untitled
— Claire, te doresc atât de mult încât tremură oasele în mine, dar, Dumnezeu să mă ajute, mi-e teamă să te ating! Am dat să mă întind spre el, dar m-a oprit cu un gest brusc al mâinii. Era pe jumătate îndoit, cu chipul schimonosit din cauza luptei din inima lui și vocea îi era strangulată și lipsită de putere. — Claire… te rog. Te rog, du-te. Simt că mi se face rău și nu vreau să mă vezi. Te rog. I-am auzit vocea implorându-mă și am știut că trebuie să îl cruț măcar de această umilință. M-am ridicat și, pentru prima dată în viața mea profesională, am lăsat un om bolnav, neajutorat și singur, să se descurce cum va putea. • Am ieșit din cameră, fără să mai știu de mine și m-am sprijinit de zidul de piatră albă de afară, răcorindu-mi obrajii înfierbântați de lespezile tari, ignorând privirile lui Murtagh și ale fratelui William. Dumnezeu să mă ajute, spusese Jamie. Dumnezeu să mă ajute, îmi e teamă să te ating. M-am îndreptat de spate și am rămas înțepenită pe picioare. Păi, de ce nu? Sigur nu mai era altcineva. • La ceasul când timpul a început să își încetinească curgerea, am îngenuncheat pe culoarul dintre stranele din capela St Giles. Anselm era acolo, umerii eleganți drepți pe sub veșmânt, însă altfel capela era pustie. Călugărul nici nu s-a mișcat, nici nu a privit în jur, însă tăcerea vie a lăcașului sfânt m-a îmbrățișat. Am rămas în genunchi pentru o clipă, întinzându-mă spre întunericul tăcut, oprindu-mi mintea din goana ei. Abia atunci când mi-am simțit inima domolindu-se după ritmurile nopții, am alunecat într-o strană din apropierea ușii din spate. Am stat rigidă, neștiind forma și ritualul, frazele liturgice care îi ajutau pe frați să pătrundă în adâncurile conversațiilor sacre. Nu știam cum să încep. În cele din urmă am rostit simplu: Am nevoie de ajutor. Te rog. Apoi am simțit tăcerea alunecând din nou în jurul meu, învăluindu-mă precum faldurile unei mantii, protejându-mă de frig. Și am așteptat, așa cum mă sfătuise Anselm, ca minutele să treacă nestingherite. În spatele capelei era o măsuță acoperită cu o pânză, pe care era așezat un agheasmatar cu apă sfințită și, lângă el, o Biblie și două sau trei alte cărți inspiraționale. Pentru uzul adoratorilor pentru care tăcerea era prea mult, bănuiam. Devenea prea mult pentru mine, și m-am ridicat și am luat Biblia, aducând-o cu mine înapoi în strană. Nu eram primul om care să recurgă la 680
681 asemenea sortes Virgilianae 22 în vremuri de rătăcire sau tulburare. Lumina de la lumânări era suficientă ca să citesc, întorcând paginile fragile cu grijă, mijind ochii peste rândurile cu scrisul mărunt și negru. „… Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod și i-a pustiit; i-a lovit cu bube la șezut, atât în Asdod, cât și în ținutul lui.” 23 Trebuie să îi fi durut al dracului de tare. Și ce fel de bube la șezut? Mai bine încercam Psalmii. „Dar eu sunt vierme, nu om… Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.” 24 Aha, da, iată un diagnostic competent, mi-am spus, cu o oarecare nerăbdare. Dar unde era tratamentul? „Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scăpă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor!” 25 Hmmm. Am întors filele până al Cartea lui Iov, preferata lui Jamie. Sigur, dacă cineva putea să ofere un sfat folositor… „Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.” Hmmm, da, am spus și am întors pagina. „Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele. Atunci îi este greață de pâine, chiar și de bucatele cele mai alese. Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale.” Drept la țintă. Și acum ce e de făcut? „Sufletul i se apropie de groapă, și viața de vestitorii morții.” 26 Nu foarte bine, însă următorul paragraf era ceva mai optimist. „Dar dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu se îndură de el și zice îngerului: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare pentru el.” Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereții lui.” 27 Și care era prețul, așadar, ca să răscumpăr sufletul unui om și să îmi salvez iubitul din puterea câinelui? Am închis cartea și ochii. Cuvintele se amestecau, topindu-se sub nevoia mea disperată. Simțeam o tristețe fără 22 Metodă de divinație interpretând pasaje din opera lui Virgiliu. Prin extrapolare, ghicirea viitorului sau găsirea unor răspunsuri prin interpretarea pasajelor altor cărți, inclusiv ale Bibliei (n. tr.). 23 Samuel 5:6 (n. tr.). 24 Psalmi 22:14 (n. tr.). 25 Psalmi 22:19 – 22:20 (n. tr.). 26 Iov 33:19 – 33:22 (n. tr.). 27 Iov 33:23 – 33:25 (n. tr.).
- Page 630 and 631: — Absalom, băiatule, te-am trimi
- Page 632 and 633: înaintea ochilor mei în timp ce
- Page 634 and 635: Ignorând privirile uluite ale celo
- Page 636 and 637: delicate de vrăbiuță, Lady Annab
- Page 638 and 639: zărit zeci de urme semicirculare
- Page 640 and 641: — Nu se știe niciodată, nu-i a
- Page 642 and 643: Asta ar cere mai multă forță dec
- Page 644 and 645: Bătrânul soldat a ridicat pătura
- Page 646 and 647: Sir Marcus a așezat jos cuțitul d
- Page 648 and 649: — Să nu mă mai vezi vreodată!
