untitled
674 o plecăciune adâncă în fața altarului, apoi mi-a făcut semn ușor cu capul spre ușă. — Pleci? am spus când am ieșit din capelă. Dar am crezut că nu trebuie să lași… ăă… Taina… singură? Anselm a zâmbit senin. — Nu am lăsat-o singură, draga mea. Dumneata erai acolo. Mi-am înghițit impulsul de a-i răspunde că eu nu contam. La urma urmelor, probabil, nu exista noțiunea de Adorator Oficial Calificat. Trebuia doar să fii om, și îmi închipuiam că mai eram încă om, deși uneori abia mă simțeam așa. Lumânarea lui Jamie încă mai ardea când am trecut prin fața ușii lui și am auzit un foșnet de pagini întoarse. M-aș fi oprit, dar Anselm mergea lângă mine pentru a mă conduce până la ușa camerei mele. M-am oprit în fața ușii să îi urez noapte bună și să îi mulțumesc că m-a luat la capelă. — A fost… liniștitor, am spus, străduindu-mă să găsesc cuvântul potrivit. A încuviințat din cap, privindu-mă. — Oui, madame. Așa este. Când m-am întors să intru, el mi-a spus: — Ți-am zis că Taina Binecuvântată nu a fost singură, pentru că dumneata erai acolo. Dar dumneata, ma chère? Ai fost singură? M-am oprit și l-am privit o clipă lungă înainte de a-i răspunde. — Nu, am spus. Nu am fost. 39. RĂSCUMPĂRAREA UNUI SUFLET Dimineață m-am dus ca de obicei să văd ce face Jamie, sperând că reușise să mănânce ceva la micul dejun. Chiar înainte să ajung în camera lui, Murtagh s-a strecurat dintr-un alcov din zid, tăindu-mi calea. — Ce este? am întrebat repede. S-a întâmplat ceva? Inima a început să îmi bată mai iute și palmele mi s-au umezit pe loc. Panica trebuie să mi se fi citit limpede pe chip, căci Murtagh a dat din cap, încercând să mă liniștească. — Nu, e bine, a ridicat el din umeri. Sau, mă rog, la fel de bine ca și până acum. M-a întors așezându-și ușor o mână sub cotul meu și a început să mă împingă încet, înapoi pe coridor. Mi-a trecut prin minte cu o oarecare uluire că aceasta era prima dată când Murtagh mă atingea în mod deliberat de
când ne cunoșteam; mâna lui pe brațul meu era ușoară, dar și puternică precum aripa unui pelican. — Ce se întâmplă cu Jamie? am întrebat. Chipul bărbatului pipernicit era ca de obicei lipsit de expresie, însă ridurile pleoapelor zvâcneau la colțuri. — Nu vrea încă să te vadă, a spus el. M-am oprit locului și mi-am smuls brațul din strânsoare. — De ce nu? Murtagh a ezitat, parcă alegându-și cuvintele cu grijă. — Pentru că… Jamie a hotărât că cel mai bine pentru dumneata ar fi să îl lași aici și să te întorci în Scoția. El… Restul cuvintelor sale s-au pierdut când l-am împins într-o parte și am trecut pe lângă el. Ușa grea s-a închis cu o bufnitură înfundată în spatele meu. Jamie dormea cu fața în jos pe pat. Era dezvelit, îmbrăcat doar cu o robă scurtă de novice; un vas pentru jăratic într-un colț încălzea camera plăcut, dacă ignorai fumul din încăpere. Când l-am atins, a tresărit violent. Ochii săi, încă tulburi de somn, erau adânciți în orbite și chipul îi era bântuit de vise. I-am luat palma între palmele mele, însă și-a smuls-o. Cu o privire aproape disperată, a închis ochii, îngropându-și fața în pernă. Încercând să nu dau semne de îngrijorate, am tras un scaun lângă pat și m-am așezat lângă capul său. — Nu te voi atinge, i-am spus, dar trebuie să vorbești cu mine. Am așteptat câteva momente în care el a stat nemișcat, cu umerii aplecați defensiv. În cele din urmă, a oftat și s-a ridicat, mișcându-se încet și cu durere, coborându-și picioarele peste marginea patului. — Da, a spus el sec, fără a mă privi. Da, cred că trebuie. Ar fi trebuit să o fac mai devreme… dar am fost suficient de laș încât să sper că nu voi fi nevoit. Vocea lui era amară și își ținea capul aplecat, cu palmele așezate relaxat peste genunchi. — Nu credeam că sunt un laș, dar sunt. Ar fi trebuit să îl fac pe Randall să mă ucidă, însă nu am făcut-o. Nu aveam niciun motiv să trăiesc, dar nu am fost îndeajuns de curajos încât să mor. Glasul i-a coborât și a vorbit atât de încet încât abia îl auzeam. — Și știam că va trebui să te mai văd o dată… să îți spun… dar… Claire, iubirea mea… oh, iubirea mea. A ridicat o pernă de pe pat și a strâns-o la piept parcă protejându-se, ca un substitut pentru alinarea pe care nu o voia de la mine. Și-a așezat o clipă fruntea pe ea, adunându-și puterile. 675
- Page 624 and 625: 624 Apucând o piatră pe jumătate
- Page 626 and 627: — Ești rănită? Doar nițel zg
- Page 628 and 629: — Acum ceva timp, așa spun și e
- Page 630 and 631: — Absalom, băiatule, te-am trimi
- Page 632 and 633: înaintea ochilor mei în timp ce
- Page 634 and 635: Ignorând privirile uluite ale celo
- Page 636 and 637: delicate de vrăbiuță, Lady Annab
- Page 638 and 639: zărit zeci de urme semicirculare
- Page 640 and 641: — Nu se știe niciodată, nu-i a
- Page 642 and 643: Asta ar cere mai multă forță dec
- Page 644 and 645: Bătrânul soldat a ridicat pătura
- Page 646 and 647: Sir Marcus a așezat jos cuțitul d
- Page 648 and 649: — Să nu mă mai vezi vreodată!
