untitled

Dar gândul la aer curat, dacă nu la iluminare spirituală, era tentant și am
plecat să îmi iau mantia fără a mai sta pe gânduri. Cu o privire aruncată spre
silueta dinăuntru, cu capul plecat în rugăciune, Anselm m-a condus pe lângă
întunericul tăcut al intrării în capelă și de-a lungul arcadei acoperite până la
marginea grădinii.
Departe de urechile călugărilor din capelă, pe care îi puteam tulbura cu
discuția noastră, a spus:
— E o idee foarte simplă. Dacă îți amintești de povestea din Grădina
Ghetsimani, unde Domnul nostru și-a petrecut ceasurile de dinaintea
condamnării și crucificării Lui și tovarășii Săi, care ar fi trebuit să îi țină de
urât, au adormit cu toții buștean?
— Ah, am spus, înțelegând deodată. Și El a spus: „Nu puteți veghea cu
mine un ceas?” Deci asta faceți – vegheați împreună cu el pentru acel ceas –
ca să vă revanșați față de El.
Îmi plăcea ideea și întunericul capelei mi s-a părut deodată însuflețit și
reconfortant.
— Oui, madame, a încuviințat el. E foarte simplu. Facem cu rândul și
păzim, și Taina Tainelor de pe altarul de aici nu e niciodată lăsată singură.
— Nu e dificil să stai treaz? am întrebat curioasă. Și mereu stai de pază
noaptea?
El a încuviințat din cap, vânticelul zburlindu-i părul castaniu mătăsos.
Cercul ras din creștet avea nevoie să fie ras din nou; fire de păr scurte și
țepoase îl acopereau ca un mușchi.
— Fiecare paznic își alege timpul care i se potrivește cel mai bine. Pentru
mine, acesta e ora două dimineața.
Mi-a aruncat o privire, șovăind, de parcă s-ar fi întrebat cum aveam să
reacționez la ceea ce era pe cale să îmi spună.
— Pentru mine, în acel moment… A făcut o pauză. E ca și cum timpul s-a
oprit, a continuat. Toate funcțiile corpului, tot sângele și bila și vaporii care
fac un om; e ca și cum deodată toate funcționează într-o armonie perfectă.
A zâmbit. Dinții îi erau nițel strâmbi, singurul defect în înfățișarea sa altfel
perfectă.
— Sau parcă s-ar opri toate deodată. Adesea mă întreb dacă momentul
este similar cu momentul nașterii sau al morții. Știu că acest moment este
diferit pentru fiecare bărbat… sau femeie, presupun, a adăugat el cu o
înclinare curtenitoare a capului. Dar chiar în acel moment, și pentru acea
fracțiune de timp, mi se pare că toate lucrurile sunt posibile. Privești peste
limitele propriei tale vieți și vezi că de fapt nu înseamnă nimic. În acel
moment în care timpul se oprește e ca și cum știi că ai putea începe orice
aventură, să o închei și să te întorci la tine însuți, să găsești lumea
668