untitled

Cu o precizie extraordinară, și-a fixat privirile pe sprânceana stângă a lui
Jamie și a întrebat:
— Și cum te mai simți în această dimineață?
S-a lăsat o tăcere destul de lungă, în timpul căreia Jamie a avut prezența
de spirit să nu se ridice, acoperindu-mi mare parte din trup cu trupul lui. În
cele din urmă, cu vocea răgușită a cuiva care tocmai a aflat o mare taină, a
răspuns:
— Mi-e foame.
— Ah, excelent, a spus fratele William, cu privirea încă ațintită pe
sprânceana lui Jamie. Atunci mă duc să îi spun fratelui Josef.
Ușa s-a închis fără zgomot în urma lui.
— Frumos din partea ta să nu te miști, am remarcat. Nu mi-ar plăcea să
fim responsabili de a-i fi cauzat fratelui William gânduri impure.
Ochii de un albastru intens s-au deschis peste mine.
— Da, păi, a spus el, priveliștea fundului meu nu va corupe ordinele sacre
ale nimănui, nu în starea actuală. În schimb, al tău…
A făcut o pauză, dregându-și glasul.
— Ce e cu al meu?
Capul roșcat s-a aplecat încet pentru a depune un sărut pe umărul meu.
— Al tău ar compromite și un episcop.
— Mmmmhm.
Începeam, după părerea mea, să devin tot mai bună la mormăiturile
scoțiene.
— Oricum ar fi, poate ar fi bine să te ridici acum. Cred că și tactul fratelui
William are o limită.
Jamie și-a coborât capul lângă al meu cu mare grijă, așezându-l pe un fald
al tapiseriei, de unde mi-a aruncat o privire furișă.
— Nu știu cât din ceea ce cred că s-a întâmplat astă-noapte e real.
Mâna i s-a ridicat inconștient spre zgârietura care îi traversa pieptul.
— Dar dacă s-ar fi întâmplat jumătate din cât cred eu că s-a întâmplat, ar
trebui să fiu mort acum.
— Nu ești. Am verificat. Vrei să fii? am întrebat cu o oarecare șovăială.
Un zâmbet leneș i-a înflorit pe buze, pleoapele fiind pe jumătate coborâte.
— Nu, englezoaico, nu vreau.
Obrajii îi erau supți și ochii încercănați de boală și de oboseală, însă părea
calm, liniile din jurul buzelor netede și ochii albaștri limpezi.
— Dar sunt foarte aproape de moarte, fie că vreau sau nu. Singurul motiv
pentru care cred că nu mor acum este că mi-e foame. Și dacă aș fi pe moarte,
nu mi-ar fi foame, nu crezi? Ar fi o mare risipă.
694