- Page 650 and 651: Am făcut un efort să îmi mențin
- Page 652 and 653: 652 nu vină cineva pe urmele noast
- Page 654 and 655: pasul cailor alunecos și primejdio
- Page 656 and 657: suficientă zăpadă sub calul lui
- Page 658 and 659: Se lupta să se ridice într-un cot
- Page 660 and 661: — Are o inimă de leu. Vorbea at
- Page 662 and 663: — Murtagh mi-a spus că și dumne
- Page 664 and 665: — Eu aleg vinul, dacă nu vă e c
- Page 666 and 667: — François Anselm Mericoeur d’
- Page 668 and 669: Dar gândul la aer curat, dacă nu
- Page 670 and 671: nu ar trebui să crească în aceas
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 680 and 681: — Claire, te doresc atât de mult
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
- Page 700 and 701: de ceva mai mult timp pentru a se v
- Page 702 and 703: — Când văd oameni, cred că pri
- Page 704 and 705: fost ca băiatul să i se alăture
- Page 706 and 707: — Ma chère, eu slujesc un bărba
- Page 708 and 709: — A mâncat pâinea și carnea? a
- Page 710 and 711: — Nasul ți-e vânăt, am remarca
- Page 712 and 713: din plâns și m-a sărutat și m-a
- Page 714 and 715: în măcelul pe care îl vor dezlă
- Page 716 and 717: 716 41. DIN PÂNTECUL PĂMÂNTULUI
- Page 718 and 719: Mi-am ridicat mâinile, prinzându-
- Page 720 and 721: — Hm, nițel cam extravagant. Sir
- Page 722 and 723: În apropierea ușii era un suport
674<br />
o plecăciune adâncă în fața altarului, apoi mi-a făcut semn ușor cu capul<br />
spre ușă.<br />
— Pleci? am spus când am ieșit din capelă. Dar am crezut că nu trebuie să<br />
lași… ăă… Taina… singură?<br />
Anselm a zâmbit senin.<br />
— Nu am lăsat-o singură, draga mea. Dumneata erai acolo.<br />
Mi-am înghițit impulsul de a-i răspunde că eu nu contam. La urma<br />
urmelor, probabil, nu exista noțiunea de Adorator Oficial Calificat. Trebuia<br />
doar să fii om, și îmi închipuiam că mai eram încă om, deși uneori abia mă<br />
simțeam așa. Lumânarea lui Jamie încă mai ardea când am trecut prin fața<br />
ușii lui și am auzit un foșnet de pagini întoarse. M-aș fi oprit, dar Anselm<br />
mergea lângă mine pentru a mă conduce până la ușa camerei mele. M-am<br />
oprit în fața ușii să îi urez noapte bună și să îi mulțumesc că m-a luat la<br />
capelă.<br />
— A fost… liniștitor, am spus, străduindu-mă să găsesc cuvântul potrivit.<br />
A încuviințat din cap, privindu-mă.<br />
— Oui, madame. Așa este.<br />
Când m-am întors să intru, el mi-a spus:<br />
— Ți-am zis că Taina Binecuvântată nu a fost singură, pentru că<br />
dumneata erai acolo. Dar dumneata, ma chère? Ai fost singură?<br />
M-am oprit și l-am privit o clipă lungă înainte de a-i răspunde.<br />
— Nu, am spus. Nu am fost.<br />
39. RĂSCUMPĂRAREA UNUI SUFLET<br />
Dimineață m-am dus ca de obicei să văd ce face Jamie, sperând că reușise<br />
să mănânce ceva la micul dejun. Chiar înainte să ajung în camera lui,<br />
Murtagh s-a strecurat dintr-un alcov din zid, tăindu-mi calea.<br />
— Ce este? am întrebat repede. S-a întâmplat ceva?<br />
Inima a început să îmi bată mai iute și palmele mi s-au umezit pe loc.<br />
Panica trebuie să mi se fi citit limpede pe chip, căci Murtagh a dat din cap,<br />
încercând să mă liniștească.<br />
— Nu, e bine, a ridicat el din umeri. Sau, mă rog, la fel de bine ca și până<br />
acum.<br />
M-a întors așezându-și ușor o mână sub cotul meu și a început să mă<br />
împingă încet, înapoi pe coridor. Mi-a trecut prin minte cu o oarecare uluire<br />
că aceasta era prima dată când Murtagh mă atingea în mod deliberat de
Change language