untitled

de ceva mai mult timp pentru a se vindeca. Avea momente în care încă mai
vomita laptele sau supa.
— O să primești mâncare atunci când o să spun eu că ai voie, l-am
informat, și nu mai devreme.
— Ba eu vreau acum! Crezi că poți să îmi spui mie ce să mănânc!?
— Da, asta fac! Eu sunt doctorul aici, în cazul în care ai uitat.
Și-a aruncat picioarele peste marginea patului, cu intenția clară de a face
o plimbare. Mi-am așezat o palmă pe pieptul lui și l-am împins înapoi.
— Treaba ta e să stai în pat și să faci precum ți se spune, măcar o dată în
viața ta, am sărit la el. Nu ești încă înzdrăvenit încât să stai în picioare și nu
ești încă suficient de sănătos pentru mâncare solidă. Fratele Roger mi-a spus
că ai vomitat din nou azi-dimineață.
— Fratele Roger ar face bine să își vadă de treaba lui. La fel și tu, a mârâit
el printre dinți, chinuindu-se să se ridice.
A întins brațul și s-a prins de colțul mesei. Cu un efort considerabil, a
reușit să se salte în picioare și să rămână așa, clătinându-se.
— Treci imediat în pat! O să cazi!
Era îngrijorător de palid și chiar și la cel mai mic efort de a sta în picioare
chipul i se acoperea cu broboane de transpirație rece.
— Ba nu! Și dacă o să cad, e problema mea.
De data asta mi-a sărit muștarul.
— Ah, chiar așa! Și cine crezi că ți-a salvat viața mizerabilă? Ți-ai salvat-o
singur, nu-i așa?
L-am apucat de braț, încercând să îl duc din nou în pat, însă și l-a tras
supărat.
— Nu ți-am cerut eu să mă salvezi! Ba chiar ți-am spus să mă lași să mor,
nu? Și nu înțeleg oricum de ce te-ai mai deranjat să îmi salvezi viața ca acum
să mă lași să mor de foame… asta doar dacă nu cumva îți face plăcere să mă
vezi chinuindu-mă!
Gata, întrecuse măsura.
— Ingrat nenorocit!
— Scorpie!
M-am ridicat cât eram de lungă și m-am înțepenit pe picioare împungând
aerul cu arătătorul amenințător înspre pat. Cu toată autoritatea anilor
petrecuți în saloanele cu bolnavi, am spus:
— Treci înapoi în pat în secunda asta, încăpățânat, catâr, prost…
— Și scoțian, a încheiat el scurt în locul meu lista apelativelor.
A făcut un pas spre ușă și ar fi căzut, dacă nu s-ar fi prins de un scaun. S-a
lăsat să cadă greu în el și a rămas legănându-se, cu ochii încețoșați din cauza
amețelii. Mi-am strâns pumnii și l-am străpuns cu o privire ucigătoare.
700