untitled

înviorător și mi-a mai atenuat presiunea din tâmple în timp ce priveam cu
ochii țintă în oglinda apei, amintindu-mi.
În spatele meu s-a auzit un geamăt surd și Jamie s-a mișcat simțind frigul.
Bun. Vasăzică, starea de inconștiență era superficială.
Lăsând tapiseria să cadă din nou peste fereastră, am luat apoi în mână
tămâiarul. Am fixat una din granulele de opiu pe țeapă și am aprins-o cu o
lumânare subțire folosită pentru a le aprinde pe cele mari. Am așezat-o pe
măsuța scundă de lângă patul lui Jamie, cu băgare de seamă să nu inhalez eu
însămi aburii înecăcioși.
Nu aveam prea mult timp. Trebuia să termin în grabă pregătirile, înainte
ca fumul opiului să îl adâncească în visare și să nu îl mai pot trezi.
Mi-am desfăcut partea din față a rochiei și am luat repede în pumn
lavandă și valeriană și am început să mi le întind pe trup. Era un miros
plăcut, picant, distinctiv și adânc evocativ. Un miros care, pentru mine,
invoca umbra bărbatului care purta acest parfum și umbra bărbatului din
spatele lui; umbre care evocau imagini confuze ale terorii prezente și ale
iubirii pierdute. Un miros care, pentru Jamie, trebuie să evoce ceasurile de
durere și de furie petrecute prins fără scăpare în mrejele lui. Mi-am frecat
viguros palmele cu ultimele resturi și am aruncat fragmentele parfumate pe
podea. Trăgând adânc aer în piept ca să îmi fac curaj, am ridicat flaconul cu
amoniac. Am rămas în picioare lângă pat o clipă cu recipientul în mână,
privind în jos spre obrajii scofâlciți, acoperiți cu păr. Era ultima lui zi de
viață, cu indulgență; în cel mai rău caz, erau ultimele sale ore.
— Prea bine, nenorocit de ticălos scoțian, am spus în șoaptă. Ia să vedem
cât de încăpățânat ești cu adevărat.
Am ridicat mâna rănită din apă, și am dat vasul deoparte.
Am deschis flaconul și l-am plimbat foarte aproape de nările lui. A pufnit
și a încercat să își întoarcă într-o parte capul, însă nu a deschis ochii. Mi-am
înfipt degetele în părul de la ceafă, pentru a-l împiedica să se întoarcă și i-am
strecurat din nou flaconul sub nas. A scuturat încet din cap, legănându-l
dintr-o parte în alta ca un taur trezit din somn și ochii i s-au deschis foarte
puțin.
— Încă nu am terminat, Fraser, i-am șoptit în ureche, încercând să imit
cât mai bine ritmul consoanelor retezate ale lui Randall.
Jamie a gemut, strângându-și umerii. L-am apucat de umeri și l-am
zguduit cu putere. Pielea îi era atât de fierbinte încât am fost la un pas să îi
dau drumul.
— Trezește-te, ticălos scoțian! Încă nu am terminat cu tine!
A început să își miște umerii, cu o obediență care aproape mi-a frânt
inima. Capul i se întorcea într-o parte și în cealaltă, iar buzele crăpate
689