm a rupt o bucată de plăcintă aburindă și mi-a întins-o. Am ignorato, cu ochii țintă în berea mea. — Cei doi bărbați pe care i-am ucis, am spus, ambii ar fi putut avea copii dacă nu i-aș fi omorât. Ar fi făcut… am gesticulat neajutorată cu cana de bere, cine știe ce ar fi putut face? Le-aș fi putut afecta viitorul… nu, le-am afectat viitorul. Și nu știu cum și asta mă sperie. — Hmm. Anselm a mormăit gânditor și a făcut semn unui frate care trecea pe lângă noi și care a dat fuga și ne-a mai adus plăcinte și bere. Ne-a umplut cănile înainte să apucăm să deschidem gura. — Dacă ai luat viață, ai și salvat viață. Câți dintre bolnavii pe care i-ai îngrijit ar fi murit fără intervenția dumitale? Ei de asemenea vor afecta viitorul. Dacă unul din cei pe care i-ai salvat dumneata va comite o atrocitate? E vina dumitale? Ar fi trebuit, din această perspectivă, să lași acel om să moară? Sigur că nu. Spui că ți-e frică să acționezi în vreun fel de teamă 706
că vei afecta viitorul. Este lipsit de logică, madame. Acțiunile fiecăruia dintre noi afectează viitorul. Dacă ai fi rămas acasă la dumneata, acțiunile dumitale tot vor fi afectat evenimentele, la fel de mult ca acum. Ai aceleași responsabilități pe care le-ai fi avut și atunci – cum are fiecare om la timpul său. Singura diferență este că dumneata ai putea fi în poziția de a ști mai bine ce efecte ar putea avea acțiunile dumitale – dar pe urmă, s-ar putea să nu știi. A dat din cap, privindu-mă neclintit peste masă. — Căile Domnului ne sunt ascunse și, fără îndoială, dintr-un motiv bine întemeiat. Ai dreptate, ma chère, legile Bisericii nu sunt formulate să țină cont de situații precum a dumitale și deci nu ai altă călăuză decât propria dumitale conștiință și mâna lui Dumnezeu. Eu nu pot să îți spun ce să faci sau ce să nu faci. Ai libertatea de a alege; cum au toți oamenii din această lume. Și istoria, cred, este o acumulare a tuturor acestor acțiuni. Unii indivizi sunt aleși de Dumnezeu pentru a schimba destinele multor oameni. Poate că dumneata ești unul dintre ei. Poate că nu. Eu nu știu de ce te afli aici. Nici dumneata nu știi. E foarte probabil să nu aflăm niciodată. Uneori nici măcar nu știu ce caut eu aici! a spus el dându-și ochii peste cap, cu o expresie comică. Am râs și el mi-a răspuns zâmbindu-mi. S-a aplecat spre mine peste scândurile tari ale mesei, privindu-mă intens. — Cunoașterea viitorului este pentru dumneata o unealtă, la fel cum un naufragiat s-ar putea trezi în posesia unui cuțit sau a unei undițe. Nu e imoral să o folosești, atât timp cât o faci conform rigorilor legii lui Dumnezeu, așa cum îți dictează conștiința. S-a oprit, a tras adânc aer în piept și a scos un oftat exploziv care i-a zburlit mustața mătăsoasă. Mi-a zâmbit. — Și asta, ma chère madame, este tot ce îți pot spune – același lucru pe care i l-aș spune oricărui suflet zbuciumat care ar veni la mine căutând un sfat: pune-ți nădejdea în Dumnezeu și roagă-te pentru călăuzire. A împins plăcinta proaspătă spre mine. — Dar orice vei face, ai nevoie de putere. Așadar, primește un ultim sfat: când nu știi ce să faci, mănâncă. Când m-am dus în camera lui Jamie în acea seară, l-am găsit dormind, cu brațele îndoite sub cap. Castronul gol de supă stătea cuminte pe tavă, cu farfuria cu pâine și carne alături, neatinsă. M-am uitat de la chipul inocent, adâncit în vise, la farfurie și înapoi. Am atins pâinea. Degetul a lăsat o mică adâncitură în suprafața pufoasă. Proaspătă. L-am lăsat dormind și am plecat în căutarea fratelui Roger, pe care l-am găsit în cramă. 707
- Page 656 and 657: suficientă zăpadă sub calul lui
- Page 658 and 659: Se lupta să se ridice într-un cot
- Page 660 and 661: — Are o inimă de leu. Vorbea at
- Page 662 and 663: — Murtagh mi-a spus că și dumne
- Page 664 and 665: — Eu aleg vinul, dacă nu vă e c
- Page 666 and 667: — François Anselm Mericoeur d’
- Page 668 and 669: Dar gândul la aer curat, dacă nu
