untitled

Nu mă mai simțeam copleșită de vină și depresie, ci doar amețită, o
moleșeală mulțumită împrăștiindu-mi-se prin întregul trup. Fie că era
efectul confesiunii sau al vinului, m-am trezit, cu o oarecare surpriză,
așteptând cu nerăbdare somnul și uitarea.
M-am aplecat și l-am atins pe Jamie. Era cald, însă fără urmă de febră. I-
am mângâiat ușor capul, netezindu-i coama încâlcită de păr roșcovan. Colțul
buzelor a tresărit abia vizibil, apoi au rămas nemișcate. Dar văzusem o urmă
de zâmbet. Puteam să jur.
Cerul era înnorat și rece, acoperind orizontul cu un gol cenușiu care s-a
amestecat cu ceața de pe dealuri și cu pojghița tuciurie a zăpezii căzute
săptămâna trecută, astfel încât abația părea înfășurată într-o minge de vată
murdară. Și în interior, tăcerea iernii apăsa greu peste locuitorii săi.
Cânturile Orelor de rugăciune din capelă erau camuflate și zidurile groase de
piatră păreau să absoarbă sunetul, estompând zarva zilnică.
Jamie a dormit aproape două zile, trezindu-se doar pentru a înghiți o gură
de supă sau de vin. Odată trezit, a început să se înzdrăvenească în ritmul
obișnuit al unui tânăr sănătos, privat brusc de forța și independența de care
până în acel moment nici nu fusese conștient. Cu alte cuvinte, a acceptat cu
plăcere să fie cocoloșit cam douăzeci și patru de ore, ca pe urmă să devină pe
rând îndărătnic, neliniștit, țâfnos, iritabil, mofturos, certăreț și extraordinar
de nervos.
Tăieturile de la umeri îl dureau. Cicatricile de la picioare îl gâdilau. Dacă
stătea pe burtă îi venea să vomite. În cameră era prea cald. Mâna îl durea.
Fumul din mangal îi dădea usturimi de ochi și nu putea să citească. Nu mai
voia să audă de supă, posset 28 și lapte. Îi era poftă de carne.
Recunoșteam simptomele însănătoșirii și eram fericită să le observ, însă
eram pregătită să le înfrunt înainte să depășească măsura. Am deschis
fereastra, am schimbat cearșafurile și i-am aplicat unguent de gălbenele pe
spate și i-am masat picioarele cu sevă de aloe. Apoi am chemat un frate
servitor și l-am rugat să mai aducă supă.
— Nu mai vreau nicio gură din zoaia aceea! Am nevoie de mâncare
adevărată!
A împins enervat tava într-o parte, făcând supa să stropească șervetul în
care era cuibărit castronul. Mi-am încrucișat brațele la piept și mi-am
îndreptat privirea mustrătoare spre el. Ochii albaștri impertinenți mi-au
întors-o. Era slab ca un țâr, liniile bărbiei și pomeții ieșindu-i prin piele. Deși
se însănătoșea văzând cu ochii, nervii sensibili ai stomacului aveau nevoie
28 Băutură făcută din lapte, vin sau bere și mirodenii, servită ca delicatesă ori pe post de medicament
(n. tr.).
699