- Page 650 and 651: Am făcut un efort să îmi mențin
- Page 652 and 653: 652 nu vină cineva pe urmele noast
- Page 654 and 655: pasul cailor alunecos și primejdio
- Page 656 and 657: suficientă zăpadă sub calul lui
- Page 658 and 659: Se lupta să se ridice într-un cot
- Page 660 and 661: — Are o inimă de leu. Vorbea at
- Page 662 and 663: — Murtagh mi-a spus că și dumne
- Page 664 and 665: — Eu aleg vinul, dacă nu vă e c
- Page 666 and 667: — François Anselm Mericoeur d’
- Page 668 and 669: Dar gândul la aer curat, dacă nu
- Page 670 and 671: nu ar trebui să crească în aceas
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 674 and 675: 674 o plecăciune adâncă în faț
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
- Page 700 and 701: de ceva mai mult timp pentru a se v
- Page 702 and 703: — Când văd oameni, cred că pri
- Page 704 and 705: fost ca băiatul să i se alăture
- Page 706 and 707: — Ma chère, eu slujesc un bărba
- Page 708 and 709: — A mâncat pâinea și carnea? a
- Page 710 and 711: — Nasul ți-e vânăt, am remarca
- Page 712 and 713: din plâns și m-a sărutat și m-a
- Page 714 and 715: în măcelul pe care îl vor dezlă
- Page 716 and 717: 716 41. DIN PÂNTECUL PĂMÂNTULUI
- Page 718 and 719: Mi-am ridicat mâinile, prinzându-
- Page 720 and 721: — Hm, nițel cam extravagant. Sir
- Page 722 and 723: În apropierea ușii era un suport
- Page 724 and 725: — Spiritul izvorului? am spus, am
- Page 726 and 727: Mâinile lui m-au prins cu putere d
- Page 728 and 729: 728 MULȚUMIRI Autoarea vrea să le
— Claire, te doresc atât de mult încât tremură oasele în mine, dar,<br />
Dumnezeu să mă ajute, mi-e teamă să te ating!<br />
Am dat să mă întind spre el, dar m-a oprit cu un gest brusc al mâinii. Era<br />
pe jumătate îndoit, cu chipul schimonosit din cauza luptei din inima lui și<br />
vocea îi era strangulată și lipsită de putere.<br />
— Claire… te rog. Te rog, du-te. Simt că mi se face rău și nu vreau să mă<br />
vezi. Te rog.<br />
I-am auzit vocea implorându-mă și am știut că trebuie să îl cruț măcar de<br />
această umilință. M-am ridicat și, pentru prima dată în viața mea<br />
profesională, am lăsat un om bolnav, neajutorat și singur, să se descurce<br />
cum va putea.<br />
•<br />
Am ieșit din cameră, fără să mai știu de mine și m-am sprijinit de zidul de<br />
piatră albă de afară, răcorindu-mi obrajii înfierbântați de lespezile tari,<br />
ignorând privirile lui Murtagh și ale fratelui William. Dumnezeu să mă ajute,<br />
spusese Jamie. Dumnezeu să mă ajute, îmi e teamă să te ating.<br />
M-am îndreptat de spate și am rămas înțepenită pe picioare. Păi, de ce<br />
nu? Sigur nu mai era altcineva.<br />
•<br />
La ceasul când timpul a început să își încetinească curgerea, am<br />
îngenuncheat pe culoarul dintre stranele din capela St Giles. Anselm era<br />
acolo, umerii eleganți drepți pe sub veșmânt, însă altfel capela era pustie.<br />
Călugărul nici nu s-a mișcat, nici nu a privit în jur, însă tăcerea vie a lăcașului<br />
sfânt m-a îmbrățișat.<br />
Am rămas în genunchi pentru o clipă, întinzându-mă spre întunericul<br />
tăcut, oprindu-mi mintea din goana ei. Abia atunci când mi-am simțit inima<br />
domolindu-se după ritmurile nopții, am alunecat într-o strană din<br />
apropierea ușii din spate.<br />
Am stat rigidă, neștiind forma și ritualul, frazele liturgice care îi ajutau pe<br />
frați să pătrundă în adâncurile conversațiilor sacre. Nu știam cum să încep.<br />
În cele din urmă am rostit simplu: Am nevoie de ajutor. Te rog.<br />
Apoi am simțit tăcerea alunecând din nou în jurul meu, învăluindu-mă<br />
precum faldurile unei mantii, protejându-mă de frig. Și am așteptat, așa cum<br />
mă sfătuise Anselm, ca minutele să treacă nestingherite.<br />
În spatele capelei era o măsuță acoperită cu o pânză, pe care era așezat<br />
un agheasmatar cu apă sfințită și, lângă el, o Biblie și două sau trei alte cărți<br />
inspiraționale. Pentru uzul adoratorilor pentru care tăcerea era prea mult,<br />
bănuiam.<br />
Devenea prea mult pentru mine, și m-am ridicat și am luat Biblia,<br />
aducând-o cu mine înapoi în strană. Nu eram primul om care să recurgă la<br />
680
Change language