- Page 670 and 671: nu ar trebui să crească în aceas
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 674 and 675: 674 o plecăciune adâncă în faț
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 680 and 681: — Claire, te doresc atât de mult
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
- Page 700 and 701: de ceva mai mult timp pentru a se v
- Page 702 and 703: — Când văd oameni, cred că pri
- Page 704 and 705: fost ca băiatul să i se alăture
- Page 708 and 709: — A mâncat pâinea și carnea? a
- Page 710 and 711: — Nasul ți-e vânăt, am remarca
- Page 712 and 713: din plâns și m-a sărutat și m-a
- Page 714 and 715: în măcelul pe care îl vor dezlă
- Page 716 and 717: 716 41. DIN PÂNTECUL PĂMÂNTULUI
- Page 718 and 719: Mi-am ridicat mâinile, prinzându-
- Page 720 and 721: — Hm, nițel cam extravagant. Sir
- Page 722 and 723: În apropierea ușii era un suport
- Page 724 and 725: — Spiritul izvorului? am spus, am
- Page 726 and 727: Mâinile lui m-au prins cu putere d
- Page 728 and 729: 728 MULȚUMIRI Autoarea vrea să le
— Ma chère, eu slujesc un bărbat care a înmulțit pâinile și peștii, a zâmbit<br />
el, înclinând capul spre heleșteu, unde se mai învârteau încă bancurile de<br />
crapi hrănindu-se, care a vindecat bolnavii și a înviat morții. Ar trebui să fiu<br />
uimit că stăpânul eternității a adus o tânără femeie prin pietrele pământului<br />
pentru a îndeplini voința Sa?<br />
Păi, am reflectat, era mai bine decât să fiu denunțată drept femeia stricată<br />
a Babilonului.<br />
Bucătăriile abației erau calde și întunecate, tavanul arcuit fiind înnegrit<br />
de secole întregi de fum plin de grăsime. Fratele Eulogius, băgat până la<br />
coate într-o copaie cu aluat, a înclinat capul în semn de binețe spre Anselm<br />
și a strigat în franceză spre unul din frații mireni să vină să ne servească. Am<br />
găsit un loc ferit de agitația bucătăriei și ne-am așezat, cu două căni de bere<br />
slabă și o farfurie pe care erau niște plăcinte fierbinți. Am împins farfuria<br />
spre Anselm, prea preocupată pentru a fi interesată de mâncare.<br />
— Eu mă gândesc așa, am spus, alegându-mi cu grijă cuvintele. Dacă aș ști<br />
că unui grup de oameni i s-ar întâmpla ceva rău, ar trebui să mă simt<br />
obligată să încerc să împiedic evenimentul respectiv?<br />
Anselm și-a frecat nasul de mâneca robei, cumpănind; căldura bucătăriei<br />
îi desfundase nările.<br />
— În principiu, da, a încuviințat el. Dar, de asemenea, ar depinde și de alte<br />
lucruri – ce risc implică din partea dumitale și care sunt celelalte obligații ale<br />
dumitale? Și care sunt șansele să reușești.<br />
— Nu am nici cea mai vagă idee. De niciunul din aceste lucruri. Cu<br />
excepția obligațiilor, desigur – vreau să spun, Jamie e implicat. El face parte<br />
din grupul care ar putea fi afectat.<br />
Anselm a rupt o bucată de plăcintă aburindă și mi-a întins-o. Am ignorato,<br />
cu ochii țintă în berea mea.<br />
— Cei doi bărbați pe care i-am ucis, am spus, ambii ar fi putut avea copii<br />
dacă nu i-aș fi omorât. Ar fi făcut… am gesticulat neajutorată cu cana de<br />
bere, cine știe ce ar fi putut face? Le-aș fi putut afecta viitorul… nu, le-am<br />
afectat viitorul. Și nu știu cum și asta mă sperie.<br />
— Hmm.<br />
Anselm a mormăit gânditor și a făcut semn unui frate care trecea pe lângă<br />
noi și care a dat fuga și ne-a mai adus plăcinte și bere. Ne-a umplut cănile<br />
înainte să apucăm să deschidem gura.<br />
— Dacă ai luat viață, ai și salvat viață. Câți dintre bolnavii pe care i-ai<br />
îngrijit ar fi murit fără intervenția dumitale? Ei de asemenea vor afecta<br />
viitorul. Dacă unul din cei pe care i-ai salvat dumneata va comite o<br />
atrocitate? E vina dumitale? Ar fi trebuit, din această perspectivă, să lași acel<br />
om să moară? Sigur că nu. Spui că ți-e frică să acționezi în vreun fel de teamă<br />
706