untitled

mai mult de o zi sau două, iar Jamie avusese prea puțină putere pentru a
face față asaltului.
— Voi sta eu cu el, a spus Polydore. Du-te și te culcă. Te voi chema dacă…
Nu a terminat propoziția, făcând semn ușor cu mâna în direcția camerei
mele.
Stăteam în pat fără somn, privind spre tavanul cu bârne din lemn. Îmi
simțeam pleoapele uscate și fierbinți, gâtul mă durea ca și cum începeam și
eu să fac febră. Era acesta răspunsul rugăciunii mele, ca să murim amândoi
aici?
În cele din urmă, m-am ridicat și am luat carafa și ligheanul de pe masa de
lângă ușă. Am așezat vasul greu din ceramică în mijlocul podelei și l-am
umplut cu grijă, lăsând apa să se umfle peste buza groasă ca un balon
tremurător. În drumul spre camera mea făcusem o scurtă oprire la cămara
fratelui Ambrose. Am desfăcut pachetele mici cu ierburi și am împrăștiat
conținutul în mangal, unde frunzele de smirnă au eliberat un fum parfumat
și cristalele mici de camfor s-au aprins cu limbi minuscule de foc albastre
între batoanele de cărbune strălucind roșiatic.
Am așezat lumânarea în spatele oglinzii apei și m-am așezat în fața ei
pentru a invoca o fantomă.
•
Coridorul de piatră era rece și întunecat, luminat din loc în loc de lămpile
cu ulei atârnând din tavan, a căror lumină sclipea palid.
Umbra mi se întindea înainte sub picioare când treceam pe sub fiecare
din ele, alungindu-se până când părea să scufunde cu capul înainte în
întunericul din față, în care dispărea cu totul.
În ciuda frigului, eram desculță, îmbrăcată doar într-o cămașă de noapte
din pânză albă și aspră de bumbac. Un mic cerc de căldură se mișca odată cu
mine sub cămașă, însă răcoarea lespezilor de piatră se strecura prin tălpi în
sus, spre picioare.
Am bătut o dată și am deschis ușa grea fără să aștept răspuns.
Fratele Roger era cu el, stând lângă pat, spunând rugăciuni cu capul
plecat asupra mătăniilor. Mărgelele din lemn au zornăit când și-a ridicat
privirea, însă buzele sale au continuat să se miște în tăcere pentru câteva
secunde, terminând Ave Maria înainte să mă recunoască.
Mi-a ieșit în întâmpinare lângă ușă, vorbind șoptit, deși era clar că ar fi
putut la fel de bine să țipe fără să fi tulburat silueta nemișcată de pe pat.
— Nicio schimbare. Tocmai am pus apă proaspătă în ligheanul pentru
mână.
Câteva picături sclipeau pe pereții unui ibric de cositor de pe mangal,
proaspăt umplut. Am înclinat capul punându-mi o mână pe brațul lui,
687